Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 688/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 688/2008
Ședința publică din data de 18 martie 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC TRANS SRL împotriva sentinței civile nr. 2182/02.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă I & OZL ICHIDATOR AL IP,având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal se prezintă în reprezentarea intereselor recurentei avocat și avocat în reprezentarea intereselor. Procedura de citare s-a realizat potrivit disp. art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de Insolvență nr. 851 din data de 06.03.2008 și potrivit codului d e procedură civilă.
Recursul este timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care reprezentantul recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare datorată pentru calea de atac promovată și o serie de înscrisuri în probațiune.
Reprezentanta intimatului arată că a invocat prin întâmpinarea excepția tardivității recursului, pe care o susține și solicită admiterea ei.
Instanța pune în discuție excepția invocată.
Reprezentantul recurentei solicită respingerea excepției, apreciind că potrivit art. 101-104. civ. s-a încadrat în termenul de 10 zile, având în vedere că hotărârea a fost comunicată recurentului la data de 21.11.2007, iar recursul a fost promovat la data de 04.12.2007.
Instanța în deliberarea asupra excepției tardivității recursului, respinge excepția ca nefondată, întrucât la dosarul de fond, la fila 16 se află adresa Poștei din care rezultă că s-a realizat comunicarea la data de 21.11.2007, iar recursul a fost declarat la 04.12.2007, data poștei, recursul promovat fiind în termen.
Reprezentanții părților declară că nu au de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Instanța în urma deliberării, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază recursul în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii în recurs.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și respingerea cererii reclamantei pe motiv de netemeinicie și nelegalitate. În subsidiar solicită casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, pentru administrarea probei cu expertiză. Arată că între cele două părți a intervenit un contract de prestări servicii calificat ca fiind fraudulos. Faptul că societatea nu a obținut profit în anul 2005 nu înseamnă că aceasta nu a desfășurat activitate. Arată că s-au efectuat transporturi de la pârâtă la societatea falită, au fost emise facturi, factura nu poate fi anulată, obiectul de activitate al societății este transportul rutier de mărfuri, raportul dintre părți este real.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței judecătorului sindic. Susține motivele din întâmpinare, precizând că factura a fost emisă în iunie 2007 pentru activitatea desfășurată în anul 2004, prin urmare factura este fictivă, fiind emisă doar cu intenția de a retrage sume din procedură, în dauna creditorilor. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2182 din 2 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj privind procedura insolvenței debitoarei SC IP SRL cu sediul în Ip judecătorul sindic a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar desemnat în procedură în persoana societății I & O și drept consecință a anulat factura fiscală seria - - nr. -/1 iunie 2007 emisă de pârâta SC TRANS SRL în valoare de 52.500,42 lei și a anulat ordinul de compensare încheiat între această pârâtă și societatea debitoare.
Instanța de fond în baza probelor administrate a reținut în esență că între pârâtă și debitoare nu a avut loc un raport comercial, nu au fost executate prestații în concret, factura emisă nefiind reală.
este fictiv și procesul-verbal de compensare deoarece nu au fost identificate nici un fel de lucrări efectuate în favoarea debitoarei și care să ateste obligații de plată ale acesteia, fiind astfel incidente dispozițiile art. 79 și următoarele din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței a formulat recurs în termenul legal, pârâta SC TRANS SRL care a solicitat casarea în tot a hotărârii, rejudecarea cauzei și respingerea cererii formulate de lichidatorul judiciar.
În motivarea recursului se susține că hotărârea este criticabilă deoarece între ea recurenta și debitoare a fost semnat contractul economic nr. 206 din 5 ianuarie 2004 în virtutea căruia pârâta executa în favoarea debitoarei operațiuni de transport nisip /sort cu autobasculante. Aceste prestații nu au fost plătite deoarece la acea dată falita se afla într-o situație critică din punct de vedere financiar. Împrejurarea că la finele anului 2005 aceasta din urmă a depus un bilanț cu profit 0 și pierderi nu înseamnă că nu a avut activitate.
Apoi, susține recurenta ordinul de compensare aferent acestei facturi trebuie să urmeze soarta principalului respectiv a facturii în virtutea principiului " accesorium sequitur principale" motiv pentru care nu înțelege să mai dezvolte acest subiect. Procesul-verbal de stingere a datoriilor nedatat în care se recunoaște datoria către falită este un act anterior emiterii facturii fiscale cât și a ordinului de compensare.
Împrejurarea că acest act nu este datat nu profită debitoarei și nici ei recurentei.
În ce privește împrejurarea că una și aceeași persoană este administrator la ambele societăți afirmația este tendențioasă și falsă.
Examinând recursul, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În speță, lichidatorul judiciar a solicitat anularea facturii fiscale cu nr. -/1 iunie 2007 emisă de recurentă în favoarea societății debitoare cât și a ordinului de compensare seria B nr. -/1 iunie 2007 încheiat între aceleași părți, în baza art. 79 și următoarele din Legea nr. 85/2006.
Conform art. 79 din Legea insolvenței administratorul judiciar sau după caz lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei trei ani anterior deschiderii procedurii.
Așa cum în mod corect a reținut judecătorul sindic ambele acte sunt anulabile deoarece actele atașate dosarului demonstrează că societatea recurentă nu desfășoară nici o activitate din anul 2005, după cum rezultă din informațiile furnizate de ORC și conform indicatorilor financiari stabiliți în baza bilanțului depus pe anul 2005 aceasta a înregistrat 0 profit și o pierdere de - (fila 7 dosar fond), și actele încheiate de ea cu societatea debitore s-au realizat în frauda creditorilor acesteia.
Susținerea recurentei în sensul că factura emisă de ea are la bază contractul de transport auto încheiat sub nr. 206 din 5 ianuarie 2004 nu vine să înlăture reținerea judiciar și a judecătorului sindic în hotărârea atacată cu recursul de față în sensul că prin emiterea facturii s-a urmărit sustragerea de la procedură a sumei înscrise în factură de natură să prejudicieze interesele creditorilor falitei.
Procedura de insolvență față de debitoare s-a deschis la data de 2 mai 2007 iar factura de mai sus a fost emisă la data de 1 iunie 2007 mult după încheierea contractului de transport de care înțelege să se folosească recurenta și care s-a încheiat la 5 ianuarie 2004.
De altfel, acest contract nu cuprinde nici o obligație de plată în concret a societății falite și obiectul îl constituie "transport cu autobasculante de 20 mc" ceea ce nu poate conduce automat la concluzia că în temeiul acestei convenții între părți s-a realizat un raport juridic concret.
Mai mult, chiar dacă s-ar admite că în baza acestui contract recurenta a efectuat o serie de prestări de servicii pe seama debitoarei facturile trebuiau să fie emise în termen de 30 de zile de la data efectuării serviciilor și să fie însoțite de avize de însoțire a mărfurilor transportate.
Astfel de documente nu a încheiat societatea recurentă și nici debitoarea nu a fost în măsură să le prezinte.
În ce privește ordinul de compensare în mod corect a fost anulat de judecătorul sindic deoarece așa cum se poate observa din conținutul acestuia aflat la fila 6 din dosarul de fond factura fiscală anterior menționată nu a avut la bază nici un document cu care să fie compensat.
Mai exact societatea debitoare nu și-a înscris nici un fel de document care să demonstreze că poate fi compensat cu valoarea facturii emise de recurentă.
Foile de transport și centralizatorul depus de către recurentă pentru luna mai 2004 nu fac dovada faptului că au fost executate lucrări de către recurentă în favoarea societății debitoare.
În consecință, apreciind că nici unul dintre motivele invocate nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii recurate care este temeinică și legală, recursul se va respinge ca nefondat în baza art. 312 alin (1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC TRANS SRL împotriva sentinței civile nr. 2182 din 2.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./4.04.2008
Jud.fond.-
Președinte:Adriana IluțJudecători:Adriana Iluț, Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
