Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 777/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 777/
Ședința publică din 30 iunie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Tg. M, str. -. - nr. 1-3, împotriva sentinței comerciale nr. 1015 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.1015/16.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului, împreună cu celelalte măsuri prevăzute de lege în aceste situații.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că prin raportul întocmit de către lichidatorul judiciar pentru ședința din data de 26 februarie 2009, s-a prezentat situația societății, cauzele și motivele care au determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență precum și situația patrimoniului acesteia în momentul deschiderii procedurii.
Din acest raport a reieșit că la data deschiderii procedurii nu au fost identificate bunuri în patrimoniul debitoarei falite iar lichidatorul nu a identificat cauze care să fi determinat ajungerea societăți în stare de insolvență și care să fi putut fi imputate fostului administrator al societății.
S-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile îndeplinite de dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006, deoarece nu există bunuri în averea debitorului care să poată forma obiectul procedurii de valorificare sau pentru a se putea acoperi cheltuielile administrative.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP M și a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii obiecțiunilor și a dispunerii continuării procedurii falimentului.
În motivarea recursului s-a menționat că procedura instituită de Legea nr.85/2006 are drept scop recuperarea creanțelor de la debitorii rău-platnici, scop neîndeplinit în cauză. De asemenea, s-a arătat că nu s-a confirmat prin documente justificative faptul că s-au întreprins toate demersurile pentru recuperarea creanțelor.
S-a apreciat că atâta timp cât nu există certitudine cu privre la inexistența bunurilor în patrimoniul debitoarei, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.131 din Legea nr.85/2006.
S-a menționat că judecătorul sindic putea verifica dacă nu pot fi valorificate posibilitățile oferite de art.79 și 80 și art.138-141 din lege, pentru a continua procedura în scopul acoperirii creanțelor.
Analizând recursul formulat de DGFP M prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
În cadrul dosarului nr- al Tribunalului Comercial Mureș, judecătorul sindic a instrumentat procedura falimentului debitoarei SC""SRL.
Prin raportul întocmit de către lichidatorul judiciar pentru ședința din data de 26 februarie 2009, s-a prezentat situația societății, cauzele și motivele care au determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență precum și situația patrimoniului acesteia în momentul deschiderii procedurii.
Din acest raport a reieșit că la data deschiderii procedurii nu au fost identificate bunuri în patrimoniul debitoarei falite iar lichidatorul nu a identificat cauze care să fi determinat ajungerea societăți în stare de insolvență și care să fi putut fi imputate fostului administrator al societății.
Acest raport nu a fost atacat.
Dispozițiile din art.79 și 80 din Legea nr.85/2006, invocate de recurentă reglementează acțiunile pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, precum și acțiunile pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți si pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise si a valorii altor prestații executate, realizate de debitor în situațiile prevăzute de lege.
Aceste dispoziții nu pot fi însă puse în discuție deoarece în raportul lichidatorului judiciar nu s-a făcut nicio mențiune cu privire la existența vreunor acte frauduloase sau transferuri de drepturi care să îndeplinească condițiile de la art.79-80 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, recurenta a invocat și dispozițiile art.138-141 din lege care reglementează acțiunea privind angajarea răspunderii personale a membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Aceste dispoziții legale invocate în recurs sunt inaplicabile în cauză câtă vreme în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) nu au fost identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului.
Susținerea recurentei că fără stingerea, într-un mod sau altul, a creanței sale, procedura nu va putea fi închisă, este lipsită de temei legal.
Recurenta nu indică nici un motiv concret pentru nelegalitatea hotărârii sau măsură efectivă pe care lichidatorul judiciar ar putea să o ia pentru continuarea procedurii.
Legea nr. 85/2006 prevede mai multe situații în care se poate închide procedura, necondiționând nici una dintre aceste situații de acoperirea integrală a debitului.
Astfel, potrivit art.131, în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
În concluzie, față de cele mai sus menționate constatăm că în mod corect judecătorul sindic a procedat la închiderea procedurii, astfel că în baza art. 312 al.1 Cod procedură civilă, vom respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței nr.1015 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică la 30 iunie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
02.07.2009.
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
