Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 816/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 816/
Ședința publică din 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea DGFP M împotriva sentinței nr.200/28.02.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal se prezintă intimatul-lichidator prin d-nul, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru.
Nefiind cereri formulate instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul lichidatorului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de judecătorul sindic ca fiind temeinică și legală.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 200 din 28 februarie 2008, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr- a respins ca nefondate obiecțiunile formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M împotriva raportului final întocmit de lichidatorul Consult Târgu-M în cadrul procedurii de faliment a debitoarei SRL, admițând excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei AVAS B în promovarea obiecțiunilor împotriva aceluiași raport.
Judecătorul sindic a reținut că împotriva debitoarei a fost deschisă procedura instituită de Legea nr. 64/1995 republicată prin sentința nr. 1242/2004, dispunându-se trecerea la procedura falimentului prin Încheierea din 5 octombrie 2004. Din rapoartele întocmite de lichidator s-a mai putut reține că la data deschiderii procedurii nu au fost identificate bunuri în patrimoniul debitoarei care să poată forma obiectul unei proceduri de lichidare și nici în cursul procedurii în patrimoniul acesteia nu au intrat bunuri sau sume de bani din care s-ar fi putut asigura plata pasivului, deși, potrivit evidențelor contabile trebuia să mai aibă în patrimoniu o serie de bunuri. Prin sentința nr. 1081/2005 s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorului debitoarei falite Michi, până la concurența sumei de 70.412 lei, hotărâre irevocabilă.
S-a mai avut în vedere faptul că lichidatorul judiciar a întreprins demersurile necesare pentru punerea în executare a acestei hotărâri, însă în urma verificărilor efectuate la Primăria, s-a comunicat că Michi nu figurează în evidență cu bunuri impozabile.
Judecătorul sindic a concluzionat că, dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu obligă la executarea hotărârii de angajare a răspunderii personale, cu atât mai mult cu cât este reglementată modalitatea de distribuire a sumelor obținute din executare după închiderea procedurii. S-a considerat că singurii care justifică un interes pentru identificarea bunurilor aflate în patrimoniul persoanelor față de care s-a angajat răspunderea specială sunt creditorii debitoarei falite care pot urmări situația patrimonială a acestor persoane și pot demara formele de executare silită.
Împotriva hotărârii judecătorului sindic a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, prin Reghin, care a solicitat modificarea în sensul dispunerii continuării procedurii.
În motivarea recursului s-a arătat că nu se poate aprecia că sunt îndeplinite cerințele de aplicare a dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 cât timp nu există certitudine privind existența/inexistența bunurilor, insolvabilitatea societății trebuind dovedită. S-a mai precizat că înainte de a opta pentru o închidere, judecătorul sindic ar putea verifica dacă nu ar fi cazul să fie valorificată posibilitatea oferită de art. 79 și 80 sau cea reglementată de art. 138-141 pentru a continua procedura, fiind necesară stingerea creanței care a constituit temeiul cererii de deschidere a procedurii. S-a apreciat de către recurentă că abandonarea procedurii fără efectuarea tuturor demersurilor necesare recuperării creanței nu servește intereselor creditorilor și nu face decât să consfințească formalitatea întregii proceduri.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Motivarea cererii de recurs se bazează pe argumente cu rol de principiu, generalități și în mod personal de a înțelege și interpreta dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, făcându-se pur și simplu abstracție de actele dosarului, de datele concrete ale acestuia și de considerentele pentru care prima instanță a respins obiecțiunile.
Propunerea de închidere a procedurii falimentului în condițiile în care se constată că în patrimoniul debitoarei falite nu s-au putut identifica bunuri urmăribile, aceeași situație constatându-se și în privința averii persoanei căreia i s-a angajat răspunderea personală, nu poate fi catalogată drept o abandonare a procedurii.
Recurenta invocă incertitudinea existenței sau inexistenței bunurilor în patrimoniul debitoarei, dar nu oferă nici un indiciu, nici un element concret care măcar să conducă la posibilitatea existenței a unei asemenea bun, punând la îndoială fără temei, demersurile lichidatorului judiciar. Insolvabilitatea societății a fost un motiv de deschidere a procedurii insolvenței, astfel că susținerea recurentei că pentru închiderea procedurii și aplicarea prevederilor art. 131 din lege trebuie dovedită insolvabilitatea societății, este lipsită de orice logică. Dacă se referă la insolvabilitatea persoanei fizice, atunci și sub acest aspect, se constată că demersurile lichidatorului judiciar au rămas fără rezultat, dar creditoarea are posibilitatea oferită de prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006 să obțină sumele datorate de Michi și după închiderea procedurii falimentului, în condițiile legii.
Faptul că se invocă și valorificarea oferită de art. 70 și 90 sau cea reglementată de art. 138-141 din Legea nr. 85/2006, denotă cel puțin o motivare formală, câtă vreme judecătorul sindic nu are atribuții de a propune din oficiu aplicarea prevederilor art. 79-80 iar angajarea răspunderii personale a fost dispusă în sarcina administratorului statutar prin hotărâre judecătorească.
În contextul celor arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M - Administrația Finanțelor Publice Reghin,-, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 200 din 28 februarie 2008, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-17.11.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
