Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 751/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 751/
Ședința publică din 02 Octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de SC SRL, cu sediul în,-, jud. H, împotriva sentinței civile nr. 846 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 341/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat av. pentru recurentă, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și timbrat cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentanta recurentei declară că nu are cereri în probațiune de formulat, împrejurare de care instanța ia act, închide procedura probatorie și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentanta recurentei susține recursul și solicită admiterea lui, modificarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei cu finalitatea respingerii cererii formulate de administratorul judiciar M C, pentru ridicarea parțială a dreptului de administrare a administratorului, făcând trimitere la considerentele expuse în motivarea recursului.
CURTEA,
Prin sentința nr. 846 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 341/2006 s-a dmis cererea formulată de administratorul judiciar M C și, în consecință s-a dispus ridicarea parțială a dreptului de administrare a administratorului, constând în întocmirea facturilor privind vânzarea bunurilor și prestarea serviciilor de către debitoarea, precum și încasările/plățile prin/din casierie și conturi bancare, s-a ispus ca aceste operațiuni să se efectueze numai sub semnătura administratorului judiciar, s-a ispus ca întocmirea evidenței contabile să se efectueze de către administratorul judiciar, iar în baza art.48 alin.1 din Legea nr.35/2006, dispune tuturor băncilor la care societatea debitoare are disponibilncont, să nu dispună de acestea fără ordinul administratorului judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
contabilă din data de 30.04 2006 reflectat faptul că, în patrimoniul debitoarei, sunt înregistrate titluri de participațiune în valoare de 74.176,13 RON, ce s-au dovedit a fi 22.495 acțiuni pe care L le deținea la Acest lucru a fost comunicat de SA. prin adresa nr.105 din 26.02.2008 și era valabil la finele anului 2007. S-a constatat însă că, la data de 1.02.2008, numărul acțiunilor s-a redus la 3.825, de unde rezultă înstrăinarea unui număr de 18.670 acțiuni. Vânzarea a fost confirmată de administratorul, iar din extrasul de cont emis de B reiese că prețul obținut a fost de 518.719,34 RON care însă nu a intrat în conturile debitoarei, deși era proprietara bunurilor vândute.
Despre situația creată, s-au cerut explicații administratorului care, la data de 29.02.2008, a depus în contul debitoarei suma de 99.755,12 RON din care administratorul judiciar a efectuat plăți pe seama creditorilor, proporțional cu creanța deținută. De asemenea, la data de 02.03.2008, acesta a prezentat un referat prin care menționează că a încasat suma de 518.719,34 RON utilizată astfel: -plăți către E ON GAZ ~ 25.000; -restituire creditare asociat - 393.964,22 RON; -sumă virată în contul - 99.755,12 RON. În acest fel, administratorul recunoaște că și-a însușit o bună parte din banii rezultați în urma vânzării acțiunilor deținute de firma pe care o administrează (deși aceasta se află sub incidența Legii nr.85/2006), cu titlu de restituire creditare de către asociat.
Contrar dispozițiilor art.46 alin.1 și 49 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, administratorul a efectuat un act de dispoziție în numele debitoarei, fără autorizarea judecătorului sindic sau acordul administratorului judiciar. De asemenea, în condițiile derulării unui plan de reorganizare confirmat care, potrivit art.102 alin.1 este socotit ca o hotărâre definitivă și irevocabilă împotriva debitoarei, acesta și-a însușit suma de 393.964,22 RON cu titlu de restituire creditare asociat, fără să fie înscrisă în tabelul creanțelor și fără să fie cuprinsă în planul de reorganizare.
Este evident că, acționându-se în modalitatea arătată și ignorându-se normele legale imperative ce decurg din caracterul colectiv al procedurii, averea debitoarei a suferit pierderi însemnate și s-au micșorat șansele de realizare a planului, toate acestea în dauna creditorilor.
Potrivit art.47 alin.5 din Legea nr.85/2006, "Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilității de realizare a unui plan rațional de activitate".
Considerând argumentele sus-arătate suficiente pentru a justifica măsura ridicării dreptului de administrare, prin îndeplinirea condițiilor impuse de art.47 alin.5, judecătorul sindic apreciază că se impun în continuare următoarele precizări:
Ridicarea dreptului de administrare este un atribut al judecătorului sindic, în condițiile formulării unei cereri în acest sens, care trebuie judecată în condiții de contradictorialitate. Acest lucru rezidă și din art.47 alin.6 ce prevede că judecătorul sindic va examina cererea într-o ședință la care vor fi citați părțile. Prin urmare, contrar celor susținute de administratorul, măsura nu se ia pe baza votului creditorilor, prin întrunirea majorității, ci pe baza analizării punctelor de vedere și a motivelor invocate de toate părțile participante la procedură, precum și pe baza probelor din dosar. în altă ordine de idei, este irelevant că BRD - creditor majoritar, s-a opus propunerii administratorului judiciar, atâta timp cât judecătorul sindic apreciază ca întemeiată cererea administratorului judiciar.
Față de cele arătate, s-a dispus ridicarea parțială a dreptului de administrare a administratorului, constând în întocmirea facturilor privind vânzarea bunurilor și prestarea serviciilor de către debitoarea, precum și încasările/plățile prin/din casierie și conturi bancare. Totodată, s-a dispus ca aceste operațiuni și întocmirea evidenței contabile să se efectueze numai sub semnătura și de către administratorul judiciar În baza art.48 alin.1 din Legea nr.85/2006, s-a dispus tuturor băncilor la care societatea debitoare are disponibil în cont, să nu dispună de acestea fără ordinul administratorului judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC SRL solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii formulată de administratorul judiciar.
În motivarea cererii de recurs se susține că judecătorul sindic a dispus ridicarea dreptului de administrare a societății, a administratorului la propunerea lichidatorului judiciar, pe motiv că s-au vândut o parte din acțiunile deținute de societate pentru care s-a încasat suma de 518.719,34 lei, că din această sumă s-au făcut plăți pentru On Gaz, s-au restituit sumele acordate cu titlu de creditare către asociatul, iar suma rămasă neachitată a fost virată în contul societății debitoare.
Această dispoziție a fost luată fără să se țină seama de poziția creditorilor care nu și-au însușit propunerea administratorului judiciar, aceea de ridicare a dreptului de administrare, dar și de poziția acestuia din urmă care la ședința de judecată din 20 mai 2008 precizat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a propunerii de ridicare a dreptului de administrare.
Se arată de asemenea că procedura deschiderii insolvenței se află într-o fază care nu mai permitea judecătorului sindic să dispună ridicarea dreptului de administrare, această măsură putea fi luată odată cu desemnarea administratorului judiciar în condițiile disp.art.47 alin.3 din Legea nr.85/2006 sau în condițiile prevăzute de art.47 alin.5 din aceeași lege, cerere de ridicare justificată prin pierderile înregistrate în averea debitorului.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Art.47 din Legea nr.85/2006 reglementează restrângerea exercițiului dreptului debitorului în privința patrimoniului său, această restrângere fiind determinată de constatarea administrării nechibzuite a patrimoniului, a conducerii necorespunzătoare a afacerii sau chiar a unor acte frauduloase care au dus la starea de insolvență. Scopul acestei restrângeri constă în prevenirea producerii unor noi pierderi prin conducerea și administrarea afacerii mai eficient de către administratori sau lichidatori calificați care să asigure protejarea și reîntregirea activelor debitorului în vederea îndestulării creanțelor creditorilor, ceea ce intră în sfera obligației statului de a asigura libertatea comerțului, protejarea concurenței loiale și crearea unui mediu favorabil pentru valorificarea tuturor activelor și garanțiilor.
Deci pentru atingerea acestui scop, indiferent de atitudinea creditorilor, deontologia profesională îl obligă pe administratorul judiciar ca făcând o supraveghere eficientă să observe că activitatea se desfășoară necorespunzător, riscând să elimine perspectiva unui plan de reorganizare.
În speță, propunerea administratorului judiciar de ridicare parțială a dreptului de administrare a debitorului a fost determinată de atitudinea administratorului statutar care prin încălcarea dispozițiilor cuprinse în art.46 alin.1, 49 alin.1 din Legea nr.85/2006 a procedat la vânzarea acțiunilor societății debitoare deși acestea erau indisponibilizate și apoi cu încălcarea disp.art.102 alin.1 pr.civ. potrivit cărora repartizarea creanțelor se face în conformitate cu planul întocmit de administratorul judiciar, a repartizat sumele obținute din vânzarea acțiunilor, prin această vânzare urmărind de fapt să-și asigure propria-i îndestulare prin recuperarea sumei acordate cu titlu de creditare în favoarea societății debitoare, îndestulare făcută în detrimentul celorlalți creditori înscriși în planul de creanțe.
Toate aceste acte ale administratorului statutar justifică măsura luată de către judecătorul sindic, acesta respectând dispozițiile cuprinse în art.47 alin.5 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește susținerile recurentei în sensul că faza în care se află procedura nu-i mai permitea judecătorului sindic să dispună ridicarea dreptului de administrare a debitoarei, acestea sunt nefondate întrucât împotriva debitoarei s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței în primă fază fiind admisă reorganizarea societății cu păstrarea dreptului de administrare a acesteia.
Pe cale de consecință, instanța de control în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul SC SRL, cu sediul în,-, jud. H, împotriva sentinței civile nr. 846 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 341/2006.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
31.10.2008
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
