Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 694/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 694/
Ședința publică din 17 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de, împotriva Încheierii nr. 1138 din 1 octombrie 2008 și a Încheierii nr. 2409 din 17 decembrie 2008, pronunțate de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 28 mai 2008, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 4 iunie 2009, 10 iunie 2009 și apoi pentru ziua de astăzi, 17 iunie 2009.
CURTEA,
Prin încheierea nr. 1138/01.10.2008, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr- al Tribunalului Comercial Mureș, a dispus, printre altele, respingerea cererii formulate de creditorul de repunere în termenul de a formula contestație împotriva raportului întocmit de administratorul judiciar M Insolvency Specialists și depus la dosarul cauzei la data de 11.06.2008.
A desemnat în mod provizoriu comitetul creditorilor în componența M, și
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 15.09.2008, se arată în considerentele hotărârii atacate, contestatorul a formulat contestație împotriva raportului depus de administratorul judiciar la data de 11.06.2008 solicitând repunerea în termenul de formulare a contestației cu motivarea că raportul nu a fost comunicat creditorilor, nu a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență și a fost comunicat părților în conformitate cu prevederile procedural civile.
Judecătorul sindic a respins cererea de repunere în termen invocând dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă, conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul prevăzut de lege atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei.
În condițiile în care la data de 11.06.2008 a fost depus raportul la dosar, iar la termenul din 22.08.2008 se presupune că acest raport a fost adus la cunoștința părților, termenul de 5 zile prevăzut de art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 a început să curgă de la această dată. Cum creditorul a formulat contestația la data de 15.09.2008, fără să invoce în cuprinsul cererii de repunere în termen existența vreunei împrejurări mai presus de voința lui, judecătorul sindic a dispus în sensul de mai sus.
Prin încheierea comercială nr. 2409/17.12.2008 a dispus respingerea cererii de recuzare formulată de creditorul formulată împotriva administratorului judiciar din procedura insolvenței pe rol și a respins și petitul privind anularea tuturor actelor de procedură îndeplinite de administratorul judiciar în aceeași procedură. A dispus disjungerea soluționării cererii creditorului privind înlocuirea administratorului judiciar fixând termen de judecată pentru data de 21.01.2008, orele 10,30.
Pentru a dispune în acest sens, judecătorul sindic a reținut că la data de 10.12.2008 creditorul și-a motivat cererea de recuzare pe temeiul juridic prevăzut de art. 30 alin. 2 și 3 din OUG86/2006 susținând că administratorul judiciar se află în conflict de interese fiind desemnat administrator judiciar și în procedura de insolvență privind pe debitoarea " TRANS"
Prin întâmpinarea formulată administratorul judiciar Mas olicitat respingerea cererii arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 30 alin. 2 din nr.OUG 86/2006.
Judecătorul sindic reține că potrivit art. 30 alin. 2 din nr.OUG 86/2006 se prevede că nu poate fi numită în calitate de practician în insolvență persoana care a deținut calitatea de administrator, asociat, acționar sau membru în consiliul de administrație ori alte funcții sau poziții similare la acea persoană juridică, situație în care, însă, precizează judecătorul sindic, administratorul judiciar din prezenta cauză nu s-a aflat, astfel încât nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 30 alin. 1 din OUG86/2006.
De asemenea, judecătorul sindic mai precizează că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 30 alin. 3 din OUG86/2006 întrucât deși administratorul judiciar are aceeași calitate în procedura deschisă față de debitoarea " TRANS", societate ce are calitatea de acționar la debitoarea din prezenta cauză, nu are și calitatea de creditor la aceasta din urmă, astfel că nu se află în conflict de interese nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 31 alin. 1 din OUG86/2006, motiv pentru care a respins cererea de recuzare ca neîntemeiată.
Față de aceste hotărâri a declarat, în termen, recursuri creditorul contestator prin care a solicitat ca, prin admiterea acestei căi de atac extraordinare, instanța să dispună casarea încheierii nr. 1138/01.10.2008, precum și a încheierii comerciale nr. 2409/17.12.2008 și, în subsidiar, modificarea acestor hotărâri și admiterea acestor contestații astfel cum au fost formulate. Cu privire la încheierea nr. 1138/2008, recurentul susține că este lovită de nulitate absolută întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 21 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, în sensul în care contestația nu a fost soluționată în 10 zile iar judecata acesteia a avut loc în ședință publică și nu în cameră de consiliu; în continuare arată că nu a putut face contestație în termen întrucât s-a aflat în concediu în perioada 11.06.2008 - 01.07.2008, astfel că nu a putut lua cunoștință de raportul administratorului judiciar și nici nu a putut consulta dosarul, astfel că această împrejurare, pretinde recurentul, s-ar constitui într-un temei obiectiv ce ar conduce la repunerea în termenul de formulare a contestației; în continuare, arată că nu s-a efectuat notificarea cu creditorul recurent nici prin procedura obișnuită și nici prin Buletinul procedurii insolvenței. Cu referire la încheierea nr. 2409/2008, recurentul susține că în mod greșit s-a soluționat în ședință publică cererea de recuzare, întrucât aceasta potrivit art. 22 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 trebuia soluționată în camera de consiliu; există conflict de interese în care se află administratorul judiciar, întrucât este administratorul judiciar al unui acționar al societății debitoare având în vedere că între aceste societăți au avut loc, susține recurentul, anterior intrării în insolvență a debitoarei transferuri frauduloase, astfel că " TRANS" este direct interesată în zădărnicirea aducerii la cunoștință publică a procedurii insolvenței debitoarei; în continuare, se arată și alte motive care, în opinia recurentului, ar duce la admiterea cererii de recuzare.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și în raport cu principiul devolutiv al prezentei căi de atac prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În ce privește contestația formulată de creditorul recurent împotriva raportului din 11.06.2008, art. 21 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prevede că la fiecare termene de continuare a procedurii, raportul administratorului judiciar "se prezintă" judecătorului sindic.
Din această formulare concisă și clară a legiuitorului rezultă că raportul, pe care administratorul judiciar este obligat să-l prezinte la fiecare termen de continuare a procedurii, nu se comunică părților. Cu alte cuvinte, acest act emis de administratorul judiciar nu intră în sfera actelor de procedură care se comunică potrivit art. 7 din Legea nr. 85/2006, ci el se prezintă doar judecătorului sindic.
Este adevărat că, potrivit aliniatului 3 al art. 21 din Legea nr. 85/2006, măsurile pe care le ia administratorul judiciar pot fi contestate în termen de 5 zile de la depunerea raportului la judecătorul sindic, astfel cum prevede imperativ aliniatul 1 al textului.
Or, este evident că necomunicându-se acest act părților, ci doar el fiind prezentat judecătorului sindic, termenul de 5 zile se socotește nu de la data la care se comunică acest act vreunei părți, pentru că actul nu se comunică, ci de la data prezentării acestuia judecătorului sindic. Există, firesc, o logică în raport cu acest termen, în măsura în care raportul se depune la termenul de judecată, termen la partea poate consulta raportul depus de administratorul judiciar.
Ca atare, în mod corect judecătorul sindic a respins cererea de repunere în termen a contestației.
Cât privește nesoluționarea contestației în cameră de consiliu, ci în ședință publică, trebuie observat că, în fapt, judecătorul sindic nu a procedat la soluționarea contestației, ci a procedat doar la soluționarea cererii de repunere în termen, care se soluționează potrivit art. 103 Cod procedură civilă, procedura de soluționare a unei astfel de cereri, în tăcerea legiuitorului, fiind cea obișnuită, adică în ședință publică, în acord cu dispozițiile art. 12 Cod procedură civilă. Așadar, instanța nu va reține argumentul recurentului cum că această încheiere ar fi lovită de nulitate absolută, acest argument fiind neîntemeiat.
Creditorul recurent pretinde, pe de altă parte, că nu a putut efectua actul de procedură fiind în concediu până în data de 01.07.2008, iar ulterior nu a putut consulta dosarul cauzei. Din dosarul cauzei rezultă, însă, că prin cererea de repunere în termen ( 304 - 305 vol. II dosar Trib. Comercial Mureș ) recurentul nu are în vedere un astfel de motiv. Pe de altă parte, recurentul nu a dovedit în nici un fel că s-ar fi aflat într-o asemenea situație și, mai ales, nu explică de ce nu a îndeplinit actul de procedură la 15 zile de la încetarea împiedicării (adică la data de 16.07.2008), cum prevede imperativ art. 103 alin. 2 Cod procedură civilă, ci mult mai târziu, de abia la data de 15.09.2008.
Nu în ultimul rând, instanța nu va reține argumentul recurentului potrivit căruia nu i s-a comunicat raportul din 11.06.2008. Potrivit art. 54 alin. 1 și 2 raportul privind propunerea intrării în faliment se notifică doar creditorilor care au formulat cerere de deschidere a procedurii, deci nu se comunică tuturor creditorilor, ci unei categorii limitate de creditori, expres arătate de legiuitor. Cum recurentul nu face parte din această categorie, evident că nu poate fi primită critica sa.
Pe cale de consecință, instanța va respinge ca nefundat și neîntemeiat recursul formulat împotriva încheierii nr. 1138/2008.
În ce privește încheierea nr. 2409/2008, așa cum reține și judecătorul sindic în hotărârea atacată, recurentul creditor a formulat cerere de recuzare, întemeindu-și, în drept, cererea pe dispozițiile art. 30 alin. 2 și 3 din OUG86/2006. În același timp, a solicitat și înlocuirea administratorului judiciar ( 94 vol. III dosar Trib. Comercial Mureș ).
Instituția recuzării în raport cu administratorul sau lichidatorul judiciar a fost, într-adevăr, introdusă în Legea nr. 85/2006 la art. 19 alin. 6 și 7, însă aceste texte au fost abrogate explicit de OUG86/2006, care, în schimb, a introdus posibilitatea înlocuirii acestuia în raport de anumite situații care au fost considerate de legiuitor ca fiind stări de incompatibilitate.
În Codul d e procedură civilă, la art. 24 și următoarele, este prevăzută recuzarea în raport cu anumite subiecte oficiale, printre care, însă, nu este înscrisă și categoria administratorilor și lichidatorilor judiciari. Or, textul procedural civil este unul de strictă interpretare, iar enumerarea este una limitativă neputând fi incluse alte categorii decât cele indicate în aceste texte.
Ca atare, fără îndoială că cererea de recuzare, chiar dacă motivele indicate ar fi reale, este inadmisibilă. Însă, în mod corect judecătorul sindic a ținut cont că recurentul a solicitat și înlocuirea administratorului judiciar, pentru motive ce ar fi indicate în art. 30 din OUG86/2006, astfel că just a procedat la disjungerea acestei cereri. Sigur că urmează a fi analizată cererea de înlocuire de judecătorul sindic într-o hotărâre separată.
În fine, nu poate fi primită critica recurentului potrivit căreia încheierea nr. 2409/2008 trebuia soluționată în camera de consiliu, în acord cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 85/2006. Instanța observă că textul art. 21 se referă la alte situații, la soluționarea contestației împotriva raportului depus de administratorul judiciar, și nicidecum la soluționarea unui caz de incompatibilitate.
Ca atare, instanța va respinge ca neîntemeiat și acest recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de în calitate de intervenient creditor - acționar, în dosarul de insolvență privind-o pe debitoarea SC SA Tg. M, împotriva Încheierii nr. 1138 din 1 octombrie 2008 și a Încheierii nr. 2409 din 17 decembrie 2008, pronunțate de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, din 17 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
2 exemplare
03.09.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
