Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 708/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 708
Ședința publică de la 09 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva Sentinței nr. 551/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru debitoarea intimată - Com SRL prin lichidator judiciar Insolvent.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mandatarul debitoarei intimate depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat solicită respingerea recursului declarat de AVAS B și constatarea sentinței tribunalului ca temeinică și legală.
Invocă excepția tardivității, motivată de faptul că, deși termenul de a declara recurs era de 10 zile de la comunicare, iar pe dovada de primire a comunicării apare data de 06.07.2009, recursul AVAS apare introdus abia la data de 28.07.2009.
Învederează instanței că, în situația în care se va trece peste excepția invocată, înțelege să invoce excepția lipsei de interes a AVAS, întrucât obiecțiunile acesteia la tabelul creditorilor au fost rezolvate.
Invocă totodată lipsa calității procesuale active a recurentei, față de împrejurarea că acesta nu a solicitat la fond antrenarea răspunderii organelor de conducere ale debitoarei, cererea fiind formulată de DGFP
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că, prin Sentința civilă nr. 551/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr-, au fost respinse ca rămase fără obiect obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS B la raportul final întocmit de către Insolvent, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - SRL, a fost admis raportul final pentru închiderea procedurii falimentului formulat de lichidatorul judiciar Insolvent D, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei și s-a respins cererea formulată de creditoarea DGFP H pentru antrenarea răspunderii civile a pârâtului.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut următoarele:
Lichidatorul judiciar a înregistrat creanța AVAS B în tabelul definitiv consolidat, obiecțiunile formulate de această creditoare au fost respinse ca rămase fără obiect și s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei cu consecința radierii debitoarei conform art. 132 alin 2 din legea nr.85/2006 și a descărcării de îndatoriri si responsabilități, conform art. 136 din legea nr.85/2006.
S-a dispus, de asemenea, și notificarea prezentei sentințe în condițiile art. 135 din Legea nr. 85/2006. Întrucât nu există fonduri rezultate din desfășurarea procedurii, s-a dispus ca plata retribuției și a cheltuielilor în sumă totală de 1827,76 lei să se facă din fondul unic de lichidare lichidatorului judiciar.
Creditoarea DGFP H-D a formulat cerere la data de 04.02.2009 prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 106.080 lei, reprezentând pasivul societății debitoare.
În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că pârâtul nu a predat actele solicitate de lichidatorul judiciar, ca urmare acesta se face vinovat de faptul că a ținut o contabilitate fictivă, societatea ajungînd astfel în stare de insolvență, fiind incidente prevederile art.138, alin.1, lit a din Legea 85/2006.
În drept s-au invocat dispozitiile art 138 alin.1, lit.c din Legea nr. 85/2006, art.998 și 999.pr.civ.
Cu privire la acestă cerere judecatorul sindic a reținut că, potrivit art. 138 din Legea nr.85/2006, răspunderea organelor de conducere pentru pasivul societății debitoare se poate antrena în cazul săvârșirii faptelor limitativ prevăzute de textul de lege menționat și numai dacă faptele respective au determinat starea de insolvență a debitoarei.
Aplicarea prev. art 138 din Legea nr.85/2006 implică îndeplinirea cerințelor art 129 Cod procedura civilă și, prin urmare, dreptul creditorului sau al lichidatorului judiciar, de a cere altor persoane decât societatea debitoare să achite creanțele, trebuie să izvorască dintr-un fapt a cărui comitere se dovedește prin probe administrate nemijlocit în procedura jurisdicțională.
Așa fiind, rezultă că la fel ca în cazul răspunderii delictuale întemeiată pe art 998, 999 Cod civil, și în ipoteza răspunderii delictuale comerciale reglementate de art 138 din Legea nr.85/2006, creditorul sau lichidatorul judiciar este dator să probeze săvârșirea faptei ilicite determinate, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și cuantumul pagubei produse datoria delictului comercial.
Acestă concluzie se impune având în vedere că art 998-999 cod civil și art 138 din Legea nr.85/2006 nu instituie o prezumție de culpă în sarcina administratorului.
Creditoarea s-a limitat la a invoca, în sustinerea cererii, prezumția vinovăției pârâtei întemeiată pe continuarea activității în interes personal.
Chiar în acestă situatie, prezumția este relativă și generală și trebuie completată cu probe administrate nemijlocit în instanță care să dovedească raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Creditoarea nu a solicitat si nu a propus probe în instanță în susținerea cererii sale întemeiată pe prevederile art. 138 alin. 1, lit. din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs AVAS B, solicitând modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei.
Se mai apreciază că, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, sens în care mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol și pentru culpa comisă în executarea mandatului.
De asemenea, se susține că aflându-se pe tărâmul răspunderii contractuale a mandatului, culpa administratorului societății falite este prezumată potrivit art. 1082 Cod civil, raportat la art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată că recursul nu este fondat.
În primul rând, răspunderea instituită prin textul art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006 nu este o răspundere contractuală, pe temeiul contractului de mandat al administratorilor sociali, ci o răspundere delictuală specială, de sine stătătoare, cu reguli proprii, derogatorii de la dreptul comun specifice, pe baza unei reglementări proprii, ea derivând nu din neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a mandatului dat organului de conducere de către societate, ci din săvârșirea faptelor mai sus enumerate care nu au nici o legătură cu mandatul primit. O atare legătură nici nu este posibilă întrucât printr-un contract, chiar de mandat comercial așa cum se susține, nu este posibilă mandatarea membrilor organului de conducere să nu săvârșească faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006.
În al doilea rând, textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.
Sub acest aspect, cât privește vinovăția membrilor organului de conducere, aceasta poate îmbrăca forma situației sau a culpei, trebuind să existe la momentul săvârșirii faptei. Numai că, unele dintre faptele enumerate pot fi săvârșite doar cu intenție iar altele presupun doar culpa ca formă de vinovăție.
În acest sens, este evident din modul de redactare al faptelor prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 imputate pârâtului, în oricare din formele sale, respectiv de a fi ținut o contabilitate fictivă, de a fi făcut să dispară unele documente contabile ori de a nu fi ținute în conformitate cu legea, nu pot fi săvârșite decât cu intenția de a eluda obligațiile fiscale prin înscrieri necorespunzătoare în registrele de evidență contabilă, intenție care se impune a fi dovedită în fiecare caz în parte.
În sensul celor menționate, reținând faptul că pârâtul în calitate de fost administrator al societății falite nu a predat lichidatorului toate actele societății, în cauză se impunea a se face dovada că acesta a urmărit ascunderea unor fapte ilicite prin nepredarea actelor contabile lichidatorului, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.
Pe de altă parte, la fel ca în celelalte situații prevăzute de art. 138 alin. 1 lit.
a-g din Legea nr. 85/2006, săvârșirea faptelor enumerate trebuie să fi condus în mod necesar la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență ceea ce nu se poate spune în legătură cu fapta imputabilă pârâtului care, în timp, se situează după momentul ajungerii societății în încetare de plăți.
În aceste condiții, în care nu s-a dovedit în sarcina pârâtului săvârșirea faptei prevăzute de textul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, în cauză neoperând o prezumție de culpă a pârâtului în calitatea sa de fost administrator al societății, în mod întemeiat judecătorul sindic a respins cererea reclamanților pentru atragerea răspunderii pârâtului, soluție ce se va menține în dosarul de față prin respingerea recursului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva Sentinței nr. 551/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 5/06.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
