Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 778/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 778/2008
Ședința publică din data de 25 Martie 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare în vederea pronunțării, recursurile declarate de creditorii & & - -, & & - și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, împotriva sentinței civile nr. 3542 din 06.11.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații: - SRL, - SA, intimați -lichidatori judiciari PRO, GRUP, intimata-debitoare - SA B M, având ca obiect procedura enței- contestație la planul de distribuire a sumelor.
S-a înregistrat la dosar în data de 17 martie 2008 cerere de redeschidere a dezbaterilor și fixarea unui nou termen de judecată din partea recurentei &, note de ședință din partea recurentei & & - - și concluzii scrise din partea debitoarei - SA prin lichidator PRO.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.03.2008 când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul din 18.03.2008, iar mai apoi pentru termenul din 25.03.2008, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 3542 din 6 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș -Secția comercială de contencios administrativ și fiscal privind procedura enței debitoarei - SA B- judecătorul sindic a respins contestațiile formulate de creditorii AVAS B, - SA, & & - și & - împotriva tabelului definitiv consolidat al creanțelor debitoarei care au fost obligate la câte 3000 lei fiecare reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea debitoarei și s-a luat act de renunțarea la judecată a contestației formulată de - SRL B-
Instanța de fond a reținut în esență că starea de ență și deschiderea procedurii față de societatea debitoare s-a dispus prin sentința civilă nr. 340/17 martie 2005; că la data de 8 iulie 2005 administratorii judiciari au întocmit și afișat la ușa tribunalului tabelul preliminar cuprinzând creanțele împotriva averii debitoarei la data de 30 iunie 2005 iar tabelul definitiv cuprinzând creanțele împotriva averii debitoarei la data de 19 aprilie 2006 fost întocmit și afișat la ușa instanței la data de 20 aprilie 2006.
Prin încheierea pronunțată din 18 mai 2006 s-a dispus intrarea în faliment și dizolvarea debitoarei desemnându-se lichidatorii judiciari și s-au fixat termenele prevăzute de art. 107 alin (2) din legea nr. 64/1995 republicată, în vigoare la acea dată.
La data de 30 august 2006 s-a întocmit și afișat tabelul suplimentar cuprinzând creanțele debitoarei născute după data deschiderii procedurii de ență, iar la data de 27 martie 2007 s-a întocmit și afișat tabelul consolidat cuprinzând creanțele debitoarei.
Raportul și planul de distribuire au fost comunicate prin Buletinul procedurilor de ență și o copie a acestora a fost transmisă prin scrisoare recomandată fiecărui creditor cuprins în tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei.
La data de 25 mai 2007 creditoarea AVAS Bas olicitat modificarea tabelului definitiv al creanțelor și pe cale de consecință modificarea planului de distribuire cu includerea AVAS la distribuire și a diferenței creanței preluate de la - Distrigaz Nord SA, în cuantum de 338.313,14 RON reprezentând diferența valorii nominale a creanței ce rămâne neachitată în urma planului depus, invocând dispozițiile art. 75, art. 26 alin (3) din Legea nr. 85/2006 și susținând că retransformarea întocmită de către lichidator a creanței preluate de ea, se cuantifică în suma menționată.
Contestația acesteia este nefondată deoarece nu a formulat contestație nici la tabelul preliminar al creanțelor nici la cel definitiv și nici la tabelul suplimentar.Lichidatorii au procedat la aplicarea prevederilor art. 69 alin (2) din Legea nr. 85/2006 conform cărora creanțele exprimate sau consolidate în valută vor fi înregistrate la valoarea în lei la cursul BNR existent la data deschiderii procedurii și au transformat suma de 505.426,48 USD cu care această creditoare a cerut înscrierea sa la data de 25 mai 2007 la cursul de schimb al BNR de la data de 17 martie 2005 data deschiderii procedurii, rezultând suma de 1.367.882,82 RON.
La această sumă a fost adăugată suma de 420.000 RON rezultând o sumă totală de 1.796.882, 82 RON sumă cu care creditoarea a fost înscrisă la poziția nr. 34 din tabelul definitiv consolidat al creanțelor și la poziția nr. 33 în planul de distribuire între creditori.
De aceea, se apreciază că lichidatorii în mod corect au reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 69 alin (2) din lege raportând creanțele în valută ale acestei creditoare la cursul de schimb valutar de la data deschiderii procedurii. Această normă se aplică și pentru creanțele preluate de AVAS, executarea acestora fiind realizată de această instituție în condițiile instituite prin OUG nr. 51/1998 și nr.95/2003 prin executorii proprii.
Ca atare, este nejustificată susținerea acestei creditoare în sensul raportării caracterului special al acestor ordonanțe la caracterul dispozițiilor Legii nr. 85/2006 cât și împrejurarea că aceste acte normative ar constitui o derogare de la dispozițiile legii arătate.
Din moment ce executarea nu se face de către AVAS potrivit ordonanțelor de mai sus ci în procedura distinctă a falimentului sunt aplicabile cu prioritate referitor la creanța pretinsă dispozițiile Legii nr. 85/2006.
În ce privește contestația formulată de & - prin care aceasta a arătat că lichidatorii judiciari nu au depus înregistrarea a două creanțe în valoare de 60.744 Euro și respectiv 39.640 Euro ce rezultă din raporturile comerciale cu societatea debitoare prin care a livrat acesteia diferite produse și serviciu ce s-au desfășurat înainte cât și în perioada derulării falimentului este nefondată deoarece documentele depuse în copie sunt necertificate pentru conformitate.
Majoritatea sunt comenzi tabel, care nu poartă semnătură, dată sau vizează mai multe societăți și anume, și.
Aceste documente emană de la altă entitate juridică respectiv de la și nu de la titularul declarației de creanță al prezentei contestații.
Titularul declarației de creanță și al contestației este identificat ca fiind & - iar în notele de ședință & -.
Cu privire la creanța în sumă de 39.640 Euro în raport de documentele depuse aceasta este contradictorie deoarece debitoarea a promovat o acțiune în pretenții pentru o creanță datorată de acțiunea constituind obiectul dosarului nr- al Tribunalului Maramureș din cuprinsul căruia rezultă că s-a livrat de către debitoare acestei societăți marfă, ce nu a fost achitată.
Pentru cea de-a doua sumă din declarația de creanță de 60.744 Euro se fundamentează doar pe factura - emisă tot de către.
Cum nu se pot distinge care au fost raporturile comerciale între contestatoare și debitoare și cum s-au derulat acestea se reține că această creditoare nu și-a putut dovedi creanța și ca atare contestația ei este nefondată.
În ce privește contestația numitului aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute de art 3 pct 7 din Legea nr. 85/2006 conform cărora prin creditor se înțelege persoană fizică sau juridică care deține un drept de creanță asupra averii debitorului și care a solicitat în mod expres să fie înscrisă creanța în tabelul definitiv de creanțe sau în tabelul definitiv consolidat și poate face dovada creanței sale față de patrimoniul debitorului în condițiile legii.
În speță, o astfel de dovadă nu a fost făcută.
Contractul civil aflat la fila 33 din dosar încheiat la data de 1 septembrie 2004 și depus doar în traducere legalizată nu are număr de înregistrare la societatea debitoare și nu are prevăzută durata în care se pot derula raporturile contractuale și în ce constă activitatea pe care acesta a prestat-o pentru societatea debitoare.
Ca atare contractul pe care contestatorul își fundamentează pretențiile nu constituie proba existenței unei creanțe față de patrimoniul debitoarei.
Interogatoriul luat acestui contestator relevă că acesta nu a semnat nici un stat de plată și nu există nici o evidență care să dovedească prezența sa în cadrul societății debitoare și care să ateste o eventuală consultanță.
În ce privește contestatoarea & prima declarație de creanță a fost depusă la 13 iulie 2006, creanța solicitată fiind arătată ca echivalentul în lei a sumei de 46.500 Euro ce reprezintă contravaloarea unor mărfuri livrate debitoarei conform facturilor nr- și nr-.
Cea de-a doua declarație de creanță a fost depusă la data de 28 septembrie 2006 pentru echivalentul în lei a sumei de 9522 Euro arătată în petit iar în motivare pentru suma de aproximativ 9500 Euro. Pentru această creanță nu a fost indicat nici un document ca temei al livrării produselor mărfurilor sau serviciilor pretinse.
Facturile depuse la dosar în serocopie nu au semnătură și ștampilă și nu cuprind mențiuni referitoare la mărfurile livrate sau serviciile efectuate așa încât creanța acestei creditoare nu este certă, lichidă și exigibilă după cum prevăd dispozițiile art. 3 pct 7 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței, au formulat recurs în termenul legal creditorii & -, & & -,AVAS B și.
Prima recurentă solicită modificarea hotărârii în sensul admiterii contestației arătând că nelegal a fost îndepărtată de la masa credală. Astfel, în decembrie 2004 firma germană a făcut un virament de 20.000 Euro cu titlu de avans în favoarea societății debitoare pentru efectuarea unor lucrări de imprimare sens în care au livrat materiale și ambalaje.
Ulterior, societatea a emis o factură pro formă cu nr. 150/11 aprilie 2006 prin care au fost informați să plătească suma de 47.506,20 Euro sumă ce reprezintă contravaloarea acestei facturi și pe care ei au achitat-o la data de 12 aprilie 2006 fără ca societatea să le livreze mărfurile, cu excepția a două facturi cu nr. 149 din 5 mai 2006 în sumă de 27.025 Euro și 147 din 14 aprilie 2006 în valoare de 5016 Euro.
Ca atare, din suma totală de 67.506 dacă se scade suma de 27.865 Euro se ajunge la suma solicitată în prima cerere de 39.640 Euro.
Cu privire la cea de-a doua cerere din 2 decembrie 2005 arată că au lansat o comandă pentru a imprima niște lenjerii de pat în valoare de 24.500 Euro marfă ce nu a fost recuperată nicicând.
Pentru a-și recupera prejudiciul au emis factura -/13 iunie 2006 factură rămasă neplătită.
Cea de-a doua recurentă a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii contestației arătând că hotărârea judecătorului sindic nu cuprinde motivele pe care se sprijină și că acestea sunt străine și contradictorii față de natura pricinii.
În motivare se susține că nu i s-a pus în vedere niciodată să prezinte în instanță originalul facturilor traduse din limba germană și că nu le-a fost niciodată contestată autenticitatea sau calitatea mărfurilor livrate sau a serviciilor prestate.
Pe de altă parte, amuzant este faptul că deși au plătit datoria către Textil și aceasta a livrat mărfuri pentru ea, către debitoare, în cadrul delegației de creanță o parte din mărfuri au fost din nou achitate de către debitoare.
Mai susține că, nu i s-a pus nici o clipă în vedere să producă o dovadă suplimentară și că administratorul judiciar nu a declarat că mărfurile sau serviciile nu se regăsesc înregistrate în contabilitate.
Recurenta AVAS Bas olicitat modificarea hotărârii, rectificarea tabelului definitiv de creanțe al falitei și a planului de distribuire și admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Se susține în esență că retransformarea întocmită de lichidator a creanței preluată de ea de la - SA prejudiciază statul cu suma de 338.313,14 RON deoarece nu corespunde cu valoarea nominală preluată prin protocol nr. 2 /28 iunie 2004.
Lichidatorii judiciari au fost în eroare cu privire la înscrierea creanței sale și de aceea a solicitat refacerea definitiv și a planului de distribuire propus.
Cu privire la creanța comercială deținută de ea asupra debitoarei menționează că ea a fost preluată în baza OUG nr. 51/1998 modificat prin OUG nr. 23/2004.
Tabelul creditorilor trebuie rectificat el urmând să cuprindă creanța AVAS cu suma de 2.135.195,96 RON, creanță compusă din: 1.715.195,96 RON numai în contul - Distrigaz Nord SA la care se adaugă suma de 420.000 RON, creanța APAPS rezultată din fondurile restructurale.
În sfârșit se mai susține că scopul legii 409/2001 constă în recuperarea creanțelor preluate de AVAS la valoarea nominală actualizată la zi dar nu mai puțin de valoarea nominală de la data preluării.
Recurenta mai susține că hotărârea este nelegală și în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, deoarece contestația formulată de ea reprezintă o sesizare în procedura concursuală în care instituția sa urmărește realizarea dreptului așa cum a fost el preluat.
Pe de altă parte, conform art. 274 alin (3) Cod procedură civilă judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocațiale și în speță acest control nu a fost exercitat de instanța de fond.
Recurentul susține că hotărârea este netemeinică și nelegală deoarece întreg probatoriul administrat face dovada stării de fapt arătată de el nu numai prin depunerea de înscrisuri dar și prin administrarea de probe testimoniale.
Contractele civile depuse fac dovada încheierii lor și justifică îndeplinirea atribuțiilor și obligațiilor rezultate din angajamentele contractuale.
Prin cererea înregistrată la 17 martie 2008 recurenta & & -, a solicitat repunerea pe rol a cauzei motivat de faptul că studiind dosarul la data de 14 martie 2008 constatat lipsa dosarului de fond în ce o privește pe ea iar în dosarul acvirat cu numărul - societatea nici măcar nu apare ca fiind citată iar încheierea din 23 octombrie 2007 face mențiune în două file ale dosarului cauzei respectiv filele 83 și 121 însă aceeași încheiere are un conținut diferit.
Examinând recursurile, Curtea de apel constată că următoarele:
În speță, la data de 12 iunie 2007 recurenta a formulat contestație la tabelul de creanțe al debitoarei solicitând admiterea a două declarații de creanță în valoare de 60.744 Euro și respectiv 39.640 Euro creanțe care nu s-au regăsit în tabelul afișat, deși prin încheierea nr. 2043 din 14 august 2006 judecătorul sindic a dispus înregistrarea creanței de 39.640 Euro, în registrul special la poziția nr. 401/206. Înscrierea creanței a fost justificată pe baza raporturilor comerciale existente cu debitoarea, contestatoarea recurentă arătând că a livrat acesteia produse și servicii, raporturi ce s-au desfășurat înainte de intrarea în procedură.
Prin notele de ședință aflate la fila 84 la dosarul cauzei s-a solicitat de către & -, admiterea contestației și înregistrarea creanței în cuantum de 100.384 Euro.
S-a susținut și se susține și în conținutul motivelor de recurs că în luna decembrie 2004, firma din Germania a efectuat un virament de 20.000 Euro cu titlu de avans în favoarea debitoarei pentru efectuarea unor lucrări de imprimare sens în care a livrat materiale și ambalaje. Debitoarea a emis o factură proformă cu nr. 150 din 11 aprilie 2006 prin care a informat contestatoarea recurentă că trebuie să plătească sumă de 47.506,20 Euro, sumă ce reprezintă contravaloarea acestei facturi.
De asemenea, se mai susține că suma a fost achitată la data de 12 aprilie 2006 însă debitoarea nu a mai livrat aceste mărfuri cu excepția a două facturi cu nr. 149 din 5 mai 2006 în sumă de 27.025 Euro și factura cu nr. 147 din 14 aprilie 2006 în sumă de 5016 Euro.
Ca atare, rezultă că a livrat și plătit debitoarei 20.000 Euro (marfă și manoperă) + 47.506 Euro adică 67.506 Euro din care a primit marfă în valoare de 27.025,38 + 840 Euro, diferența de la 5016 Euro din factura nr. 147 din 14 aprilie 2006.
-se din suma totală 67.506 Euro, suma de 27.865 Euro rezultă că suma neachitată este de 39.640 Euro așa cum în mod corect a reținut judecătorul sindic.
Cu privire la cea de-a doua cerere având ca obiect creanța în cuantum de 60.744 Euro se susține că la data de 2 decembrie 2005 lansat comanda cu nr. 404.1411și2, pentru a imprima niște lenjerii de pat scop în care s-au livrat debitoarei 98 seturi de lenjerii de pat în valoare de 24.500 Euro marfă al cărui preț nu a fost achitat.
Ulterior, a fost refăcută toată comanda la o societate din Germania cu un cost de 36.244 Euro astfel paguba creată se ridică la suma de 60.744 Euro pentru care s-a emis factura - din 13 iunie 2006 neachitată.
De aceea recursul formulat de recurenta & - este nefondat.
Așa cum în mod corect a reținut judecătorul sindic această recurentă nu deține și nici nu a dovedit că deține o creanță care să îndeplinească condițiile prevăzute din art. 3 pct 7 ale Legii enței adică creanța acestuia nu este certă, lichidă și exigibilă.
Documentele depuse de această recurentă nu privesc dosarul cauzei și sunt în fapt o serie de tabele nesemnate care cuprind denumirea mai multor societăți, și.
Mai mult, documentele emană de la o altă entitate juridică respectiv și nu de la titularul declarației de creanță al contestatoarei. Titularul declarației de creanță și a contestației este identificat ca fiind persoana recurentei iar în notele de ședință apare ca fiind & -.
Cu privire la creanța în sumă de 39.640 Euro în raport de documentele depuse aceasta este contradictorie deoarece debitoarea a promovat o acțiune în pretenții pentru o creanță datorată de acțiune ce constituie obiectul dosarului cu nr- al Tribunalului Maramureș.
Pentru cea de-a doua sumă din declarația de creanță de 60.744 Euro aceasta se fundamentează doar pe factura cu nr. 06013 care este emisă de o altă entitate juridică în persoana. Acesta este și motivul pentru care judecătorul sindic a respins în mod corect contestația creditoarei recurente deoarece nu s-a putut și nici nu se poate face distincție care au fost raporturile comerciale între contestatoarea recurentă și debitoare și faptul că aceasta nu și-a dovedit creanța.
În ce privește recursul declarat de & & - și acesta este nefondat deoarece nici creanța acestei contestatoare nu întrunește condițiile prevăzute de art. 3 pct 7 din Legea nr. 85/2006. Cuantumul creanței nu este determinat și nu este dovedit. Prima declarație de creanță a recurentei a fost depusă la data de 13 iulie 2006, creanța solicitată constând în echivalentul în lei a sumei de 46.500 Euro reprezentând contravaloarea unor mărfuri livrate debitoarei.
Actele în temeiul cărora s-au livrat mărfurile sunt indicate în declarație ca fiind factura cu nr- în valoare de 23.159,83 Euro și factura cu nr. 142/414/04 căruia nu i se indică valoarea.
Cea de-a doua declarație de creanță a fost depusă pentru echivalentul în lei al sumei de 9522 Euro și respectiv pentru suma de aprox 9500 Euro arătată în motivare, creanța reprezentând produse și servicii fără să poată fi determinate în ce au constat acestea și fără să fie însoțite de vreun act care să justifice livrarea acestor produse și servicii.
Facturile nu numai că nu identifică produsele și serviciile și în plus de aceasta factura cu nr. 141/4108/04 nu poartă ștampilă și semnătură și este identică cu cea aflată la fila 4 din dosarul nr. 3859/2005 acvirat cauzei.
De aceea se apreciază că în mod corect judecătorul sindic a respins contestația creditoarei recurente de mai sus reținând că, aceasta nu poate opune o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul dispozițiilor legale incidente cauzei.
În consecință, se apreciază că critica acestei recurente referitoare la faptul că hotărârea judecătorului sindic nu cuprinde motivele pe care se sprijină și că acestea sunt străine și contradictorii de natura pricinii sunt nefondate și nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii.
sunt nefondate și susținerile acestei recurente referitoare la împrejurarea că instanța de fond nu i-a pus în vedere să prezinte originalul facturilor traduse din limba germană și nici faptul că nu i-a fost nicicând contestată autenticitatea sau calitatea mărfurilor livrate sau a serviciilor prestate. Dimpotrivă contestatoarea recurentă trebuia să facă dovada creanței și îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru a fi înscrisă în tabelul de creanțe al debitoarei-. Această împrejurare nu a dovedit-o nici în recurs.
În ce privește cererea de repunere pe rol a cauzei aceasta este nefondată și urmează să fie respinsă ca atare.
Dat fiind conținutul cererii de repunere pe rol prin care această recurentă a solicitat redeschiderea cauzei și fixarea unui nou termen de judecată.
Cauza a rămas în pronunțare o săptămână așa încât recurenta a avut posibilitatea să atașeze concluziilor orice înscrisuri prin care să-și dovedească creanța. Or, astfel de înscrisuri nu a depus iar motivele arătate în conținutul cererii nu sunt inteligibile.
Mai mult, pe parcursul soluționării cauzei de la instanța de fond așa cum rezultă din conținutul încheierii nr. 3431 din 23 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș contestatoarea recurentă din cauza de față a fost reprezentată de apărător ales, deci nu se poate reține existența vreunui viciu de procedură.
Înscrisurile de care a înțeles să se folosească contestatoarea recurentă în cauza de față se află atașate dosarului nr- al Tribunalului Maramureș la filele 41-42, 60-88.
Întregul dosar anterior menționat a fost conexat dosarului cu nr- în care s-a pronunțat hotărârea atacat cu recursurile de față.
În consecință, cererea de repunere pe rol a cauzei cât și recursul acestei contestatoare va fi respins ca nefondat.
În ce privește recursul AVAS B și acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În speță, această recurentă a formulat la data de 25 mai 2005 cerere de înscriere a creanței prin care a solicitat înscrierea sumei de 505.426,48 USD și a sumei de 420.000 RON. În acest context lichidatorii au procedat la aplicarea prevederilor art. 69 alin (2) din Legea nr. 85/2006 conform cărora creanțele exprimate s-a consolidat în valută vor fi înregistrate la valoarea lor în lei, la cursul BNR existent la data deschiderii procedurii.
Astfel, făcându-se aplicațiunea dispozițiilor legale arătate mai sus lichidatorii au transformat suma de 505.426,48 USD în lei la cursul de schimb al BNR la data deschiderii procedurii rezultând astfel suma de 1.367.882,82 RON la care a fost adăugată suma de 420.000 RON solicitată de creditoare prin cererea de înscriere a creanței și astfel această recurentă a fost înscrisă la poziția nr. 34 în tabelul definitiv consolidat de creanțe cu suma de 1.796.882,82 RON.
Prin conținutul motivelor de recurs creditoarea recurentă susține că creanța sa s-ar afla în situația prevăzută de art. 75 din Legea nr. 85/2006 întrucât lichidatorii ar fi comis o eroare esențială cu prilejul întocmirii tabelului, prin neaplicarea dispozițiilor art.21 alin (2) din OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului și care stabilesc că, în vederea valorificării creanțelor preluate de AVAS, la valori cât mai apropiate de valoarea nominală, actualizată la zi, debitele în lei și în alte valute decât USD la data publicării se consolidează în USD, în baza raportului leu/USD la acea dată.
Această susținere este nefondată deoarece în cadrul procedurii speciale prevăzută de Legea nr. 85/2006 nu pot fi aplicate dispoziții din altă lege, care reglementează o procedură de recuperare individuală a creanțelor preluate de AVAS.
Mai mult, dispozițiile legii enței nu fac diferențe de tratament după natura creanțelor.
De aceea, nu pot fi considerate dispoziții speciale textele din OUG nr. 51/1998 și OUG nr. 95/2003 referitoare la consolidarea creanțelor în valută, în raport cu legea enței deoarece aceste texte se referă la cazurile de executare silită individuală, iar executarea concursuală prevăzută de Legea nr. 85/2006 este o situație juridică specială față de aceea a executării silite individuală.
Mai mult, în această privință este de observat că potrivit art. 83 alin (2) din legea nr. 64/1995 în prezent abrogată creanțele exprimate în valută vor fi înregistrate cu valoarea lor în lei la cursul BNR existent la data deschiderii procedurii.
În speță, cererea de deschidere și de declarare a creanței creditoarei recurente a avut sub imperiul Legii nr. 64/1995.
Acesta este și motivul pentru care lichidatorii au procedat la aplicarea prevederilor art. 69 alin (2) din Legea nr. 85/2006, privind procedura enței raportând creanțele în valută ale creditoarei recurente la cursul de schimb valutar de la data deschiderii procedurii.
În consecință, criticile recurentei în conținutul motivelor de recurs cu privire la aspectul menționat anterior sunt nefondate.
sunt nefondate și criticile privitor la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată deoarece deși contestatoarea recunoaște în notele de ședință că sunt aplicabile în această materie prevederile art. 274 Cod procedură civilă nu a solicitat micșorarea onorariului de avocat pentru intimată.
Cum aceasta din urmă a fost reprezentată de apărător ales și cum i s-au cauzat cheltuieli de judecată în mod corect a fost obligat la cuantumul acestora.
În consecință, în considerarea celor de mai sus, potrivit dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă, toate cele trei recursuri vor fi respinse ca nefondate.
În ce privește recursul declarat de acesta este netimbrat.
În conformitate cu dispozițiile art.3 lit.b și raportat la art.11 din Legea nr.146/1997 s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de a achita taxa judiciară de timbru in sumă de 19,5 RON, iar in conformitate cu art.1 din OG nr.32/1995 timbru judiciar in sumă de 0,15 RON.
În temeiul dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 recurentul a fost înștiințat ca, în termen de 5 zile de la data comunicării înștiințării să achite în contul Consiliului local al mun.C N sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
Prin art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ.
Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la 19 februarie 2008 (23), că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, respectiv ale art.35 alin.5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca netimbrat.
Potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă recurenții vor fi obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată în recurs justificate prin onorariu avocat în sumă de 3000 lei în favoarea debitoarei - SA B-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de redeschidere a dezbaterilor.
Respinge recursul declarat de creditoarele & -, & & -, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și împotriva sentinței civile nr. 3542 din 06.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe recurenți în solidar la plata cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 3000 lei în favoarea intimatei - SA B
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./18.04.2008
Jud.fond.-
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Adriana Iluț, Claudia Idriceanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
