Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 78/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 78/2010
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2010
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțarea recursul declarat de recurenta-creditoareRîmpotriva sentinței civile nr. 623/F din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 15 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit în acea zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința 623/F/2009 judecătorul sindic a respins ca nefondată cererea de atragere a răspunderii personale formulate de lichidatorul judiciar Lichidator împotriva pârâtei și a dispus plata din fondul de lichidare a sumei de 5.000 lei către lichidatorul judiciar, reprezentând onorariu pentru întreaga perioadă de administrare a procedurii. Totodată, a dispus plata din fondul de lichidare a sumei de 1.624 lei reprezentând onorariu către expert contabil G și, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului C: P N și radierea acestuia din Registrul Comerțului De asemenea, în temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus descărcarea lichidatorului de price îndatoriri și responsabilități.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
La termenul din data de 21.10.2008 lichidatorul judiciar Lichidator a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului asociat al societății debitoare - și a solicit obligarea acestuia la suportarea pasivului în cuantum de 277.660,94 lei și a onorariului său în cuantum de 21.600 lei( filele 269-271 206 dosar).
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a arătat că în luna mai 2001 societatea debitoare s-a aprovizionat cu produse tubulare în valoare de 177.224 lei de la creditorul " " R, pe care le-a vândut în aceeași lună către alte două societăți comerciale. În anul 2003 debitorul a achitat prin compensare suma de 91.585 lei, rămânând neachitat un debit de 85.639 lei la care au fost calculate penalități de întârziere în cuantum de 130.194 lei. Societatea debitoare nu a recuperat creanțele în sumă de 177.224 lei, astfel că dreptul la acțiune s-a prescris. Fostul administrator al debitorului - a fost de bună credință și a achitat parte din debit,respectiv suma de 95.000 lei. Pârâta însă nu s-a implicat deloc în plata datoriilor, nu a răspuns notificărilor ce i-au fost trimise în cadrul procedurii și nu s-a prezentat în instanță manifestând o atitudine de indiferență față de situația societății al cărei asociat a fost.
A mai arătat lichidatorul judiciar că pârâta avea obligația de a contribui la plata datoriilor, de a verifica situația firmei,de a propune măsuri de redresare,însă nu a făcut nici un demers în acest sens.
În drept au fost invocate dispozițiile art.138 alin.1 lit. din Legea 85/2006.
Deși a fost legal citată pârâta nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare, comunicând doar lichidatorului judiciar un punct de vedere referitor la cererea de atragere a răspunderii personale.
Instanța a reținut următoarele:
Prin sentința comercială nr.796/F/14.04.2008 s-a dispus începerea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului ia prin încheierea din data de 09.12.2005 s-a dispus începerea procedurii falimentului împotriva debitorului "" P- (fost " " ).
La masa credală s-a înscris un singur creditor,respectiv " " R cu o creanță în cuantum de 277.660,94 lei, iar pârâta nu a avut calitatea de administrator ci doar pe cea de asociat, administrator al societății debitoare fiind numita.
În cursul procedurii s-a constatat că în patrimoniul societății debitoare nu există bunuri.
În cauză a fost întocmit raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului de către expert contabil G ( filele 172-176 dosar).
S-a reținut că, potrivit art.138 alin.1 din Legea 85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin.1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Răspunderea prevăzută de aceste dispoziții legale presupune îndeplinirea următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existența prejudiciului,existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanei care răspunde.
În cauză nu sunt îndeplinite aceste condiții ale răspunderii reglementate de art.138 din legea 85/2006 în persoana pârâtei.
Astfel din raportul de expertiză contabilă rezultă că nu a fost săvârșite niciuna dintre faptele prevăzute de art.137 din Legea 64/1995, articol care are același conținut cu art.138 din Legea 85/2006.
În raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitorului,întocmit de lichidatorul judiciar ( filele 211-212) se reține că foștii asociați se fac vinovați de săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.d pe considerentul că nu au depus diligențe pentru recuperarea creanțelor.
Instanța a reținut pe de o parte că ținerea evidenței contabile în conformitate cu legea nu are nici o legătură cu nerecuperarea unor creanțe iar pe de altă parte faptul că nu pârâtei,în calitate de asociat, îi revenea obligația de a urmări încasarea creanțelor ci administratorului statutar.
Ulterior lichidatorul judiciar a revenit asupra punctului său de vedere și a arătat că foștii asociați nu se fac vinovați de starea de insolvență a debitorului ( filele 231-232 dosar ), pentru ca în final să formuleze cererea de atragere a răspunderii personale.
Instanța a reținut că aplicabilitatea dispozițiilor art.138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006 presupune, în esență, fie întocmirea unei evidențe contabile fals, care nu are la bază operațiuni comerciale sau financiare reale ori întocmirea acesteia cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, fie ascunderea sau distrugerea unor documente contabile, că în prezenta cauză se impută unui asociat faptul că nu s-a implicat în plata datoriilor și în redresarea activității comerciale a debitorului. Or aceste fapte nu se circumscriu celor reglementate de art.138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006.
La termenul din data de 09.06.2009 lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii falimentului debitorului, în temeiul art.131 din Legea 85/2006 și plata din fondul de lichidare a onorariului expertului contabil, a onorariului său și a cheltuielilor aferente procedurii.
Analizând cererea lichidatorului judiciar instanța a reținut că potrivit art.131 din Legea 85/2006 în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac l-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, fiind întemeiată cererea lichidatorului judiciar privind plata onorariului și a cheltuielilor aferente procedurii din fondul de lichidare, în conformitate cu dispozițiile art.4 alin.4 din Legea 85/2006,având în vedere faptul că în cursul procedurii nu au fost identificate bunuri în patrimoniul societății debitoare. În ce privește cuantumul onorariului a reținut că, față de activitate depusă, se justifică plata sumei de 5.000 de lei și nu a sumei de 46.000 lei solicitată. Astfel lichidatorul judiciar nu a avut de verificat decât o singură cerere de admitere a creanței, nu a întocmit raport de activitate pentru fiecare termen, nu a desfășurat activități specifice lichidării. Durata lungă a procedurii s-a datorat și modului defectuos în care practicianul în insolvență și-a îndeplinit atribuțiile formulând,astfel cum s-a arătat mai sus, concluzii contradictorii privind cauzele stării de insolvență.
În privința cheltuielilor solicitate reține că lichidatorul judiciar nu a probat efectuarea acestora motiv pentru care nu le-a acordat.
De asemenea expertul contabil Gas olicitat plata onorariul în cuantum de 1.624 lei. Analizând cererea, a reținut că plata acestui onorariu, pentru întocmirea raportului prevăzut de art.59 din Legea 85/2006, este justificată și a fost admisă.
Deoarece debitorul nu deține bunuri în patrimoniu, având în vedere și faptul că a fost soluționată cererea de atragere a răspunderii personale, în temeiul art.131 din Legea 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului " " P-
Împotriva sentinței 623/F/2009 a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii administrative, și continuarea procedurii de lichidare.
Motivând recursul sub aspectul cererii de atragere a răspunderii administrative, recurenta arată că sediul legal al răspunderii administratorilor se găsește în dispozițiile normative consacrate prin Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, modif. și rep. (art. 72, art. 73, art. 148, 155 și 157). De asemenea, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei conține norme speciale referitoare la angajarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere consacrate prin art. 138, 139, 141, 142.
Raporturile juridice dintre administrator și societate au o dublă natură, contractuală și legală, după cum se referă la obligații ce rezultă din mandate sau la obligații ce revin administratorului conform legii.
natură juridică a răspunderii civile a administratorilor se manifestă atât față de societate, cât și față de terți.
Această răspundere este o răspundere contractuală, mai ales față de societate când rezultă din încălcarea mandatului ori a dispozițiilor actului constitutiv sau ale legii referitoare la mandatul administratorilor, și delictuală, când se referă la încălcarea altor dispoziții imperative ale legii, mai ales față de terți. Răspunderea civilă delictuală a administratorului societății comerciale va fi angajată în cazul falimentului societății, răspunderea acestuia fiind o răspundere directă,adică pentru fapta proprie.rin actele juridice îndeplinite ca mandatar al societății, administratorul angajează răspunderea delictuală a societății în raporturile juridice cu terții.
Astfel, regula este că administratorul răspunde față de terți pentru actele îndeplinite.
In acest context, in mod eronat instanța de fond a reținut neîndeplinirea condițiilor de atragere a răspunderii administratorului reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Instanța de fond, în virtutea rolului său activ urma să se sesizeze că lichidatorul judiciar în mod greșit și intenționat și-a îndreptat pretențiile doar asupra dnei., cunoscând că administrarea, conducerea și reprezentarea societății se realiza în fapt de către.
In acest context, cererea pentru atragerea răspunderii administratorului conform art. 138 din legea insolvenței, trebuia formulată împotriva dnei și nu împotriva dnei, cum în mod greșit și neprofesionist a procedat lichidatorul judiciar.
S-a arătat că premisele răspunderii administratorului s-ar fi bazat pe prevederile art. 138 lit. c), aceasta dispunând continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică, la încetarea de plăți.
Fapta administratorului de a nu depune diligente în vederea recuperării debitelor de la Com și, lăsând ca dreptul material la acțiune să se prescrie, este de natură a reține culpa fostului administrator pentru ajungerea societății în insolvență.
În privința închiderii procedurii arată recurenta că, potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006"în orice stadiu al procedurii prevăzute de lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
In lumina acestor prevederi, este de înțeles că art. 131 din Legea nr. 85/2006 devine incident în ipoteza inexistenței bunurilor în averea debitoarei.
Or, această împrejurare nu a fost constatată nici de lichidatorul judiciar, nici de către expertul contabil ce a fost desemnat în cauză.
Astfel, în Raportul de expertiză contabilă, întocmit de dl. Gh., depus la instanța de fond pentru termenul din 19.05.2005( și pe care recurenta l-a criticat vehement) nu se face nici o referire privitoare la patrimoniul societății debitoare. De asemenea, nici raportul lichidatorului judiciar, modificat și completat ulterior de către acesta cu informații contradictorii (motiv pentru care recurenta a formulat o cerere de înlocuire a acestuia, respinsă de Tribunalul Neamț prin încheierea din 21.10.2008), nu cuprinde un inventar al patrimoniului debitoarei.
Prin întâmpinare lichidatorul judiciar a solicitat respingerea recursului arătând că nu a formulat cerere de atragere a răspunderii administratorului deoarece din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că nu se fac răspunzători foștii asociați de ajungerea societății în stare de insolvență. În același sens, a neîndeplinirii condițiilor de atragere a răspunderii, a formulat concluzii scrise și intimata.
În baza art. 306 al. 2 Cod procedură civilă Curtea a invocat excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei recurentă de a declara recurs sub aspectul modului de soluționare, prin sentința recurată, a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.
Având a soluționa în temeiul art. 137 Cod procedură civilă excepția invocată, Curtea o găsește întemeiată, urmând aoa dmite pentru următoarele considerente:
Cererea de atragere a răspunderii asociatei a fost formulată în fața instanței de fond de lichidatorul judiciar. Pornind de la această situație de fapt instanța reține că legitimarea procesuală activă aparține lichidatorului, context în care subiectele recursului identificate ca titulare ale dreptului cu conținut procesual pentru declararea acestei căi de atac sunt părțile litigante din fața instanței a cărei hotărâre este astfel atacată. Potrivit art. 294 Cod procedură civilă, inclus în materia judecății apelului, la care art. 316 Cod procedură civilă face trimitere în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza cererii și nu se pot face cereri noi. Prin urmare, calea de atac nu poate fi promovată de o persoană care nu a avut calitatea de parte în litigiul originar. Pe de altă parte, având în vedere regula disponibilității procesului civil reglementată de art. 129 al. 6, calitate de părți litigante nu pot avea decât părțile din dosarul de fond, simetria cadrului procesual în curs presupunând calitatea de recurent a acelorași subiecte de drept. Cum recurenta nu a avut în fața primei instanțe calitate procesuală nu poate avea legitimare procesuală activă în formularea recursului. Mai mult, din conținutul art. 138 din Legea 85/2006 rezultă că legiuitorul a conferit legitimare procesuală în formularea acțiunilor în atragerea răspunderii doar lichidatorului, de la această regulă fiind o singură excepție și anume în situația în care lichidatorul omite a formula o astfel de acțiune comitetului creditorilor îi este conferită legitimarea procesuală însă numai cu autorizarea prealabilă a judecătorului sindic.
Această excepție însă nu are incidență în cauză câtă vreme lichidatorul a formulat acțiunea întemeiată pe art. 138 din legea 85/2006 iar comitetul creditorilor nu a solicitat o astfel de autorizare.
Dat fiind faptul că legea a reglementat expres și limitativ cine poate promova acțiunea în răspundere, creditorii neputând formula în nume personal cereri întemeiate pe art. 138 din Legea 85/2006 dând eficiență acestor dispoziții, lichidatorul a formulat acțiunea la fond, cadrul procesual stabilindu-se prin cererea care a investit judecătorul sindic iar raporturile de drept procesual s-au născut între lichidator și persoanele chemate să suporte pasivul societății debitoare.
Reținând că un creditor nu are calitate procesuală activă în formularea recursului, instanța urmează a respinge recursul în ce privește soluția dată în soluționarea cererii de atragere a răspunderii ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă. Față de admiterea excepției, analiza apărărilor ce vizează antrenarea răspunderii apare ca fiind de prisos.
În ce privește criticile ce vizează închiderea procedurii, Curtea urmează a le înlătura având în vedere că, potrivit art. 131 din Legea 85/2006, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, judecătorul sindic va da o sentință de închidere a procedurii. Judecătorul sindic a dat eficiență acestei dispoziții având în vedere că lichidatorul judiciar a reținut că debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu și nici disponibilități bănești (fila 5 - vol. 2 - dosar fond), solicitând la termenul din 9.06.2009 închiderea procedurii dată fiind inexistența bunurilor.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat împotriva sentinței prin care s-a dispus închiderea procedurii, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul pentru lipsa calității procesuale active, în ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii administratorului.
Respinge ca nefondat recursul declarat împotriva unei soluții de închidere a procedurii insolvenței, recurs formulat de recurenta-creditoareR, cu sediul în R, str. - cel M,. 15,. A, parter, județul N, împotriva sentinței civile nr. 623/F din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare, cu sediul în P N,-, - 4,. A,. 2, județul N; intimata-lichidator Lichidator, cu sediul în P N,-, -.2,. 8,. 113, județul N; intimata-administrator statutar,cu sediul în P neamț,-, - 4,. A,. 2, județul N; intimata-pârâtă, cu sediul în comuna, sat, nr. 117, județul
Obligă recurenta către intimata la plata sumei de 3.000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2010.
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan | JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 3: Loredana |
Grefier, |
red. sent.
red.
tehnored. /7 ex.
8/12.02.2010
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Maria Violeta Chiriac, Loredana
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
