Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1416/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSARUL NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 1416
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Carmen Popescu
JUDECĂTOR 2: Angela Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Carmen Mladen
GREFIER - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de lichidatorul BNP desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC INTERNATIONAL SA, împotriva sentinței comerciale nr. 688 din 18 iunie 2009, pronunțate de judecătorul-sindic de la Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și, având ca obiect antrenare răspundere administrator.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns intimatele pârâte, și avocați și, pentru intimatul pârât, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul arhivă au fost depuse la dosarul cauzei întâmpinări formulate de intimații pârâți și.
Intimații prezenți învederează că a decedat, iar moștenitorii săi sunt, și, astfel încât instanța ia act că din eroare a fost conceptat și citat în calitate de intimat defunctul.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocați și, pentru intimatul pârât, având pe rând cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, arătând că în mod corect judecătorul-sindic a reținut excepția prescripției dreptului material la acțiunea în antrenarea răspunderii patrimoniale. Depun la dosar concluzii scrise.
Intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 688 din 18 iunie 2009, pronunțată de judecătorul-sindic de la Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune. S-a respins acțiunea promovată de lichidatorul BNP, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC INTERNAȚIONAL SA împotriva pârâților, și, ca prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că, în cauză, procedura s-a deschis prin sentința nr. 881/12.04.2002, hotărâre prin care a fost desemnat ca administrator judiciar, iar ulterior ca lichidator, BNP. La data de 20.11.2003, comitetul creditorilor a formulat o acțiune în anularea transferurilor frauduloase, ce s-a soluționat prin sentința nr. 388/30.05.2005. Bunurile au revenit în patrimoniul debitoarei și au fost valorificate de către lichidator.
În acțiunea ce formează obiectul dosarului de față, lichidatorul a invocat în drept art. 138 alin. 1. lit. a, c și e din Legea nr. 85/2006 și a susținut că pârâții au acționat cu intenția vădită de a sustrage de la urmărire bunurile din patrimoniul debitoarei, prin înstrăinarea lor frauduloasă.
Potrivit art. 139 din Legea nr. 85/2006, acțiunea prevăzută de art. 138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvență. Pentru acțiunile aflate sub incidența Legii nr. 64/1995, termenul de prescripție este tot de 3 ani, fiind termenul general, prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
În speță, lichidatorul a cunoscut sau trebuia să cunoască persoanele vinovate la data întocmirii raportului cu privire la cauzele sau împrejurările ce au determinat apariția stării de insolvență a debitoarei.
Faptul că art. 139 prevede că acțiunea nu se prescrie mai devreme de 2 ani de la data deschiderii procedurii nu prelungește cu 2 ani termenul de 3 ani.
Concret, termenul prevăzut de art. 24 alin. 1 lit. a din Legea 64/1995, în care trebuia întocmit raportul cu privire la cauzele și împrejurările ce au determinat insolvența, s-a împlinit în speță la 12.06.2002 și de la această dată a început să curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiunea în răspunderea organelor de conducere ale debitoarei. Ca urmare, termenul de 3 ani s-a împlinit la data de 12.06.2005.
BNP a omis să întocmească un astfel de raport. În aceste condiții, momentul când lichidatorul a cunoscut persoanele responsabile de insolvența debitoarei SC INTERNAȚIONAL SRL este 20.11.2003, când comitetul creditorilor a formulat acțiune în anularea transferurilor frauduloase, deoarece lichidatorul invocă în prezent aceleași motive. Nu se poate reține apărarea lichidatorului în sensul că începerea prescripției ar fi intervenit doar la data pronunțării sentinței nr. 388/30.05.2005, deoarece nu se poate reține că pe parcursul acelui litigiu BNP nu ar fi avut cunoștință de existența actelor frauduloase.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs lichidatorul BNP, care a invocat nelegalitatea și netemeinicia și a susținut că judecătorul-sindic a apreciat greșit asupra începerii termenului de prescripție în raport de dispozițiile art. 24 alin. 1 lit. a din Legea nr. 64/1995, deoarece în rapoartele nr. 219A/11.12.2002, 173 A/19.02.2003, 437A/17.04.2003, 624A/17.06.2003, s-a consemnat că debitoarea nu a depus la dosar actele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 64/1995, astfel încât nu s-a putut întocmi un raport cu privire la cauzele insolvenței.
Nici data promovării acțiunii de către comitetul creditorilor nu poate fi reținută. În lipsa unei hotărâri judecătorești nu se poate reține o faptă frauduloasă.
La data de 20.10.2009, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a susținut că rapoartele depuse la dosar nu au relevanță. Cauzele de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției sunt expres prevăzute de Decretul nr. 167/1958. Momentul de la care începe cursul prescripției nu este condiționat de legiuitor de primirea hotărârii judecătorești. Or, dimpotrivă lichidatorul a arătat că din actele puse la dispoziția sa de unii creditori au rezultat transferuri patrimoniale frauduloase. De altfel, dacă s-ar accepta apărarea lichidatorului, ar însemna că pentru comitetul creditorilor termenul de prescripție ar fi început să curgă la data introducerii acțiunii în anularea transferurilor, dar pentru lichidator numai după soluționarea cererii comitetului creditorilor.
La data de 27.10.2009, a formulat întâmpinare și intimatul C-tin care a solicitat, de asemenea, respingerea recursului, susținând că nedepunerea actelor contabile nu are legătură cu transferurile frauduloase, iar cunoașterea persoanelor nu se confundă cu sancționarea acestora prin hotărâre judecătorească.
Intimații și au formulat, de asemenea, întâmpinare, la 13 și respectiv 12 noiembrie 2009, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Intimata a invocat și lipsa calității sale procesual pasive.
Curtea, examinând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, găsește recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Nerespectarea de către debitori a obligațiilor prevăzute de art. 34 alin. 1 din Legea 64/1995, respectiv art. 35 din Legea 85/2006, de a depune în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 (art. 33 alin. 1 din Legea 64/1995 în forma republicată în anul 2004, respectiv art. 26 alin. 1 din Legea 64/1995 republicată în 1999) împiedică pe administratorul judiciar să stabilească dacă și ce persoane se fac vinovate de oricare din faptele prevăzute de art. 138 alin. 1din Legea 85/2006 (art. 137 alin. 1 respectiv art. 124 din Legea 64/1995 ) cu excepția celei prevăzute de art. 138 (fost 137, fost art.124) alin. 1 lit.
Răspunderea administratorilor societăților comerciale pentru ținerea contabilității în conformitate cu legea este prevăzută de art. 73 alin.1 lit. c din Legea nr. 31/1990 și art. 10 alin.1 din Legea contabilității nr. 82/1991.
Nedepunerea actelor contabile în procedura insolvenței dă naștere prezumției lipsei acestor evidențe sau neținerii contabilității în conformitate cu legea.
Lipsa evidențelor sau neținerea contabilității în conformitate cu legea este sancționată de legea insolvenței, deoarece dă naștere prezumției intenției de fraudare a intereselor creditorilor.
Neținerea sau incorectitudinea evidențelor contabile determină imposibilitatea cunoașterii și controlării situației patrimoniale, a creanțelor și datoriilor societății, imposibilitatea conducerii normale a unei activități profitabile, în consecință, determină incapacitatea societății de a face față obligațiilor sale.
Ca urmare, faptul că la dosar nu s-au depus niciodată evidențele contabile ale debitoarei nu reprezintă un argument în favoarea, ci în contra pasivității administratorului judiciar/ lichidatorului, deoarece acesta era îndreptățit să promoveze acțiunea bazată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006 (fost art.137 alin. 1 lit. d din Legea 64/1995, fost art. 124) împotriva administratorilor sociali identificați din evidențele oficiului registrului comerțului. În acest mod, lichidatorul ar fi putut provoca apărarea persoanelor care au făcut parte din organele de conducere ale societății în sensul de a răsturna prezumția răspunderii pentru ajungerea debitorului în insolvență și, pe cale de consecință, depunerea evidențelor contabile.
În consecință, nedepunerea actelor prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea 85/2006 (fost art.33 alin 1din Legea 64/1995 republicată în 2004, anterior art. 26 alin. 1) nu echivalează cu o descărcare a administratorului judiciar de una dintre cele mai importante atribuții, aceea de întocmire, în maximum 60 zile de la desemnarea sa, a unui raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, conform cerințelor art. 59 alin. 1 din Legea 85/2006, ci conduce la aplicarea prezumției că insolvența a fost provocată de administratorii societății prin nerespectarea obligațiilor legale referitoare la ținerea evidențelor contabile.
Cât privește celelalte fapte pentru care legea prevede antrenarea răspunderii organelor de conducere ale societății comerciale, termenul de prescripție începe să curgă, în principiu, de la data la care administratorul judiciar a avut obligația să întocmească raportul asupra cauzelor și persoanelor vinovate de apariția insolvenței. Pentru a se putea, însă, stabili incidența art.138 alin.1 lit. a - c, e - g din Legea nr.85/2005, este necesară consultarea evidențelor societății, astfel încât în lipsa actelor contabile nu începe să curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiune.
În speță, însă, comitetul creditorilor a formulat o acțiune în anularea transferurilor frauduloase, în care a indicat actele și persoanele care au acționat împotriva intereselor creditorilor societății, iar lichidatorul a apreciat că aceste transferuri atrag incidența art. 138 alin. 1 lit. a, c și e din Legea 85/2006.
În aceste condiții, momentul la care lichidatorul a cunoscut persoanele vinovate de săvârșirea faptelor reclamate a fost, neîndoielnic, cel la care comitetul creditorilor a formulat acțiunea fiind, prin urmare, lipsită de relevanță data la care s-a pronunțat hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit că actele atacate au fost frauduloase.
Ca urmare, în măsura în care lichidatorul a apreciat că prin aceste transferuri frauduloase s-au săvârșit faptele prevăzute de art. 138 lit. a, c, e, atunci a cunoscut persoanele vinovate la data de 20.11.2003, când comitetul creditorilor a promovat acțiunea în cadrul procedurii în care era desemnat ca administrator judiciar.
În consecință, judecătorul-sindic a reținut în mod corect că termenul de prescripție a dreptului la acțiune s-a împlinit, în speță, la data de 20.11.2006.
Soluționându-se cauza pe excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție de fond, peremptorie și absolută, este inutilă examinarea oricăror altor aspecte legate de fondul pricinii, cum ar fi apărarea referitoare la lipsa calității procesual pasive a intimatei pârâte.
Față de considerentele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de lichidatorul BNP, cu sediul în C, str. -, nr. 46,. 10A, parter, jud. D, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC INTERNATIONAL SA, împotriva sentinței comerciale nr. 688 din 18 iunie 2009, pronunțate de judecătorul-sindic de la Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în C,-, Jud. D, domiciliată în C,-, Jud. D, - C, str. - B, -. 5, Jud. D, - C, str. - -,. 3,. 2,. 1, Jud. D, - C, str. - lui, - 21,. 7, Jud. D, - C, str. -, - AP 9, Jud. D, - C, str. - Lui, - 16, AP 15, Jud. D, - C, str. - Islaz,. 3.. 1,. 7, Jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.
. ȘE/ 09.12.2009
Jud. fond
25 noiembrie 2009
Președinte:Carmen PopescuJudecători:Carmen Popescu, Angela Rădulescu, Carmen Mladen
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
