Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 736/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 736/
Ședința publică din 30 septembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de, cu domiciliul în comuna,-, județul H, împotriva sentinței nr. 2835/12.11.2007 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 2210/2005.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile reprezentantului recurentului, au fost consemnate în încheierea de ședință din 23 septembrie 2008, cărei pronunțare a fost amânată la 30 septembrie 2008 și care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2835/12 noiembrie 2007, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr. 2210/2005 al Tribunalului Harghita, a fost admisă cererea creditoarei H privind stabilirea răspunderii materiale a administratorului "CONSTRUCȚII TRANSILVANIA" și a obligat administratorul debitoarei, pârâtul, să achite în contul de faliment al debitoarei suma de 52.244,35 lei, reprezentând o parte din pasivul debitoarei.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin cererea de angajare a răspunderii administratorului statutar, se arată în considerentele hotărârii atacate, creditoarea M, aceasta a solicitat stabilirea răspunderii administratorului statutar și obligarea la plata întregului pasiv, în motivare arătându-se că din raportul privind cauzele și împrejurările care au generat starea de insolvență ar rezulta că administratorul statutar se face vinovat pentru intrarea în stare de insolvență a debitoarei. Ulterior, creditoarea reclamantă a depus și precizări, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 52.244,33 lei, având în vedere rapoartele lichidatorului judiciar, indicând și temeiul juridic ca fiind cel prevăzut de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
În fapt, reține judecătorul sindic, potrivit raportului privind cauzele intrării debitoarei în stare de insolvență, relevat și de creditoarea reclamantă, au fost: comercializarea materiei lemnoase fără adaos comercial; gestionarea necorespunzătoare a materiilor prime de masă lemnoasă, ce a afectat negativ integritatea patrimoniului societății; pasivitatea conducerii societății în achitarea datoriilor fiscale; lipsa preocupării societății de a recupera creanțele și incapacitatea conducerii de a efectua o analiză economică necesară asigurării unei activități profitabile.
Motiv pentru care judecătorul sindic a considerat că administratorul statutar se află în culpă prin pasivitatea și neîndeplinirea obligațiilor ce-i reveneau în calitate de administrator de drept al debitoarei, în raport cu dispozițiile art. 72 și 73 din Legea nr. 31/1990 rep.
În mod concret, precizează judecătorul sindic, administratorul statutar, pârâtul, s-ar afla în culpă în raport cu suma de 52.244,33 lei reprezentând: 1.751,16 lei constând în lipsă la inventar a bunurilor de natura materiilor prime și materiale; 17.813,70 lei constând în diminuarea stocului fără documente justificative; 38 lei constând în lipsa soldului de casă; 31.047,11 lei constând în suma restituită administratorului după deschiderea procedurii, defavorizând restul creditorilor și suma de 1.594,36 lei constând în cheltuieli nejustificate cu combustibil efectuate după data deschiderii procedurii, în condițiile în care societatea nu mai deținea în patrimoniu niciun mijloc de transport funcționabil.
Judecătorul sindic conchide că există prezumția că administratorul statutar, prin lipsa acestor bunuri și nejustificarea cheltuielilor efectuate în interes propriu de către pârât, a folosit aceste bunuri în interes propriu, faptă prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, prejudiciu care este cert și real, în sumă totală de 52.244, 33 lei, reprezentând o parte din pasivul debitoarei. De asemenea, judecătorul sindic apreciază că există raport de cauzalitate între fapta administratorului și starea de insolvență a debitoarei.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs pârâtul, solicitând modificarea hotărârii atacate și respingerea cererii de angajare. Recurentul a invocat mai multe motive de critică, constând în faptul că suma de 17.813,7 lei reprezintă de fapt stocul de 10% din masa lemnoasă comercializată concretizată în coajă lemnoasă care n-a putut fi comercializată; recurentul precizează că nici suma de 1.751,16 lei nu i se poate imputa, fără să precizează de ce anume; în fine, nici suma de 31.047,11 lei nu îi poate fi imputată, însă nu explică dacă a ridicat sau nu suma din caseria societății debitoare și dacă a restituit această sumă. În final, cere admiterea probatoriului cu efectuarea unei expertize contabile care să confirme apărările sale.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în virtutea principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Așa cum corect a reținut și judecătorul sindic, creditoarea reclamantă a formulat cerere doar în raport cu fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, și anume dacă una din persoanele enumerate de aliniatul 1 al art. 138 "au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane".
Cu alte cuvinte, acest text de lege instituie o răspundere civilă delictuală specială, în sensul în care pe lângă cele trei condiții de stabilire a răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei, a prejudiciului și a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, mai este necesar ca fapta și prejudiciul să fi contribuit la starea de insolvență a debitoarei.
În cazul de față, starea de fapt a fost corect reținută de judecătorul sindic, ținând cont de fapta cu care a fost sesizat de intimată. Astfel, raportul privind cauzele și împrejurările ce au dus la starea de insolvență, întocmit la data de 15.02.2006 de către lichidatorul judiciar ( 85 - 92 dos. Tribunalul Harghita ), s-au constatat o serie de lipsuri la inventar, precum și bunuri din patrimoniul societății debitoarei. Ulterior, administratorul statutar, în raport cu lipsurile constatate inițial de lichidatorul judiciar, a prezentat o serie de acte contabile ce nu au fost înregistrate în evidența contabilă și care, în final, au făcut ca suma totală privind lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei să se diminueze ( 192, 216 și 226 dos. Tribunalul Harghita ).
În fapt, reducerea sumei inițiale s-a datorat exclusiv culpei recurent, care a furnizat documente justificative cu mare întârziere lichidatorului judiciar.
Totuși, în raport cu suma totală de 52.244,33 lei, relativ la bunurile și sumele de bani ce nu s-au mai regăsit nici la inventar, nici în contabilitatea debitoarei, recurentul - pârât nu a putut să justifice lipsa acestora și nici ridicarea unor sume de bani din caseria debitoarei.
Astfel, există prezumția simplă, relativă că recurentul a folosit aceste bunuri în interes propriu sau în interesul altor persoane, din moment ce aceste bunuri și sume de bani nu au putut fi justificate. Or, cum corect a arătat și judecătorul sindic, prezumția se bazează pe atribuțiile pe care administratorul statutar le are față de debitoare în raport cu mandatul comercial asumat. Apărările invocate prin cererea de recurs nu sunt în niciun fel argumentate de recurent, acesta nereușind să răstoarne prezumția relativă constând în faptul că și-a însușit bunurile respective sau în interesul altor persoane. De asemenea, nu poate fi primită nici cererea în probațiune cu o expertiză contabilă, aceasta pentru că în calea de atac exercitată, potrivit art. 305 Cod procedură civilă, nu pot fi primite probe noi și, pe de altă parte, în raport cu lipsa de argumente invocate prin cererea de recurs această cerere nu este nici pertinentă, nici concludentă cauzei.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul pârâtului, cu domiciliul în comuna,-, județul H, formulat împotriva sentinței civile nr. 2835/12.11.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 2210/2005 a Tribunalului Harghita.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./13.11.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
