Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 671/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 671/
Ședința publică din 18 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea B, cu sediul în B, str. -. -.. nr. 50, sector 1, împotriva sentinței nr. 348/03 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din legea nr. 146/1997.
Față de actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.348/03 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghitas -a respins contestația formulată de creditoarea B împotriva planului de distribuire înregistrat la data de 01.02.2008 și s-a dispus lichidatorului să efectueze distribuirea fondurilor obținute, conform acestui plan.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.2206 din 27.06.2007 pronunțată de judecătorul sindic în cadrul prezentului dosar, administratorul debitoarei a fost obligat să plătească în contul de faliment suma de 80.252,69 RON. În urma demersurilor de executare silită, s-a reușit recuperarea de la administratorul a sumei de 5.012,69 RON care a fost propusă spre distribuire conform planului înregistrat la data de 01.02.2008. Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare, raport la care a fost anexat planul, învederează faptul că, din valoarea încasată, au fost acoperite cheltuielile de lichidare constând în remunerația lichidatorului (1.786,50 RON) și alte cheltuieli aferente procedurii (791,09 RON).
Contestatoarea nu este de acord cu faptul că suma astfel obținută nu a fost împărțită exclusiv creditorilor din tabelul definitiv, ci a servit inclusiv acoperii cheltuielilor de lichidare și a remunerației lichidatorului.
Judecătorul sindic apreciază că planul de distribuire a fost întocmit în conformitate cu art. 123 din Legea nr.85/2006 care stabilește ordinea plății creanțelor, la punctul 1 figurând taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitoarei, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, art.19 alin.2, art.23,24 și ale art.98 alin.3, sub rezerva celor prevăzute la art.102 alin.4.
Contestatoarea susține că lichidatorul nu este creditor și, ca atare, nu i se pot distribui sume în contul retribuției din sumele încasate din executarea silită a hotărârii de stabilire a răspunderii administratorului. Sub aspectul repartizării sumelor, acest punct de vedere nu poate fi reținut, deoarece însuși art. 123 folosește sintagma "creanțele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine", menționând în mod expres la pct.l remunerația lichidatorului.
Pe de altă parte, art. 142 alin.2 invocat de contestatoare, este inaplicabil în speță, deoarece el se referă la modul de repartizare a sumelor din executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin.1, după închiderea procedurii falimentului, și nu în timpul derulării ei. Textual, articolul de lege prevede: "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator". Opinia B contravine și art.4 alin.l din Legea nr.85/2006 în care se arată că "Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea și comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar și/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS solicitând modificarea hotărârii judecătorului sindic în sensul admiterii contestației formulată împotriva planului de distribuire și excluderea din acest plan a sumelor stabilite cu titlu de onorariu în favoarea lichidatorului, susținând că acesta din urmă nu are calitatea de creditor înscris în tabelul definitiv de creanțe.
În motivarea cererii de recurs se arată că prin hotărârea pronunțată au fost încălcate disp. cuprinse în art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006 potrivit cărora "sumele rezultate din executarea silită a foștilor administratori ai falitei vor fi repartizate de către executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe".
Din cuprinsul acestui text legal se poate desprinde concluzia că sumele obținute prin executare silită după închiderea procedurii pot f împărțite numai între creditorii societății înscriși în tabelul definitiv. Cum lichidatorul judiciar nu se regăsește printre categoriile de creditori prevăzute de lege în mod nelegal au fost cuprinse în planul de distribuire sumele alocate acestuia cu titlu de onorariu.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prevederile art.123 din Legea nr.85/2006 reglementează ordinea în care vor fi distribuite sumele de bani realizate în urma lichidării prin valorificarea bunurilor din averea debitorului în vederea acoperirii creanțelor.
La pct.1 al art.123 din lege se prevede că vor fi plătite în primul rând taxele, timbrele și orice alte cheltuieli aferente procedurii de lichidare judiciară, printre aceste cheltuieli regăsindu-se și onorariul ce se impune a fi achitat administratorului sau lichidatorului judiciar.
Prin cererea de recurs formulată recurenta susține că aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în situația în care se pornește executarea silită în condițiile prevăzute de art.142 din Legea nr.85/2006.
Art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006 stabilește că "după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator".
Prin aceste dispoziții legale legiuitorul a urmărit acoperirea întregului pasiv al debitoarei prin valorificarea unor bunuri descoperite ulterior închiderii procedurii, însă această ultimă etapă procedurală trebuie să respecte prevederile legale speciale privind efectuarea plăților, legiuitorul limitând posibilitatea executorului de a face repartizarea sumelor obținute prin executarea silită, prin obligarea acestuia la respectarea tabelului definitiv de creanțe, tabel în baza căruia se întocmește și planul de distribuire.
Având în vedere că această ultimă etapă procedurală trebuie îndeplinită cu respectarea prevederilor legii speciale, judecătorul sindic nu putea face abstracție de dispozițiile cuprinse în art.123 din lege, care așa cum am arătat mai sus stabilește categoriile de creanțe și ordinea de plată a acestora.
În situația în care legiuitorul ar fi dorit ca sumele obținute prin executarea silită să fie repartizate conform ordinii de repartizare recunoscută de codul d e procedură civilă prin art.563, nu ar fi prevăzut obligația executorului judecătoresc ca repartizarea sumelor să fie făcută în baza tabelului definitiv de creanțe întocmit de lichidatorul judiciar.
Cum distribuirea sumelor obținute din vânzarea bunurilor societății debitoare, vânzare făcută prin procedura executării silite a respectat ordinea prevăzută de art.123 din Legea nr.85/2006, Curtea apreciază recursul ca nefondat și în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea B, cu sediul în B, str. -. -.. nr. 50, sector 1, împotriva sentinței nr. 348/03 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
1.10.2008
2 exemplare
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
