Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 96/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 96
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent - și pe intimat SC - GRUP -SRL B PRIN, lichidator, intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, intimat SC SRL B PRIN., având ca obiect procedura insolvenței art. 138 85/2006, împotriva sentinței civile numărul 273/F din 27 iunie 2008 Tribunalului Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul recurentului, dl. avocat, lipsind:
- intimat Creditor - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
- lichidator -
- intimat Debitor - SC - GRUP -SRL B PRIN
- intimat Creditor - SC SRL B PRIN.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 3-lea termen, după care
Dl. avocat precizează, la interpelarea instanței, că nu are de formulat alte cereri iar chestiuni prealabile nu sunt.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Pentru recurentul, dl.avocat pune concluzii de admitere a recursului și de respingere a cererii formulată de lichidatorul judiciar ca nefondată. În susținerea cererii, dl. avocat arată că lichidatorul judiciar nu a probat cererea privind atragerea răspunderii administratorului. În acest sens, apărătorul recurentului arată că, inițial cererea privind atragerea răspunderii administratorului a fost formulată în temeiul art. 138 lit. "e" din. 85/2006. Ulterior, prin precizările depuse, lichidatorul judiciar a schimbat temeiul de drept, indicînd art. 138 lit. "d" din Legea nr. 85/2006.
Pe de altă parte, dl.avocat arată că, în speță, nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 138 privind culpa, aspectul intențional și nici dovedite.
Enumerarea împrejurărilor ce pot atrage răspunderea patrimonială a persoanelor vinovate de ajungerea în stare de insolvență a comerciantului are caracter limitativ, susține apărătorul recurentului, iar fiecare împrejurare indicată trebuie raportată la elementele concrete ale cauzei, avînd în vedere că acest tip de răspundere este fondată pe elementele răspunderii civile delictuale. De aceea reclamantul trebuie să probeze, în această materie, elementul subiectiv al culpei.
Despre hotărîrea recurată, dl. av. arată că este nemotivată. solicitînd admiterea recursului, fără cheltuieli și avîndu-se în vedere și concluziile scrise depuse de recurentul pîrît la instanța de fond.
Declarînd închise dezbaterile, instanța rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința civilă nr. 273/F/27 iuie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic - s-a dispus:
Admite acțiunea civilă formulată de lichidatorul judiciar împotriva pârâtului.
Obligă pârâtul să suporte cu propria avere pasivul debitorului Grup B, în sumă de 41.728,54 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, potrivit art. 138 lit. e, din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, dacă au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
În speță, pârâtul în calitate de asociat al debitorului și-a însușit mărfuri din gestiune in valoare totala de 123.388,79 lei.
Acest fapt rezultă din declarația inventar a pârâtului depusă la dosarul cauzei.
Pârâtul s-a apărat susținând că mărfurile constatate lipsă la inventar au fost casate la data de 30 decembrie 2006.
Verificându-se susținerile pârâtului se constată că în evidența contabilă procesul verbal de casare nu figurează, astfel că apărarea pârâtului nu poate fi primită.
În consecință fiind probat că pârâtul printr-o faptă civilă delictuală a produs debitorului un prejudiciu de 41.728,54 lei, Tribunalul a admis cererea și a obligat la plată pe pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs -, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se consideră că soluția instanței de fond nu este motivată, nefiind demonstrate în cauză de către reclamant elementele răspunderii civile delictuale.
Astfel, interpretarea corectă a conținutului art. 138 din Legea 85/2006 conduce la concluzia că răspunderea față de terți a membrilor organelor de supraveghere din cadrul societății falite sau a celui care conduce societatea sau a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului este una grefată pe considerentele răspunderii civilie delictuale și nu una contractuală bazată pe mandatul dintre administrator și societatea comercială ca atare.
Trebuie deci să raportăm elementele răspunderii civile delictuale ce trebuie privite în ansamblul lor, cumulate, (faptă cu caracter ilicit, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui/celor care a/au săvârșit fapta ilicită) la elementele concrete ale cauzei, precum și la punctul a al art. 138 din Legea 85/2006, acestea fiind cazurile concrete în care se poate dispune antrenarea răspunderii personale a administratorului.
răspunderii patrimoniale în temeiul art. 138 presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor de fond privitoare la răspunderea civilă delictuală și anume:
- existența prejudiciului;
- săvârșirea unei fapte ilicite;
- vinovăția (culpa);
- existența unui raport de cauzalitate intre fapta ilicită săvârșită și starea de insolvență
Astfel, în lipsa dovedirii acestor elemente definitorii ale răspunderii civile delictuale, legea neinstituind nici o prezumție privitor la existenta lor în sarcina administratorului societății falite, nu poate fi vorba de antrenare a răspunderii personale a administratorului.
Cererea introductivă este fondată pe considerentele arătate în lit. e al aliniatului 1 din art. 138 Legea 85/2006 (deturnarea pasivului persoanei juridice prin înstrăinarea și gestionarea defectuoasă mărfurilor lipsă ) pentru ca ulterior, lichidatorul judiciar prin precizările depuse la dosarul cauzei înainte de cercetarea fondului să precizeze faptic un alt temei al acțiunii (este vorba de lit. a art. 138 și anume ținerea unei contabilități fictive sau neținerea contabilității în conformitate cu legea).
Enumerarea împrejurărilor ce pot atrage răspunderea patrimonială a persoanelor vinovate de ajungerea în stare de insolvență a comerciantului are caracter limitativ și fiecare împrejurare de acest gen trebuie raportată strict la elementele concrete ale cauzei, dat fiind faptul ca acest tip de răspundere este fondată pe elementele răspunderii civile delictuale, în această materie fiind necesar să se probeze de către reclamant elementul subiectiv al culpei.
În drept se invocă dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Față de motivele invocate sen solicită admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii materiale a recurentului.
Analizând motivele de recurs în contextul probelor administrate și aflate în dosarul de fond atașat și al dispozițiilor legale ale art. 138 din Legea nr. 85/2006 modificată și republicată și ale dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
În motivarea acestei soluții instanța de recurs a reținut că din înscrisurile depuse în dosarul de fond, rezultă că în timpul activității sale ca administrator al societății debitoare, recurentul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu normele legale, o parte din marfă lipsind, ea nefiind evidențiată în documentele contabile, ceea ce produs societății debitoare o pierdere de 123.388,79 lei, situație ce rezultă și din declarația inventar pârâtului recurent.
Astfel, culpa recurentului, sub forma neglijenței în activitatea de administrator, a condus la situația de insolvență a societății debitoare, încadrându-se în dispozițiile art. 138 Legea nr. 85/2006, așa cum a reținut temeinic și legal și prima instanță.
În concluzie, instanța de recurs va respinge recursul și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 273/F din 27 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02. ex.
31.01.2009
Tribunalul Vaslui
jud. sindic -
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Camelia Gheorghiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
