Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 665/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.665
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județ B, cod poștal -, împotriva sentinței nr.331 din 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL, cu sediul în comuna, sat., județ B, cod poștal -.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurenta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice B și intimata debitoare SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei de timbru, motivat, recurenta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas olicitat judecarea cauzei în lipsă, iar prin intermediul serviciului registraturii s-a depus la dosar de intimata debitoare SC SRL o cerere prin care solicită acordarea unui alt termen pentru a angaja apărător și a pregăti apărarea precum și o întâmpinare.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de intimata debitoare SC SRL ca nefiind temeinic motivată și întrucât recurenta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas olicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
La data de 22.09.2009 societatea debitoare SC SRL a formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B.
A susținut contestatoarea că pretinsa creanță în valoare de 110.750 lei ce reprezintă datorii la bugetul de stat nu este certă, lichidă și exigibilă. Suma a fost stabilită în urma controlului fiscal în baza căruia a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr.18.747/31.03.2008, în baza căruia a fost întocmită Decizia de impunere nr.226 din 31.03.2008. Această decizie însă, a fost contestată la organul fiscal sub nr.23219/8.05.2008.
Contestația a fost respinsă prin Decizia nr.32/28.05.2008 astfel încât în prezent cauza se află pe rolul Tribunalului Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Totodată a susținut debitoarea că neplata pretinsului debit nu se datorează unei încetări de plăți, ci unui refuz justificat și că în prezent debitoarea nu înregistrează debite și dispune de posibilități de plată.
În drept cererea a fost fundamentată pe disp. art. 33 din Legea nr.85/2006.
Urmare contestației de față, creditoarea a formulat o cerere de modificare micșorând câtimea creanței sale de la suma inițială de 110.750 lei la 39.902 lei deoarece debitoarea a depus înscrisuri ce afectează în parte certitudinea creanței inițiale.
Totodată creditoarea, în conformitate cu disp. art.115-118 Cod proc. Civ. a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației deoarece creanța astfel cum ulterior a fost precizată este certă, lichidă și exigibilă, ea nu a fost contestată de debitor astfel încât a devenit executorie.
Prin contestația formulată împotriva deciziei nr.33/2008 și aflată pe rolul Tribunalului Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ se contestă doar sumele reprezentând TVA și accesorii TVA stabilite suplimentar prin Raportul de inspecție fiscală nr.18747/31.03.2008.
acestei datorii este consecința stării de insolvență a debitoarei, ea nemaiefectuând operațiuni bancare de peste 6 luni astfel cum rezultă din conținutul adresei nr.-/21.08.2008 emisă de BANK SA.
Cum starea de insolvență a debitorului durează de cel puțin 30 de zile conform art.3, pct.1 din Legea nr.85/2006 s-a solicitat astfel respingerea contestației.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a pronunțat sentința nr.331 din 04 martie 2009, prin care a admis contestația formulată de SC SRL împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și a respins cererea formulată în baza Legii nr.85/2006 de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice în contradictoriu cu debitoarea SC SRL.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că potrivit art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Ea este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
În situația de față, debitoarea are o singură datorie, din care a fost achitată în timpul inspecției fiscale, potrivit chitanței nr. - din 31.03.2008, suma de 55.347 lei, iar la 2.06.2008 conform situației plăților înregistrate în trezorerie, societatea a făcut plăți în cuantum de 252 lei.
pretinsului debit nu se datorează unei încetări de plăți ci unui refuz justificat.
A mai reținut tribunalul faptul că pe rolul Tribunalului Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ se află în curs de soluționare contestație împotriva deciziei de impunere nr.226/31.03.2008 - dosar nr.3623/2008 (exemplar contestație fila 302-305), iar prin aceasta debitoarea a solicitat anularea parțială a deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală.
De asemenea, a mai reținut tribunalul că deși nu se contestă în totalitate actul fiscal, la acest moment nu se cunoaște cu exactitate întinderea creanței, astfel că cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.31 al.1 ea nefiind certă, lichidă și exigibilă.
Împotriva sentinței nr. 331 din 04 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice B care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că sentința recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, în sensul că nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cât și cele pentru care au fost înlăturate susținerile recurentei creditoare.
Menționează faptul că instanța de fond a făcut o motivare sumară a hotărârii din cuprinsul căreia nu rezultă ce a avut în vedere atunci când a dat soluția de admitere a contestației și de respingere a cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL, deoarece deși s-au depus de recurenta creditoare înscrisuri din care rezultă că suma de 39.902 lei pentru care a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva acesteia, este datorată ca urmare a depunerii declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat, cât și în baza deciziilor privind calculul majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere, care nu au fost contestate de debitoare, și deși nu au fost stabilite suplimentar prin Raportul de inspecție fiscală nr. 18747 din 31.03.2008, din sentința pronunțată nu rezultă că acestea au fost avute în vedere la pronunțarea soluției și nici că ar fi fost înlăturate.
Apreciază recurenta că judecătorul sindic în considerentele sentinței a făcut o referire generică la probele dosarului, fără să le analizeze, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii dată în cauză.
Un alt motiv de recurs invocat de recurenta creditoare se referă la faptul că instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 31 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, creanța,nefiind certă, lichidă și exigibilă ".
Sub acest aspect susține recurenta că prin cererea inițială a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei pentru recuperarea creanței în cuantum de 110.750 lei, întrucât, urmare a contestației formulate de acesta, raportul de inspecție fiscală nr. 18747/31.03.2008 și decizia de impunere nr.226/31.03.2008 prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în sarcina agentului economic au fost contestate în ceea ce privește TVA și accesorii TVA în cuantum total de 72.275 lei, iar prin adresa nr. 1537 din 29.09.2008 a modificat cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată inițial, solicitând deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL pentru suma de 39.902 lei, urmând ca în conformitate cu alin. 4 al art. 64 din Legea nr. 85/2006, creanțele în sumă de 72.275 lei ce fac obiectul contestației aflată pe rolul Tribunalului Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, fiind creanțe sub condiție, să fie admise provizoriu la masa credală.
În continuare, susține recurenta că așa cum a fost precizată creanța, este certă, lichidă și exigibilă după cum urmează:
a) creanța este certă, întrucât existența ei rezultă din însuși actul de creanță (declarații fiscale ) emanat de la debitor. De altfel obligațiile fiscale cuprinse în titlul executoriu mai sus menționat sunt cele declarate de societatea debitoare, deci însușite de aceasta, în conformitate cu dispozițiile art.81 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală cu modificările ulterioare. Declarația fiscală reprezintă titlul de creanță și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acestora, în condițiile legii și devine executorie la data scadentă prevăzută de actul normativ. Arată că aceste creanțe nu au fost contestate de debitoare, astfel încât au devenit executorii.
De asemenea, menționează că societatea debitoare nu a contestat măsurile întreprinse de creditoare pe parcursul executării silite, nu a plătit creanța la termenul care s-a acordat, nu a explicat motivul neplății și nici nu a făcut dovada că posedă fonduri suficiente pentru a plăti creanța.
Mai mult precizează faptul că debitoarea nu a probat faptul că nu datorează aceste sume sau că le-ar fi achitat, aceasta susținând în mod eronat că datoriile la bugetul de stat au apărut ca urmare a inspecției fiscale. Mai mult susține recurenta că potrivit fișei sintetice editată la data de 30.08.2008, aflată la filele 27-86 din dosarul cauzei, în afară de obligațiile fiscale stabilite suplimentar prin Raportul de inspecție fiscală nr. 18747 din 31.03.2008, din care debitoarea a contestat numai TVA-ul și TVA în cuantum de 72.275 lei, aceasta înregistrând și obligații fiscale ca urmare a depunerii declarațiilor fiscale.
Totodată, arată că aceste obligații sunt ajunse la scadență, pentru neachitarea la termen de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere astfel încât s-a procedat la calcularea acestora pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare a termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate în conformitate cu dispozițiile art. 119 și art. 120 Cod procedură fiscală cu modificările ulterioare.
b)creanța este lichidă întrucât câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau este determinabilă cu ajutorul actului de creanță (declarații fiscale) emanând de la debitor.
c)creanța este exigibilă întrucât termenul de plată al datoriei scadente a expirat, situație de fapt de rezultă din fișa sintetică aflată la dosarul cauzei.
În continuare susține recurenta faptul că neplata datoriei la scadență este consecința stării de insolvență a debitorului precum și efectul incapacității acestuia de a plăti datoria cu sumele de bani disponibile.
În speță, debitoarea nu a dovedit capacitatea de plată, iar starea de insolvență a acesteia durează de cel puțin 30 de zile, conform art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, neplata la scadență consideră recurenta că s-a declanșat automat curgerea termenului de 30 de zile calendaristice și întrucât împlinirea acestui termen naște prezumția de insolvență, în mod corect organul fiscal a constatat această situație și a înregistrat la tribunal cererea prevăzute de art. 31.
Consideră recurenta, față de întreg materialul probator administrat în cauză, că în mod greșit, judecătorul sindic a apreciat că, neplata pretinsului debit nu se datorează unei încetări de plăți, ci unui refuz nejustificat ".
Sub acest aspect arată recurenta că în ultimele 30 de zile anterioare datei formulării cererii de declanșare a procedurii insolvenței din 04.09.2008, respectiv în luna august 2008 debitoarea nu a făcut nicio plată către bugetul de stat. Mai mult decât atât, deși judecătorul sindic a acordat termen contestatoarei în vederea dovedirii plăților efectuate către principalul creditor, aceasta nu a făcut-
De altfel, susține recurenta că incapacitatea de plată care reprezintă absența fondurilor bănești necesare plății obligației scadente reiese și din adresa nr. - din 21.08.2008 emisă de Bank SA - Sucursala B, care arată că în contul debitoarei nu au mai fost efectuat operațiuni bancare de peste 6 luni și în mod greșit, instanța de fond nu a cenzurat aceste acte, ce dovedesc că în contul debitorului nu existau lichidități la data scadenței obligațiilor fiscale.
Apreciază recurenta că debitoarea se află în stare de insolvență vădită, a introdus cererea de deschidere a procedurii prevăzute de legea insolvenței, întrucât aceasta nu și-a plătit datoria față de bugetul de stat după 30 de zile de la scadență. Mai mult, plățile acesteia au încetat, depășind cu mult cele 30 de zile prevăzute de art. 3 pct. 1 din lege.
Se solicită, admiterea recursului așa cum a fost formulat,iar pe fond respingerea contestației ca fiind netemeinică și nelegală și admiterea acțiunii formulată de DGFP B în sensul pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2006.
În temeiul disp. art.115 pr.civ. intimata debitoare SC SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ., Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs, care se referă la faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct.5 pr. civ. în sensul că nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cât și cele pentru care au fost înlăturate susținerile instituției, este nefondat.
Astfel, aceste susțineri se încadrează în motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.7 pr. civ. "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii". Textul consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs - nemotivarea hotărârii -,deoarece astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât și una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Potrivit art.261 pct.5 pr. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Or, în cauza de față sentința recurată este motivată atât în fapt cât și în drept, motivarea nu este contradictorie fiind în concordanță cu dispozitivul hotărârii, instanța de fond referindu-se atât la caracterul creanței pretins datorate cât și la litigiul existent între părți privind decizia de impunere.
Astfel cum și în practica judiciară s-a arătat, este însă de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor capete de cerere (Cas.I, dec. nr. 961/1925, române nr. 1/1926, p. 34)
Nefondat este și cel de al doilea motiv de recurs privind faptul că instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 31 alin.1 din Legea nr. 85/2006, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă.
Astfel, Legea nr.85/2006 instituie trei condiții cumulative pentru ca un creditor să poată formula cererea de deschidere a procedurii insolvenței și anume: cuantumul creanței să depășească valoarea-prag; creanța creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii să fie certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile; debitorul să se afle în insolvență vădită.
Creditorul poate formula cerere de deschidere a procedurii numai împotriva unui debitor aflat în insolvență vădită, respectiv atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori care au pretins plata unor creanțe certe, lichide și exigibile, în cuantumul sumei de 10.000 lei RON.
În cauza de față, creanța pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii a rezultat urmare a faptului că la data de 31.03.2008 intimata SC SRL a fost supusă inspecției fiscale întocmindu-se Raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 18747 din data de 31.03.2008, iar în baza acestuia a fost întocmită decizia de impunere nr. 226/31.03.2008 (filele 14-26 și 167-169, dosar de fond).
Prin această decizie de impunere s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în valoare totală de 72.275 lei din care TVA de 60.013 lei și majorări de întârziere aferente TVA în valoare de 12.262 lei.
Intimata SC SRL a contestat această decizie de impunere, contestație ce a fost respinsă prin Decizia nr. 32/28.05.2008, iar în prezent litigiul dintre părți se află pe rolul instanțelor de judecată, fapt recunoscut de ambele părți ( filele 143-151, dosar de fond).
Din contestația formulată rezultă că SC SRL a solicitat anularea parțială a actelor fiscale, însă nu rezultă cu certitudine că a contestat anumite sume și a recunoscut în parte creanța. Or, așa fiind Curtea constată că în mod corect și legal prima instanță a reținut că această creanță nu este certă.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, nefiind incidente în cauză motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județ B, cod poștal -, împotriva sentinței nr.331 din 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL, cu sediul în comuna, sat., județ B, cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DF/CMF
3.ex/ 20.05.2009
dos.fond - - - Tribunal B
jud.fond -
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
