Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 704/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 704/
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de debitoarea SC M SRL, cu sediul în Târgu M-,.7, jud. M și creditoarea SC SRL, cu sediul în Târgu M,-, jud. M, împotriva sentinței nr. 150 din 13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței la data de 23 2008, concluzii scrise din partea recurentului creditor SC SRL Târgu
dezbaterilor și susținerile asupra recursurilor declarate sunt cuprinse în încheierea de ședință din data de 18 2008, dată la care s-a amânat pronunțarea, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 150 din 13 februarie 2008, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr- a admis în parte contestația formulată de creditoarea SRL Târgu-M, împotriva tabelului preliminar de obligații al debitoarei M SRL Târgu- întocmit de administratorul judiciar și a dispus înscrierea acestei creditoare în tabelul preliminar de obligații al debitoarei la categoria creditorilor cu o creanță în valoare de 220.723,38 lei. Restul pretențiilor creditoarei SRL au fost respinse.
Prin aceeași hotărâre s-a respins contestația formulată de creditoarea Sumel Mașini de Calcul SA Târgu-M și s-a admis excepția tardivității invocată din oficiu, respingându-se contestația creditoarei Filiala de Furnizoare a Energiei Electrice " Furnizoare Transilvania Sud SA", reprezentată de Agenția de Furnizare a Energiei Electrice Târgu-M, ambele contestații vizând același tabel preliminar de obligații al debitoarei.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de creditoarea SRL și de debitoarea SRL, prin administrator judiciar, ambele recursuri vizând dispoziția de admitere a contestației creditoarei recurente.
Creditoarea SRL a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii integrale a contestației și înscrierii în tabelul creditorilor debitoarei cu creanța de 867.322,38 RON, preț neachitat și penalități conform facturii nr. - din 21 decembrie 2002 și contractului nr. 2112 din 21 decembrie 2001, iar debitoarea SRL a solicitat modificarea în parte în sensul respingerii în întregime a contestației creditoarei SRL.
Recurenta creditoare a motivat că judecătorul sindic a ignorat cu desăvârșire dispozițiile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, precizând că creanța sa se compune din suma de 220.723,86 RON reprezentând debit restant și suma de 646.599 RON, reprezentând penalități de întârziere.
S-a învederat că, într-adevăr, suma de 220.723,86 RON (debit de bază) este constatată printr-un titlu executoriu în sensul legii, iar suma reprezentând penalități de întârziere nu se bucură de o atare situație, motiv pentru care instanța de fond era obligată să verifice temeinicia ei. S-au mai prezentat argumente legate de relațiile comerciale între părți și modul în care acestea au înțeles să-și respecte obligațiile asumate prin contract, subliniindu-se că, clauza penală înserată în cuprinsul contractului nu poate rămâne fără eficiență juridică.
Debitoarea recurentă a învederat în motivarea recursului său că instanța de fond a nesocotit susținerile sale față de pretențiile contestatoarei și anume că: factura fiscală nr. - din 26 aprilie 2002 nu este semnată și ștampilată de reprezentantul M SRL, neexistând nicio dovadă că factura ar fi fost înmânată debitoarei, că exista și oad oua factură cu același număr și serie, dar cu altă dată, de asemenea nesemnată, că în contabilitatea nu se regăsește nici una din cele două facturi, nu există aviz de însoțire a mărfii menționate în factura nr. - și că plata făcută prin 124 din 29 aprilie 2002 în cuantum de 2.000.000.000 lei apare ca fiind o plată nedatorată.
S-a mai subliniat că nu există obligația de plată invocată de contestatoare, că stabilizatoarele de tensiune ce fac obiectul procesului verbal din 11 februarie 2002 respectiv din 22 februarie 2002 nu corespund calitativ cu cele menționate în anexa 1 din contract, iar stabilizatoarele respective nu sunt proprietatea M SRL ci se află doar în custodie.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că ambele recursuri sunt nefondate, din următoarele considerente:
În primul rând trebuie observat că judecătorul sindic a soluționat contestația tocmai prin prisma prevederilor art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii. Astfel, reținând că creanța creditoarei contestatoare este consacrată printr-un titlu executoriu în sensul legii, reprezentat prin decizia nr. 56/A/27 iunie 2006 Curții de Apel Târgu -M, a apreciat că administratorul judiciar nu putea să-l ignore și să treacă peste soluțiile pronunțate în primă instanță și instanța de apel. În acest context, judecătorul sindic a considerat că debitul în cuantum de 220.723,38 lei stabilit de Curtea de Apel Târgu -M ca fiind datorat de debitoare, nu mai poate fi reanalizat în cadrul procedurii insolvenței. S-a mai precizat în considerente că în ipoteza în care acest titlu de creanță va fi modificat de instanța de recurs vor fi incidente prevederile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Instanța de recurs apreciază că judecătorul sindic a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor legale incidente în cauză. Astfel, este de necontestat faptul că, relațiile comerciale dintre cele două părți litigante privind contractul 2112/2001 având ca obiect stabilizatoare de tensiune și factura fiscală nr. -/2002 precum și plata sumei de 2.000.000.000 ROL au făcut obiectul unei judecăți în care s-a pronunțat o hotărâre definitivă și executorie prin efectul legii, respectiv Decizia nr. 56 din 27 iunie 2006 Curții de Apel Târgu -M - Secția comercială prin care s-a păstrat dispoziția privind plata sumei de 220.723,38 lei cu titlu de preț neachitat, eliminându-se dispozițiile privind plata penalităților de întârziere.
Titlul executoriu vizează deci nu numai debitul de bază, pe care îl consideră datorat de societatea debitoare din prezenta cauză, dar și penalitățile pe care le elimină din dispozitiv. Prin urmare, nu n umai datoria de bază este constatat prin titlu executor, așa cum susține recurenta creditoare, dar și penalitățile sunt practic considerate ca nedatorate în baza aceluiași titlu executor, context în care, așa cum a reținut și judecătorul sindic, datoria pretinsă de creditoarea contestatoare, nu mai putea în întregime să facă obiectul verificării creanței în cadrul procedurii reglementată de Legea nr. 85/2006 republicată.
Hotărârile judecătorești pronunțate în materia comercială sunt executorii încă din primă instanță, potrivit prevederilor art. 720/8 Cod procedură civilă, or, creditoarea a prezentat o decizie pronunțată în apel, care a modificat parțial hotărârea primei instanțe, în sensul menționat, și decizia care nu poate fi ignorată și peste care administratorul judiciar nu poate trece pentru a face verificarea creanței care a făcut obiectul judecății.
Câtă vreme la dosar nu s-a făcut dovada că instanța de recurs ar fi dispus suspendarea executarea deciziei pronunțată în apel, judecătorul sindic în mod firesc și legal s-a simțit legat de dispozițiile cuprinse în titlul executoriu prezentat.
Prin urmare, creanța nu poate fi analizată nici sub aspectul penalităților și cu atât mai puțin în întregime, motiv pentru care ambele recursuri vor fi respinse iar cheltuielile de judecată efectuate în calea de atac se vor compensa potrivit prevederilor art. 276 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de SRL, cu sediul în Târgu-M,-, județul M precum și cel formulat de M SRL, cu sediul în Târgu-M, str. -, nr. 63,. 7, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 150 din 13 februarie 2008, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
Compensează cheltuielile de judecată între cele două recurente.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-24.10.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
