Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 840/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 840
Ședința publică de la 30 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea SC România SA împotriva Sentinței comerciale nr. 449/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecare și în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința nr. 449/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr-, s-a respins cererea formulată de creditoarea SC ROMANIA SA pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL și s-a admis contestația debitoarei.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 12 și art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, modificată, deschiderea procedurii insolvenței poate fi solicitată de un creditor care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, superioară valorii prag de 10.000 lei.
Potrivit art. 149 din aceeași lege, dispozițiile legii insolvenței se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă, în măsura compatibilității.
Prevederile art. 372 și 379 Cod pr. civilă dispun că orice executare silită se poate face doar în baza unui titlu executoriu care poate fi o hotărâre judecătorească sau un alt înscris căruia legea îi recunoaște expres calitatea de titlu executoriu. Creditoarea nu deține un asemenea titlu, procedura specială a executării silite a debitoarei neputând fi deschisă.
Pe de altă parte, creditoarea nu a dovedit că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantumul valorii prag de 10.000 lei, facturile prezentate nefiind confirmate de societatea debitoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea SC ROMANIA SA, solicitând modificarea în sensul admiterii cererii privind deschiderea procedurii insolvenței și respingerea contestației debitoarei.
În motivarea recursului creditoarea arată că susținerile instanței de fond contrazic specificul relațiilor comerciale potrivit cărora consemnarea unei creanțe într-o factură fiscală îndeplinește caracterul cert prin semnătura beneficiarului și este irelevant pentru soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței analizarea și adoptarea unor susțineri formulate de debitoare față de art. 8 din convenția părților ce prevede modul de contestare al facturilor.
Se mai susține de recurentă că, creanța este certă și dacă este consemnată în facturi fiscale, iar contractul comercial este semnat de beneficiar, legea neprevăzând deținerea unui titlu executoriu.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
Potrivit art. 3 pct. 1 și 6 raportat la art. 31 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței acel creditor care deține asupra patrimoniului debitorului o creanță certă și lichidă, și care să fie exigibilă (scadentă) de mai mult de 30 de zile, creanță care, în conformitate cu art. 3 pct. 12 din lege, trebuie să aibă o valoare minimă, în general de 30.000 lei, iar în cazul salariaților de 6 salarii medii pe economie, și care constituie prin aceasta o valoare-prag.
Cât privește caracterul cert al creanței, în legătură cu care judecătorul sindic s-a pronunțat în sensul că deține această calitate numai un titlu executoriu și care, potrivit art. 372.pr.civ. poate fi doar o hotărâre judecătorească ori un alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, se constată că această concluzie nu corespunde pe deplin economiei generale și scopului instituirii procedurii insolvenței, nici în reglementarea actuală a legii nr. 85/2006 și nici în reglementarea anterioară a Legii nr. 64/1995.
Într-adevăr, procedura insolvenței constituie un ansamblu de norme juridice, reglementând căi și modalități specifice prin care se urmărește obținerea fondurilor bănești pentru plata datoriilor debitorului aflat în insolvență față de creditorii săi, în condițiile stabilite diferențiat pe categorii de debitori, prin reorganizare judiciară bazată pe un plan de reorganizare sau prin faliment. Aplicarea procedurii reorganizării judiciare reprezintă un remediu pentru activitatea debitorului pe când procedura falimentului constituie un instrument de executare silită asupra averii debitorului.
Utilizarea, în acest scop, a uneia sau a alteia dintre aceste proceduri necesită, în concepția legii, parcurgerea unei proceduri prealabile în care urmează a se stabili dacă debitorul mai poate face față datoriilor cu sumele de bani disponibile, adică dacă se află sau nu în insolvență, în stare de incapacitate de plată. Nu orice creanță însă, dă dreptul creditorului de a cere constatarea stării de insolvență, ci așa cum s-a arătat mai sus, doar acele creanțe care se situează peste pragul minim prevăzut de lege, de 30.000 lei, cu condiția de a fi certe, lichide și exigibile.
Pe de altă parte, dacă legiuitorul ar fi considerat, așa cum se susține, procedura insolvenței ca fiind o procedură de executare silită, pentru începerea căreia ar fi necesar un titlu executoriu, ar fi reglementat în mod expres, cu acest titlu, atât procedura ca atare cât și condiția titlului executoriu, fiind greu de crezut că o chestiune de o asemenea importanță, ce ține de esența procedurii, a fost lăsată pe seama interpretului.
Așa fiind, în situația în care judecătorul sindic s-a mărginit să examineze deschiderea procedurii insolvenței, la cererea creditoarei, doar din perspectiva condiției creanței de a fi un titlu executoriu, condiție neprevăzută de Legea nr. 85/2006, fără a examina condițiile privitoare la creanța reclamantei de a fi certă, lichidă și exigibilă, în limita valorii prag prevăzute de dispozițiile art. 3 pct. 1, 6 și 12 din același act normativ și a celorlalte condiții privitoare la starea de insolvabilitate a debitoarei, urmează că acesta a pronunțat hotărârea fără a intra în cercetarea fondului cauzei, supusă casării în condițiile art. 312 alin. 5.pr.civ. și trimiterii acesteia aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, judecătorul sindic urmează să examineze dacă în cauză sunt sau nu îndeplinite condițiile generale ale insolvenței prevăzute de Legea nr. 85/2006, potrivit celor de mai sus menționate, atât cu privire la creanța reclamantei creditoare cât și în legătură cu eventuale apărări ale debitoarei, fără a reține condiția titlului executoriu în economia acestora și va verifica dacă facturile nu cuprind "penalități la penalități", caz în care va aplica dispozițiile legale în această materie.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea SC " Romania" SA împotriva sentinței nr. 449/C/23.03.2009/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiu.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 4/17.12.2009
Jud. sindic:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
