Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 676/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 676/
Ședința publică din 18 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței nr. 404/10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul pârât prin av., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din legea nr. 146/1997. De asemenea se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței la data de 15 2008, întâmpinare din partea intimatului pârât.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul intimatului pârât pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, considerând soluția instanței de fond nu numai legală dar și justă, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele prezentate pe larg în întâmpinare. La întrebarea instanței, precizează că adunarea creditorilor nu a stabilit un alt onorar.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 404 din 10 martie 2008, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Harghita nr- a respins excepția invocată de lichidatorul judiciar privind lipsa calității procesuale pasive a administratorului, pentru ca apoi să îndrepte eroarea materială în sensul că era vorba de calitatea procesuală activă a administratorului și a admis cererea formulată de în sensul că stabilește valoarea cheltuielilor prevăzute de art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 până la momentul închiderii procedurii, la suma de 15.543,79 RON. Astfel, a dispus lichidatorului să modifice planul de distribuție înregistrat la data de 3 martie 2008 conform dispoziției menționate.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că solicitantul este administratorul și unul dintre asociații debitoarei SRL, parte citată în dosarul de faliment, prin urmare are dreptul să conteste orice măsuri luate sau dispuse în cauză, astfel că reclamantul are calitate procesuală activă.
Pe fondul cererii s-a reținut că prin Încheierea civilă nr. 61/2007, odată cu intrarea debitoarei în faliment prin procedura simplificată, a fost desemnat în calitate de lichidator cu o retribuție conform ofertei depuse de acest practician în insolvență și că potrivit tabelului definitiv consolidat valoarea datoriilor este de 111.570,41 RON, din planul de distribuire rezultând că sumele intrate în contul de faliment până la data înregistrării 3 martie 2008 aveau valoarea totală de 127.114,20 RON. A rămas o diferență de 15.543, 79 RON care avea destinația acoperirii cheltuielilor prevăzute de art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, același plan de distribuire relevând că aceste cheltuieli ar avea o valoare de 18.768,65 RON, superioară cu 3224,86 RON față de diferența ce ar rămâne după îndestularea 100% a creditorilor din sumele încasate. De asemenea, judecătorul sindic a considerat important de reținut că sumele obținute în cadrul procedurii sunt plăți benevole ale administratorului și achitarea voluntară către debitoare a datoriei SRL al cărei administrator este tot, evidențiind că sumele din contul de faliment nu reprezintă rezultatul eforturilor depuse de lichidator.
Pornind de la principiul garantării maximizării sumelor ce se vor obține în urma derulării procedurii și de la ceea ce stă la baza stabilirii onorariului practicianului în insolvență, judecătorul sindic a concluzionat că deși stabilirea inițială a onorariului a avut la bază criteriile enumerate de art. 37 alin. 2 din OUG nr. 86/2006, ulterior s-a dovedit că o bună parte din ele nu sunt îndeplinite, în realitate gradul de complexitate și volumul muncii dovedindu-se a fi reduse în raport cu suma calculată pe baza ofertei. S-a exemplificat în acest sens că societatea nu are nici un salariat, nu s-a ivit nici un conflict de muncă, nu a existat un asemenea risc, în ultimii trei ani activitatea debitoarei mai mult a stagnat, iar numărul mic al creditorilor nu a reclamat multă activitate de identificare a creanțelor. În cele din urmă, judecătorul sindic a stabilit valoarea cheltuielilor prevăzute de art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 până la momentul închiderii procedurii, la suma de 15.543,79 RON.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de către lichidatorul judiciar B care a solicitat modificarea în sensul obligării tuturor părților din dosarul nr- să respecte dispozițiile încheierii civile nr. 61 din 22 ianuarie 2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 430 din 3 aprilie 2007.
În motivarea recursului s-a arătat că a intrat sub puterea lucrului judecat aspectul contestat de reclamant și anume onorariul lichidatorului judiciar și în plus, în ceea ce privește cererea de modificare a cheltuielilor aferente procedurii falimentului, art. 17 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006 statuează că este o atribuție exclusivă a comitetului creditorilor negocierea condițiilor numirii practicianului în insolvență. S-a subliniat că judecătorul sindic nu poate trece peste voința creditorilor, în sensul că nu poate reduce dar nici majora cuantumul remunerației lichidatorului judiciar stabilit în adunarea creditorilor.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, deoarece remunerația lichidatorului judiciar în sentința de deschidere a procedurii insolvenței are caracter provizoriu, indicând în practica judiciară.
În ceea ce privește calitatea sa procesuală activă, intimatul a indicat trei calități pe care le întrunește în cauză și anume: că este asociatul societății care nu s-a lichidat încă și nu-i este indiferent câți bani trebuie să mai plătească fără nicio justificare economică, este administrator al societății pe care a împrumutat-o și pentru suma împrumutată ce acoperă datoriile societății, devine creditor al acesteia.
În întâmpinare s-a mai invocat și textul art. 37 alin. 3 din OUG nr. 86/2006, subliniindu-se că nu se regăsesc în cazul în speță tipurile de factori care reflectă gradul de complexitate a activității depuse, arătând că nu a obținut nici un succes pentru a avea pretenții la onorariu de succes.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul formulat de lichidatorul judiciar este fondat.
La data de 10 decembrie 2007, lichidatorul judiciar a depus la dosar raportul privind descrierea modului de îndeplinire a atribuțiilor lichidatorului judiciar unde la pct. 6 "Probleme diverse" a specificat și cuantumul cheltuielilor aferente procedurii, în mod detaliat (fila 186 dosar fond). Raportul a fost pus în discuție în ședința publică din 10 decembrie 2007 (fila 190) iar "reprezentanta finanțelor", așa cum s-a consemnat în încheiere, a declarat că este de acord cu raportul lichidatorului, în timp ce reprezentantul pârâtului, a confirmat doar că acesta are intenția de a achita suma de 111.570, 41 RON în două tranșe. La 4 februarie 2008, în calitate de asociat al SRL, societate debitoare, solicita "modificarea cheltuielilor aferente procedurii falimentului", în sensul celor reținute de judecătorul sindic. La termenul din 4 februarie 2008, judecătorul sindic dispune convocarea adunării creditorilor în vederea aprobării raportului de evaluare a bunurilor debitoarei, a regulamentului de vânzare prin licitație publică și privind modalitatea de vânzare a bunurilor iar cererea formulată de s-a apreciat că va fi pusă în discuție la termenul următor "când se va îndestula creditorii".
La data de 28 februarie 2008, avut loc ședința adunării creditorilor debitoarei pentru aprobarea raportului de evaluare, în procesul verbal nr. 121 din 28 februarie 2008 (fila 214), făcându-se mențiunea aprobării. Acest raport este distinct de cel prezentat de lichidator asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor și planul de distribuire, raport depus la data de 29 februarie 2008 și aflat la fila 216 dosar fond. În acest raport s-a prezentat din nou susținerile privind plata retribuției lichidatorului judiciar și a cheltuielilor prevăzute de art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006. Problema onorariului fix și variabil cuvenit lichidatorului judiciar a făcut obiectul unor hotărâri anterioare, odată cu numirea administratorului judiciar, prin deschiderea procedurii generale a insolvenței - sentința nr. 3357 din 2 octombrie 2006 și respectiv intrarea în procedura simplificată a falimentului - sentința nr. 61 din 22 ianuarie 2007, când s-a stabilit retribuția administratorului, respectiv lichidatorului judiciar conform ofertei.
Criteriile prevăzute de art. 37 alin. 2 din OUG nr. 86/2006 au fost avute în vedere la data la care a fost desemnat practicianul în insolvență, dată la care putea să se prevadă gradul de complexitate a activității acestuia, cunoscându-se numărul salariaților. Argumentele faptice pentru care judecătorul sindic a modificat planul de distribuire înregistrat la 3 martie 2008 în sensul stabilirii unei alte valori a cheltuielilor prevăzute de art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, trebuiau avute în vedere la o dată mult anterioară corespunzătoare momentului procedural al insolvenței. Împrejurarea că un asociat al debitoarei cu privire la care lichidatorul judiciar intenționa să formuleze cerere de angajare a răspunderii materiale (fila 186 dosar fond) care este tocmai persoana care a formulat cererea de modificare a onorariului, a făcut plăți benevole și a achitat datoria SRL, societate la care este chiar administrator, sub nicio formă nu poate să justifice reducerea onorariului lichidatorului judiciar fixat prin hotărâri anterioare ale judecătorului sindic.
În altă ordine de idei, pârâtul participă la procedura falimentului în calitate de administrator statutar al debitoarei, nu de creditor, iar cele trei calități pe care acesta susține că le are în cauză, nu-i conferă și dreptul de a se considera în același timp și creditorul debitoarei al cărui asociat și administrator statutar este. Reclamantul intimat este practic în eroare asupra efectelor pe care le are deschiderea procedurii falimentului asupra societății debitoare și a administratorului acestuia.
Câtă vreme nu există o hotărâre a comitetului creditorilor, care, în condițiile prevăzute de art. 17 din Legea nr. 85/2006 republicată, să fi negociat alte condiții de numire și remunerație a lichidatorului judiciar, se aplică în acest sens dispozițiile judecătorului sindic din hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței, respectiv falimentului.
De altfel, judecătorul sindic nu are vreun argument juridic în raport cu stadiul procedurii, cu etapele parcurse și cu activitatea efectivă a lichidatorului judiciar, să modifice cuantumul onorariului acestuia.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica hotărârea recurată, în sensul respingerii cererii formulată de privind reducerea onorariului lichidatorului și modificarea planului de distribuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 404/10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că respinge cererea formulată de, privind reducerea onorariului lichidatorului și modificarea planului de distribuire în sensul cuprinderii onorariului așa cum a fost redus.
Menține celelalte dispoziții din sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
Red.
Tehnored. BI/2ex
23.10.2008- GREFIER,
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
