Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 798/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 798/
Ședința publică din 14 octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de debitoarea " & " SRL prin lichidator judiciar GENERAL împotriva sentinței nr. 308/25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că susținerile părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 7 octombrie 2008, când s-a amânat pronunțarea pentru azi 14 octombrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 308/25.02.2008, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr. - a Tribunalului Harghita, s-a dispus respingerea acțiunii formulate de lichidatorul GENERAL, de stabilire a răspunderii asociatului în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 26.11.2007, se arată în considerentele hotărârii atacate, lichidatorul judiciar a solicitat în baza art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 stabilirea răspunderii asociatului al debitoarei ". " T până la concurența sumei de 13.129,20 lei, compus din suma de 3.020 lei rest rămas de achitat din totalul creanțelor împotriva debitoarei, 10.109,20 lei cheltuieli cu procedura de lichidare judiciară calculate până la data pronunțării sentinței 2166/25.06.2007, precum și obligarea la plata cheltuielilor ce se vor naște cu procedura de lichidare și a onorariului lichidatorului judiciar până la închiderea procedurii. Lichidatorul judiciar, în raport cu temeiul juridic invocat, în speță art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, a făcut referire la raportul privind cauzele intrării societății debitoare în stare de insolvență, prin care s-a propus atragerea răspunderii până la concurența sumei de 24.577,32 lei constând în lipsa de mijloace fixe, lipsa de produse finite, TVA-ul aferent acestora, precum și lipsa de numerar în casă. În acest sens, invocă faptul că există o activitate de folosire a bunurilor sau creditelor societății debitoare în interesul propriu al asociatului sau al altor persoane.
Judecătorul sindic argumentează că dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prevede posibilitatea recuperării de la persoana vinovată a unei părți din pasivul debitoarei, însă săvârșirea uneia din faptele enumerate de legiuitor nu conduce automat la răspunderea pentru întreg pasivul, ci doar dacă s-a creat un prejudiciu.
Or, raportându-se la tabelul definitiv de creanțe, judecătorul sindic constată că în perioada 25.07.2007 - 05.09.2007 pârâtul a avansat o sumă mult mai mare decât valoarea cumulată a creanțelor, astfel că pe lângă demersul voluntar al asociatului pârât, judecătorul sindic reține că în contextul în care datoriile fiind achitate, nu are relevanță că valoarea lipsurilor din gestiune depășește valoarea datoriilor firmei falite atâta timp cât pasivul născut înainte de deschiderea procedurii a fost achitat în întregime.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs lichidatorul judiciar numit în cauză, GENERAL, solicitând ca prin admiterea recursului să se dispună modificarea hotărârii atacate și, în consecință, admiterea cererii de stabilire a răspunderii intimatului astfel cum a fost formulată. Recurenta susține, în motivele de recurs, că cererea de stabilire a răspunderii indică faptele concrete ce i se impută intimatului. De asemenea, susține că faptul că debitele nu au fost achitate la data scadenței, față de creditori, indică vinovăția intimatului în comiterea faptei. Chiar dacă intimatul a achitat debitele după data scadenței, la o perioadă lungă de timp după deschiderea procedurii, nu îl disculpă pe intimat de rea-credință și rea-voință, cu atât mai mult cu cât chiar după deschiderea procedurii activitatea societății debitoare a trebuit continuată, generând cheltuieli. În continuare, mai susține că din contabilitate rezultă că nu sunt justificate anumite sume de bani ce au intrat în societate, ceea ce crează prezumția că intimatul a folosit sumele de bani în interes personal.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și în virtutea principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Așa cum rezultă din raportul privind cauzele și împrejurările care au cauzat starea de insolvență, cauzele intrării în insolvență sunt: managementul neperformant deficit de cash flow, concurența acerbă în domeniu, precum și lipsa creditului bancar și comercial după inițierea procedurii. Prin același raport, lichidatorul a propus atragerea răspunderii până la concurența sumei de 24.577,32 lei, după cum recurentul arată și în cererea de angajare a răspunderii, constând în lipsă de numerar, lipsă de marfă în stoc.
Prin cererea de angajare a răspunderii, așa cum reține și judecătorul sindic, recurentul a solicitat angajarea răspunderii personale a asociatului intimat pentru fapta prevăzută de art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006. În motivarea cererii, lichidatorul judiciar, recurent în prezenta cauză, face referire concretă, în raport cu fapta concretă alegată ca fiind comisă de intimat, la raportul privind cauzele, care, așa cum am precizat mai sus, reține ca o posibilă prezumție că intimatul și-ar fi însușit bunurile societății debitoare până la concurența sumei de 24.577,32 lei.
Pasivul constând în datoriile debitoarei se ridică la suma de 11.701 lei.
De asemenea, instanța constată că este corectă afirmația judecătorului sindic, în sensul în care intimatul a depus în contul debitoarei suma de 14348 lei, menită să pasivul acesteia.
Pentru a constata săvârșirea unei fapte prevăzute limitativ de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, este necesar ca pe lângă condițiile cumulative ale oricărei fapte delictuale, ce duce la atragerea răspunderii unei persoane, adică existența faptei, vinovăția persoanei, existența prejudiciului și raportul de cauzalitate între vinovăție și prejudiciu, să fie constatate și condițiile speciale prevăzute de aliniatul 1 al acestui text, și anume ca fapta să fi cauzat starea de insolvență a debitorului.
În cazul de față, se reține că intimatul ar fi comis fapta prevăzută de lit. a) a art. 138, și anume că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în C al unei alte persoane.
Este adevărat, în raport cu cele reținute în raportul privind cauzele stării de insolvență, că lipsurile de numerar ca și lipsurile de marfă crează o prezumție simplă că intimatul a folosit în scop propriu bunurile societății.
Trebuie, însă, verificat dacă această faptă a cauzat starea de insolvență și, mai ales, dacă trebuie să fie obligat la plata întregului pasiv, nu numai C de la data deschiderii procedurii și care constă în debitele datorate creditorilor înscriși în tabelul de creanțe, sau și la pasivul creat în timpul procedurii și care se va naște până la închiderea procedurii. după cum pretinde lichidatorul judiciar - recurent și, mai ales, dacă intimatul se face vinovat în raport cu intrarea în stare de insolvență a debitoarei.
Din chiar raportul privind cauzele intrării în stare de insolvență a debitoarei, rezultă că în fapt intrarea în insolvență se datorează în principal unor cauze externe, respectiv lipsa de cash flow, concurența acerbă în domeniu și lipsa creditului bancar, și se identifică doar o singură cauză subiectivă, și anume lipsa de management performant.
Or, această din urmă cauză este una general formulată, care ține mai degrabă de conținutul contractului de mandat dintre administratorii statutari și societate și nu ține de relația asociatului cu societatea debitoare, având în vedere că potrivit Legii nr. 31/1990 rep. C care conduce operativ societatea este administratorul statutar, care are un veritabil contract de mandat special cu societatea, noțiune largă în care intră și ceea ce se numește management, și nicidecum asociatul unic al societății, care poate îndeplini doar acele atribuții specifice adunării generale a societății. În această din urmă situație, nici raportul privind cauzele, nici cererea de angajare nu face vreo referire că prin atribuțiile sale de asociat ar fi cauzat insolvența.
Așadar, generalitățile inserate de lichidatorul judiciar atât în cererea de angajare, cât și în recurs nu pot fi primite atâta timp cât nu se impută o faptă concretă, în afara celei prevăzute de lit. a) a art. 138. Simplul fapt că societatea ajunge în stare de insolvență, nu crează nici măcar aparența vreunei rele - credințe a asociatului unic, intimat în prezenta cauză, din moment ce majoritatea cauzelor de intrare în insolvență sunt externe, și deci nu aparțin intimatului, iar singura faptă obiectivă eventual ar putea fi imputată administratorului statutar.
În ce privește fapta comisă, există, din actele de la dosar, o prezumție simplă din care să rezulte faptul că intimatul și-ar fi însușit bunurile. Dar, așa cum reține și judecătorul sindic, intimatul la data de 25.09.2007 a acoperit debitele creditorilor, deci pasivul inițial al societății. Or, chiar dacă intimatul și-a însușit aceste bunuri, fapta comisă trebuie să ducă la concluzia că prin ea însăși a contribuit la starea de insolvență a debitoarei. Este, însă, greu de presupus acest lucru, din moment ce cauzele identificate de lichidatorul judiciar, așa cum s-a arătat mai sus, sunt cu totul altele, și nu simpla însușire a unor bunuri ale societății debitoare.
Pe de altă parte, intimatul a achitat toate debitele inițiale ale societății, astfel că pasivul născut după deschiderea procedurii și care se va mai naște până la închiderea procedurii, nu are nicio legătură, ca prejudiciu, de cauzalitate cu fapta strictă prevăzută de lit. a) a art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Sigur, aceste sume, ce constau exclusiv din cheltuielile procedurii, în care este inclus și onorariul lichidatorului judiciar, vor fi acoperite potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006. În acest sens, obligarea unei persoane considerate responsabile de intrarea în insolvență a unei debitoare la plata cheltuielilor privind procedura nu poate fi făcută decât în măsura în care se identifică un raport de cauzalitate între acest prejudiciu al debitoarei și fapta concretă care i se reține în cauză, ceea ce nu este cazul de față.
În consecință, instanța constată că este corectă soluția dată de judecătorul sindic, și, în raport și cu argumentele de mai sus, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul lichidatorului judiciar General Consult, cu sediul în Târgu M,-,.1, județul M, formulat împotriva sentinței nr. 308/25.02.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./05.12.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
