Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 786/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 786
Ședința publică de la 21 Mai 2009
PREȘEDINTE: Mariana Moț
JUDECĂTOR 2: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 3: Maria Necșulescu
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de creditoarele AVAS B și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C în nume propriu și în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B împotriva sentinței nr.103/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- (număr în format vechi 97/F/2006) în contradictoriu cu intimatul lichidator în calitate de lichidator al debitoarei SC SRL C și intimații creditori ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C, SC SA P și DGFP
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 pr.civ. după care, constatându-se recursurile în stare de judecată, s-au reținut pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.103/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- (număr în format vechi 97/F/2006), s-au respins obiecțiunile formulate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor, s-a admis cererea lichidatorului judiciar și s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL C și radierea debitoarei din registrul comerțului, fiind descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în averea debitoarei nu există bunuri care să poată fi valorificate în vederea îndestulării creditorilor și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare.
S-a mai reținut că disp. art.131 din Lg.85/2006, așa cum au fost modificate prin OUG nr.173/2008, sunt imperative: "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat", iar aceste condiții sunt îndeplinite.
În ceea ce privește promovarea unei cereri de antrenare a răspunderii persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei în insolvență, lichidatorul este cel care apreciază oportunitatea formulării unei asemenea cereri, creditorii putând solicita, în condițiile legii, autorizarea promovării cererii de antrenare (art.138).
Din rapoartele depuse a rezultat că nu s-au identificat fapte de natura celor prevăzute de art. 138 din Legea nr.85/2006, lichidatorul a apreciat că se impune închiderea procedurii, creditorii neînțelegând să avanseze sume de bani necesare executării sentinței nr.282/2008. În baza acestei sentințe debitoarea are de recuperat suma de 7104,45 lei de la SC SRL. respectiva nu acoperă nici cheltuielile de procedură, iar punerea în executare a hotărârii presupune noi cheltuieli.
S-a constatat că lichidatorul a efectuat toate demersurile necesare acoperirii pasivului, iar împrejurarea că scopul legii - plata pasivului - nu a fost atins, nu constituie un motiv de continuare a procedurii, care nu ar determina decât o creștere a cheltuielilor.
Împotriva sentinței au declarat recurs creditoarele AVAS B și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C în nume propriu și în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR
În recursul său, AVAS Bas usținut că hotărârea s-a dat cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, că instanța a dispus aprobarea raportului final și închiderea procedurii, aplicând greșit dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006, fără ca lichidatorul să convoace Comitetul creditorilor în vederea formulării cererii de autorizare și a cererii de atragere a răspunderii prevăzute de art.138, deci fără epuizarea tuturor modalităților de recuperare a creanțelor.
Lichidatorul s-a pronunțat împotriva atragerii răspunderii fostului administrator, astfel că se impunea convocarea Comitetului creditorilor și analizarea incidenței tuturor împrejurărilor prevăzute de art.138 din lege.
S-a susținut că în speță se impunea atragerea răspunderii fostului administrator în temeiul art.138 alin.1lit.c din Legea 85/2006, deoarece administratorul răspunde după regulile de la mandat (art.72 din Legea 31/1990) nu numai pentru dol ci și pentru culpa comisă în executarea mandatului, care este prezumată (art.1540, respectiv art.1082 civ.), iar răspunderea trebuie analizată cu multă rigurozitate, întrucât mandatul este oneros.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.299-316.pr.civ. Legea 85/2006, OUG 95/2003 aprobată prin Legea 57/2003, iar Curtea încadrează criticile formulate în motivul prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni vamale C în nume propriu, precum și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor a criticat sentința ca fiind dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.1 pr.civ. (art.304 pct.5 pr.civ) cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 pr.civ.), cât și pentru netemeinicie (3041pr.civ.).
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că din cuprinsul dispozițiilor art.131 și art.132 din Legea nr.85/2006, rezultă că depunerea și aprobarea raportului final se realizează numai după ce rezultă în mod indubitabil că s-au efectuat toate demersurile legale pentru plata creanțelor, adică atunci când fondurile s-au distribuit sau se constată că nu există bunuri și nici un creditor nu este de acord cu avansarea sumelor pentru continuarea procedurii.
În speță, lichidatorul nu a depus toate diligențele pentru a identifica bunurile societății sau care se află în proprietatea unor terțe persoane care le-ar fi obținut fraudulos, ceea ce impunea formularea unor acțiuni în anularea transferurilor, nefiind analizată înstrăinarea mijloacelor fixe pentru desfășurarea activităților de producție către SC SRL
S-a mai invocat că lichidatorul nu a promovat o acțiune în răspunderea membrilor organelor de conducere sau supraveghere care ar fi profitat tuturor creditorilor, iar judecătorul sindic greșit a reținut că nu s-au identificat astfel de fapte, întrucât pentru promovarea acțiunii pleda procesul verbal de control, actul de constatare și sancționare a contravențiilor pentru înstrăinarea mijloacelor fixe.
O altă critică vizează lipsa notificării raportului final, încălcându-se dispozițiile art.129 din Legea nr.85/2006, iar măsura închiderii procedurii contravine scopului avut în vedere de lege -acoperirea pasivului.
S-a susținut că judecătorul sindic nu și-a exercitat rolul activ pentru a stabili adevărul, însușindu-și concluziile lichidatorului.
Recursurile sunt nefondate.
În raportul amănunțit întocmit de administratorul/ lichidatorul judiciar se prezintă printre altele, existența premiselor angajării răspunderii persoanelor pe care le consideră vinovate de apariția insolvenței (art.20 alin.1 lit.b din Legea 85/2006), iar în speță, s-a precizat în raport că nu există elemente de antrenarea răspunderii.
Legitimarea procesuală activă în acțiunea de antrenare a răspunderii reglementată de art.138 din lege, o are administratorul judiciar sau lichidatorul, potrivit aliniatului 1 al aceluiași articol. Comitetul creditorilor are calitate procesuală activă cu respectarea condițiilor impuse de lege, respectiv poate cere să fie autorizat să introducă cerere de antrenare, numai în situația în care administratorul sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență, ori dacă a omis să formuleze acțiunea în răspundere și aceasta amenință să se prescrie.
În speță, lichidatorul nu a omis acest aspect, dimpotrivă în raportul depus la 27.11.2008 a menționat că nu se justifică promovarea unei cereri de antrenare a răspunderii (fila 163), situație în care comitetul creditorilor nu are posibilitatea să formuleze o astfel de cerere, nefiind îndeplinite condițiile impuse de lege.
Nu este fondată nici critica privind neconvocarea comitetului creditorilor de către lichidator, întrucât acesta se întrunește lunar sau atunci când este necesar, fie la cererea administratorului/ lichidatorului sau a doi membri ai săi (art.17 alin.2 din lege), iar criticile care vizează întrunirea condițiilor de antrenare a răspunderii formulate de recurente exced cadrului procesual prezent, prin sentința recurată judecătorul sindic nesoluționând o astfel de cerere.
În concluzie, în condițiile în care lichidatorul, în urma verificărilor, a considerat că nu se justifică promovarea cererii de antrenare a administratorului social, nefiind identificate faptele prevăzute lege, în mod corect s-a apreciat că numai acesta apreciază oportunitatea formulării cererii, neputându-i-se impune introducerea acțiunii în răspundere pentru faptele menționate de recurenta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în recursul său.
S-au întreprins măsuri pentru identificarea bunurilor debitoarei, Primăria C comunicând lichidatorului că societatea nu figurează în evidențele sale cu bunuri impozabile (fila 161), iar din actele contabile nu a reieșit că societatea are bunuri în patrimoniu, aspect menționat în raportul înregistrat la 09.10.2009.
Cu privire la existența unor transferuri frauduloase neanalizate de lichidator, cu consecință neformulării cererii de anulare și Comitetul creditorilor avea posibilitatea să introducă o astfel de acțiune în temeiul art.81 alin.2 din lege, neexistând restricțiile de la cererea de antrenare, expuse mai sus.
Raportul final se întocmește potrivit art.129 din lege, după ce bunurile au fost lichidate. Or, în speță nu avut loc o lichidare a bunurilor, nefiind identificate elemente de activ în averea debitoarei care să fi fost valorificate, astfel că nu era necesară întocmirea unui raport final, nefiind fondată critica privind lipsa notificării acestui raport.
Este adevărat că scopul procedurii insolvenței, reglementată de Legea 85/2006, este acela al plății pasivului, însă același act normativ reglementează și posibilitatea închiderii procedurii pentru lipsa bunurilor în averea debitoarei, ceea ce presupune în mod evident că nu s-au recuperat creanțele.
Prin urmare, în condițiile în care nu s-au identificat bunuri - pe baza documentelor contabile și relațiilor de la autoritățile de resort (cu excepția creanței nerecuperată de debitoare), iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii, în mod corect s-a luat măsura închiderii procedurii în temeiul art.131 din lege.
Motivele de recurs formulate de cele două recurente sunt nefondate, urmând ca în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. să se respingă recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele AVAS B cu sediul în B, sector 1, Promoroaca, nr. 9-11 și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C în nume propriu și în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B, cu sediul în B, sector 1, nr. 13, respectiv C, C, nr. 248, Județ D împotriva sentinței nr.103/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- (număr în format vechi 97/F/2006) în contradictoriu cu intimatul lichidator în calitate de lichidator al debitoarei SC SRL C cu sediul în C, nr. 9, Județ D și intimații creditori ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C cu sediul în C, nr. 2, Județ D, SC SA P cu sediul în P, nr.115, Județ H și DGFP D cu sediul în C, nr. 2, Județ
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
26 Mai 2009
Red.jud./16.06.2009
3 ex./
jud.fond
Președinte:Mariana MoțJudecători:Mariana Moț, Tudora Drăcea, Maria Necșulescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
