Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 690/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 690
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Veronica Pacurariu
JUDECĂTOR 2: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 3: Rodica Dorin
Grefier: - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea B, cu sediul în B, sect.1,--11, împotriva sentinței comerciale nr.305/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SRL G, cu sediul în G,- și prin lichidator judiciar EXPERT AM, cu sediul în G,-, -.9, intimații-creditori G, cu sediul în G,-, DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ G, cu sediul în G,-, MUNCĂ ȘI ARTĂ G - prin lichidator judiciar, cu sediul în G,- și SC SA G, cu sediul în G,- și intimatul-pârât, domiciliat în G,- și intimatul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI, cu sediul în G,-, având ca obiect procedura insolvenței 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de față este la primul termen de judecată, este motivat, scutit de plata taxelor judiciare și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, constată recursul în stare de judecată și reține dosarul spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr.305 din 12.03.2009 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, s-a respins ca nefondată cererea în antrenare răspundere formulată de creditoarea B în contradictoriu cu pârâtul .
S-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Expert
În temeiul art.131 din Legea 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei G și radierea acesteia din registrul comerțului.
Conform art.136 din Legea 85/2006, s-a dispus descărcarea judecătorului-sindic și a lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea acestuia, creditori, titulari de garanții și asociați.
S-a dispus plata sumei de 52.81,66 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de procedură, către lichidatorul judiciar,
Pentru a hotărî astfel judecătorul-sindic a reținut, în esență, următoarele:
Prin sentința nr.223/14.06.2006 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului debitoarei conform art.107 lit.s din Legea 85/2006.
Din raportul de activitate întocmit de lichidatoarea Expert a rezultat că debitoarea nu mai deține bunuri de valorificat și creanțe de încasat.
Creditoarea formulat cerere în antrenarea răspunderii fotului administrator, solicitând ca aceștia să suporte pasivul debitoarei, în sumă de 156.241,48 lei cerere întemeiată pe disp.art.138 lit.c,e și f din Legea 85/2006.
În motivarea cererii, a arătat că ajungerea societății în stare de insolvență se datorează faptului că administratorul societății a dispus în interes personal continuarea unei activități care conducea în mod vădit la încetarea de plăți.
A mai arătat că prin neplata la termen a contribuției la Fondul național unic de asigurări de sănătate și folosirea sumelor de bani pentru susținerea activității curente, administratori societății se fac vinovați de deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice.
Potrivit raportului final întocmit de lichidatorul judiciar, nu s-au identificat bunuri mobile ale societății pentru a putea fi valorificate în vederea acoperirii pasivului societății debitoare.
În ceea ce privește cererea creditorului AVAS B de a se antrena răspunderea patrimonială a administratorului societății debitoare, instanța a reținut că este nefondată întrucât antrenarea răspunderii materiale a fostului administrator al falitei în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 republicată, presupune îndeplinirea unei cerințe esențiale de admisibilitate a cererii, respectiv un raport de cauzalitate între faptele administratorului și prejudiciul creat.
Conform art.138 din lege, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere: administratori, directori, cenzori și de orice altă persoană care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una din faptele enumerate limitativ de lege.
Natura juridică a răspunderii administratorilor împrumută de cele mai multe ori caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere specială.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, pentru a fi angajată este necesar a se îndeplini condițiile generale ale răspunderii civile delictuale (conform art.998, 999.civil): fapta ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Pe de altă parte, potrivit art.1169 cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Răspunderea administratorilor în condițiile art.138 din Legea nr.85/2006 este instituită pentru faptele enumerate limitativ de art.138 din lege și numai în situația în care persoanele interesate fac dovada existenței raporturilor de cauzalitate între fapta administratorului și prejudiciu.
Existența raportului de cauzalitate între faptele administratorului privind deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice prin neînscrierea sumelor reprezentând contribuție personală a salariaților la fondul național de asigurări de sănătate și continuarea activității societății care ducea la încetare de plăți, trebuie astfel dovedite în fața judecătorului, nefiind prezumate.
In speță, lichidatorul judiciar nu a administrat nici un fel de dovezi din care să rezulte existența raportului de cauzalitate între culpa pârâtului, ca administrator al societății debitoare cu privire la nevirarea sumelor reprezentând contribuție personală a acestora la Fondul Național unic de asigurări de sănătate sau folosirea acestor sume în interes personal sau fapta de a nu solicita declanșarea procedurii speciale ale legii nr.85/2006 și starea de încetare de plăți a societății, în cererea de antrenare a răspunderii acestora creditoarea invocând doar dispozițiile art.138 lit. c,f si e din Legea nr.85/2006 fără însă a argumenta și a proba faptele incriminate săvârșite de pârât.
Prin urmare, cum din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu au rezultat fapte culpabile, prin care s-a ajuns la starea de insolvență, nefiind dovedită culpa directă a acestuia la incapacitatea de plată, a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, a dispus închiderea procedurii de insolvență și radierea debitorului.
In baza disp.art.136 din Legea nr.85/2006 republicată și modificată ca efect al închiderii procedurii, atât judecătorul sindic cât și administratorul judiciar, lichidatorul precum și persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, la debitor și averea acestuia ca și cu privire la creditor.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs creditoarea, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI - secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a respins acțiunea în antrenare răspundere patrimonială împotriva foștilor administratori, ai societății debitoare ignorând situația de fapt și înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Judecătorul-sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de disp.art.138 din Legea 85/2006, aceste fapte reprezentând un complex de cauze ce au favorizat apariția stării de insolvență ca urmare a administrării creditoarei cu rea credință sau neglijență.
Creditoarea a suferit un prejudiciu cert, atât ca urmare a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență, cât și ca urmare a nerecuperării creanței din averea debitoarei.
În speță, erau îndeplinite prevederile art.138 lit. C din legea 85/2006, în sensul că administratorii au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea în încetare de plăți. Fapta constă în aceea ca pârâții nu au formulat, în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, cerere pentru a fi supus dispozițiilor Legii 85/2006 încălcând astfel obligația impusă prin art.27 din actul normativ sus arătat.
Interesul foștilor administratori constă în aceea că mandatul lor fiind comercial, este prezumat a fi oneros, așa cum rezultă din prevederile art.72 din Legea 31/1990 republicată și art.374 Cod comercial.
A mai susținut recurenta că, o parte din debitele societății falite, constă în contribuția personală a angajaților societății, sumă pe care pârâții aveau obligația să o vireze lunar către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (numită în continuare, ).
Prin neplata la termen a acestei contribuții, pârâții au săvârșit fapta prev. de art.138 lit.f din Legea 85/2006, respectiv folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri.
Mai mult, fapta constituie infracțiune, prev. de art.94 din OUG150/2002 modificată, raportat la art.454 Cod pentru și art.280 din Codul muncii.
Această faptă de deturnare de fonduri, subliniază și neregulile din contabilitatea debitoarei făcând incidente disp.art.138 lit.d, prin încălcarea de către pârâți a disp.art. 73 alin.1 lit.c și alin.2 ale art.134 alin.1 și 2 și ale art. 181 din legea 31/1990 republicată prev. și a disp.art. 11 alin.4 din Legea 82/1991 republicată.
A mai susținut recurenta că motivarea hotărârii recurate este insuficientă, precum și faptul că Legea specială (85/2006), nu cere existența unei legături de cauzalitate directă, între faptă și prejudiciu, pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
În drept, a invocat disp.art.299 - 316.pr.civ. art.138 din Legea 85/2006.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este adevărat că în speță creditorii au suferit un prejudiciu cert, prin ajungerea societății debitoare în stare de insolvență și prin nerecuperarea creanțelor acestora, din valorificarea bunurilor din averea debitoarei.
Însă, așa cum corect a reținut judecătorul sindic în cauză nu s-a dovedit săvârșirea de către pârâți a vreuneia din faptele expres și limitativ prevăzute de art.138 alin.1 din Legea 85/2006, precum și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Este adevărat că, potrivit art.27 alin.1 din Legea 85/2006 debitorul este obligat să adreseze tribunalului cerere pentru a fi supus, prevederilor acestei legi, în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență. După cum se poate observa, textul nu prevede expres nici o sancțiune pe plan civil a încălcării obligației de depunere în termen a cererii și nici momentul la care se consideră că a apărut starea de insolvență.
Din lipsa unei prevederi legale în acest sens, judecătorul sindic nu a stabilit în hotărârea de deschidere a procedurii, data instalării insolvenței. Ca atare, hotărârea judecătorească nu oferă un criteriu cert de stabilire a acestei date.
Dispozițiile art.138 alin.1 lit.c stabilesc, într-adevăr că se poate antrena răspunderea patrimonială a organelor de conducere a debitorului persoană juridică pentru cazul în care au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, la încetarea de plăți în timp ce art.138 lit.f prevede aceeași potențială răspundere acelorași persoane în cazul în care au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii de plăți.
În speță, însă, nu s- dovedit, pentru antrenarea răspunderii în condițiile sus arătate, că pârâții au întârziat declararea insolvenței și că, astfel, au determinat, prin faptele respective, intrarea debitoarei în încetare de plăți. Prin urmare, corect a reținut instanța de fond că nu se poate antrena răspunderea pentru declararea tardivă a insolvenței.
Cât privește împrejurarea că pârâții ar fi utilizat în alte scopuri și nu ar fi virat la. contribuția reținută de asigurați, faptă ce s-ar subscrie celei prevăzute de art.138 lit.e din Legea 85/2006 constată că, din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar, nu rezultă o atare situație de fapt. Dimpotrivă aceste sume nu au fost reținute de la salariați (prin neplata salariilor) și, ca atare nevirarea către Fondul Unic reprezintă o consecință stării de insolvență și, nu o cauză a acesteia).
Nici împrejurarea neținerii contabilității în conformitate cu legea de către pârâți respectiv încălcarea art. 73 alin.1 lit.c și, alineatul 2 Legea 31/1990 republicată și ale art.11 alin.4 din Legea 82/1991 republicată nu rezultă din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar. Ca atare este o susținere lipsită de orice suport probator.
Nu este, lipsit de relevanță să mai precizăm că toate faptele ilicite enumerate de art.138 alin.1 din Legea 85/2006 sunt fapte intenționale, care exclud culpa ca formă a vinovăției. Lipsa intenției înseamnă lipsa caracterului ilicit al faptei și deci, o acțiune de antrenare răspundere ca cea de față, bazată exclusiv pe această motivație (pe prezumția de culpă), în mod corect a fost respinsă de instanța de fond.
Față de considerentele ce preced, potrivit art.312 alin.1 rap. la art.304 indice 1.pr.civ. va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea B, cu sediul în B, sect.1,--11, împotriva sentinței comerciale nr.305/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Fond:
Red.
Tehnored:
13.01.2010/11 ex.
Președinte:Veronica PacurariuJudecători:Veronica Pacurariu, Valentina Vrabie, Rodica Dorin
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
