Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 745/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 745/2009
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Gilica
Grefier
P rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către debitoarea TRANS S împotriva Sentinței comerciale nr. 574/C din 09 aprilie 2009 pronunțată de judecătorul sindic în Dosar nr- al Tribunalului Sibiu.
Se constată că la dosar s-au depus concluzii scrise din partea debitoarei recurente.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 7 octombrie 2009, când a fost amânată pronunțarea pentru astăzi, care face parte integrantă prin prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 574/C/9.04.2009, pronunțată de Tribunalul Sibiua fost respinsă contestația formulată de debitoarea Trans S,
-a fost admisă cererea formulată de creditoarea -Ro O și pe cale de consecință
-s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență, împotriva debitoarei și a fost numit administrator judiciar pe.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut că între creditoarea -Ro în calitate de vânzător și debitoarea Trans în calitate de cumpărător, s-au încheiat Acordul de colaborare comercială din data de 5.03.2007 și Contractul de vânzare-cumpărare nr. 2308 din data de 28.03.2007, stabilindu-se astfel cadrul prin care creditoarea a livrat către debitoare produsele din oferta sa comercială, în baza comenzilor emise ulterior de aceasta.
În temeiul acestor contracte, creditoarea -Ro a livrat produsele comandate de debitoare la termenele și în condițiile stabilite, aceasta nu și-a respectat obligația de plată a facturilor aferente produselor livrate, obligație stabilită imperativ în cap. IV din Contract și din Acord, înregistrând în prezent un debit față de creditoare în sumă de 95.122,13 lei.
Prin depășirea termenelor de plată, în conformitate cu dispozițiile art. 4.2 din Contract, raportate la prevederile Acordului, debitoarea datorează creditoarei penalități de întârziere de 0,15 % pe zi din sumele scadente și neachitate, penalități a căror cuantum se ridică în prezent la suma de 46.694,73 lei, conform situației anexată cererii introductive de instanță.
Debitoarea nu a contestat nici livrările de produse și nici facturile corespunzătoare emise de creditoare, însușindu-și-le întotdeauna prin semnarea și ștampilarea documentelor de recepție și/sau facturi.
În ce privește creanța deținută de creditoarea -Ro judecătorul sindic a reținut:
Deoarece existența ei rezultă din înscrisurile constatatoare ale creanței, respectiv Acordul de colaborare comercială din data de 5.03.2007, Contractul de vânzare-cumpărare nr. 2308 din 28.03.2007, facturile și documentele de recepție anexate, însușite de debitoare prin semnare și ștampilare, creanța nefiind astfel discutabilă din punct de vedere juridic, este certă.
Întrucât cuantumul ei este determinat cu exactitate în valoarea sa prin înscrisurile constatatoare ale creanței, respectiv Acordul de colaborare comercială din data de 5.03.2007, Contractul de vânzare-cumpărare nr. 2308 din data de 28.03.2007 și facturile anexate, înscrisuri opozabile debitoarei, este lichidă.
Deoarece termenul prevăzut pentru achitarea obligațiilor de plată este scadent de mai mult de 30 de zile, este exigibilă.
În aceste condiții, judecătorul sindic a reținut că există toate temeiurile pentru a aprecia că debitoarea nu are fonduri suficiente achitării datoriilor scadente, fiind în vădită stare de insolvență, astfel că, cererea creditoarei -Ro s-a privit a fi întemeiată, iar contestația debitoarei Trans s-a privit a fi neîntemeiată.
În temeiul art. 33 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a respins contestația formulată de debitoare și a admis cererea de deschidere a procedurii formulată de creditoare, iar în temeiul art. 33 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 a desemnat administrator judiciar care va îndeplinii atribuțiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs debitoarea, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și rejudecându-se cauza să fie respinsă cererea de deschidere a procedurii insolvenței admițându-se totodată și contestația debitoarei.
A solicitat totodată și suspendarea executării sentinței atacate până la soluționarea recursului.
În dezvoltarea motivelor recursului și a cererii de suspendare arată că suspendarea executării hotărârii instanței de fond este justificată și necesară, întrucât o astfel de soluție a creat și creează imense prejudicii patrimoniale și de imagine societății. Astfel, Trans tocmai a inaugurat în data de 11.04.2009 în S un Centru Comercial în suprafață de 21.000 mp, creând astfel numai pentru, din cadrul acestuia, peste 250 de locuri de muncă, în contextul în care numeroase societăți comerciale își restrâng activitatea și fac disponibilizări de personal. De asemenea, numeroși furnizori de marfă și colaboratori ai societății nu vor mai livra marfa, li se cer garanții împovărătoare, plăți în avans, aceștia amenințând cu încheierea colaborării.
Mai arată că hotărârea pronunțată în prezenta cauză este dată cu încălcarea Legii nr. 85/2006, respectiv pentru a fi în situația prevăzută de această lege ar trebui ca creditoarea să fi dovedit incapacitatea de plată a Trans, respectiv insuficiența fondurilor bănești pentru plata datoriilor exigibile.
În primul rând nu este vorba de o insuficiență de fonduri, dovadă fiind rulajele zilnice pe care Trans L le efectuează, dovedite cu extrasele de cont anexate cererii de recurs.
În al doilea rând, pretinsa creanță deținută de creditoare nu era certă, lichidă și exigibilă, în sensul că se solicită un debit mult mai mare decât cel cu care Trans L figurează în evidențele contabile. Și acel debit cu care figurează, era și este contestat, formând obiectul litigiului aflat pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Sibiu.
Susține că au achitat suma care rezultă din evidențele sale contabile pentru ca instanța să nu aibă niciun dubiu referitor la existența disponibilităților bănești ale Trans
Arată că nu au achitat penalitățile întrucât reprezintă un accesoriu al unui debit contestat, acestora lipsindu-le condițiile esențiale, respectiv certitudine, lichiditate și exigibilitate. De aceea, în cazul lor, pentru că nu se datorează automat, creditoarea ar fi trebui să facă dovada existenței creanței și pentru penalitățile de întârziere solicitate, respectiv să existe facturi de penalități acceptate de Trans L prin semnătură și ștampilă.
De asemenea, Trans Lac onstituit un depozit pentru gestionarea sumelor în relația cu furnizorul -Ro în valoare de 108.500 lei la SC Românească SA Sucursala S, care împreună cu suma dovedită ca achitată la judecarea în fond de 33.476,11 lei acoperă pretinsa creanță a creditoarei.
Analizând cererea de suspendare a executării sentinței atacate se reține că, la termenul de judecată din 16 septembrie 2009, instanța a pus în vedere debitoarei să achite încă o taxă de timbru de 10 lei pentru cererea de suspendare, în ipoteza în care recurenta înțelege să nu renunțe la acest capăt de cerere.
Ulterior, recurenta nu a mai timbrat această cerere motiv pentru care, instanța, în baza art. 20 din Legea nr. 146/1997 va anula cererea ca netimbrată.
În ce privește cererea de recurs, asupra motivelor invocate se reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Prima instanță în mod corect a reținut că în temeiul raporturilor contractuale dintre părți, creditoarea -Ro Lal ivrat produsele comandate de către debitoare, iar aceasta din urmă nu și-a respectat obligația de plată a facturilor aferente produselor livrate.
Debitoarea a acumulat un debit de 95.122,13 lei conform facturilor depuse la filele 17-51 dosar.
Prin neachitarea acestor facturi, s-a mai însumat încă 46.694,73 lei, penalități de întârziere, în sumă de 0,15 % pentru fiecare zi de întârziere, conform situației anexată cererii introductive de instanță.
S-a mai reținut că debitoarea nu a contestat nici livrările de produse și nici facturile emise de creditoare, fiind însușite prin semnarea și ștampilarea documentelor de recepție sau facturi.
Întrucât cuantumul creanței este determinat cu exactitate, creanța fiind certă și lichidă iar achitarea obligațiilor de plată este scadentă de mai mult de 30 de zile, în mod corect s-a considerat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 31 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3 alin. 6 din același act normativ.
Apărarea debitoarei din recurs că ar fi constituit un depozit bănesc, este fără relevanță atâta timp cât din actele și lucrările dosarului nu rezultă că debitoarea și-a achitat datoria către creditoare, al cărui cuantum depășește cu mult valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Starea de insolvență a debitoarei nici nu mai comportă interpretare, atâta timp cât aceasta a formulat o cerere proprie de deschidere a procedurii generale a insolvenței, cerere admisă în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu.
Față de ansamblul probelor de mai sus, se consideră că soluția primei instanțe este legală și temeinică, recursul nefondat urmând a fi respins în baza art. 312 alin. 1.pr.civ.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către debitoarea SC TRANS SRL S împotriva sentinței nr. 574/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu.
Anulează ca netimbrată cererea de suspendare a executării sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Th.
Ex.5/16.11.2009.
Jud fond
Președinte:Olimpia Maria StângaJudecători:Olimpia Maria Stânga, Ioan Cibu, Gilica
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
