Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 842/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 842
Ședința publică de la 30 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de DGFP S împotriva Sentinței comerciale nr. 978/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecare și în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin Sentința nr. 978/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibius -a respins cererea de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S împotriva debitoarei SC SRL.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că, sub aspectul condițiilor prevăzute de lege în persoana debitorului se constata, potrivit certificatului constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului nr. 3915/22.01.2009, că societatea este o societate unipersonală, înființată în anul 2004, al cărui asociat unic are și calitatea de administrator.
Din cuprinsul notei de prezentare întocmită de Administrația Finanțelor Publice a municipiului S nr. -/13.05.2009 s-a reținut că societatea are evidențiat în bilanțul contabil întocmit la data de 30.06.2008 imobilizări corporale în sumă de 5.240 lei. În cuprinsul notei s-a menționat faptul că demersurile efectuate pentru identificarea reprezentantului debitoarei nu au avut nici un rezultat. S-a menționat, de asemenea, faptul că societatea nu deține bunuri mobile și imobile supuse impozitării, conform adreselor nr. 10647/15.01.2009 a Direcției Locale Fiscale a municipiului S și nr. 67857/04.02.2009 Direcția Fiscală S -Serviciul Impozite și Taxe - persoane juridice.
Din aceste documente privind pe debitoare s-a apreciat că aceasta se încadrează în categoria comercianților - societăți comerciale care nu dețin nici un bun în patrimoniu, ale cărei acte constitutive, documente contabile nu au fost prezentate de administratorul social, care a fost invitat să prezinte documentele financiar contabile care să evidențieze situația patrimoniului, categorie prevăzute la art. 1 alin.2 lit. c pct. 1, pct. 3 din legea insolvenței.
Cu privire la existența stării de insolvență este necesar a se cerceta caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, în aplicarea art. 379 alin. 3 și alin.4 pr.civ. și art. 1023.civ. ce țin de temeinicia cererii creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței conform art. 3 alin.1 pct. 6 din legea insolvenței.
Din examinarea titlurilor executorii depuse la dosarul cauzei, a tabelului centralizator al creanțelor fiscale s-a constatat, în lipsă de dovezi contrarii, că la baza titlurilor de creanță fiscală ar sta declarațiile fiscale ale debitorului, contribuabil care se presupune că ar fi depus declarațiile fiscale începând cu data de 25.01.2007.
Evident că aceste declarații fiscale (acte administrative asimilate celor definitive la art. 21 și art.23 pr.fiscală, prin efectul produs și care se în momentul în care, potrivit legii, s-a constituit baza de impunere care le-a generat), enunțate de creditoare în cuprinsul titlurilor executorii depuse la dosarul cauzei au valoarea unor titluri de creanță.
Dar aceste declarații fiscale au și natura unor instrumente probatorii, respectiv de înscrisuri care constată faptul juridic generator al raportului de drept fiscal.
În cauză nu s-au produs dovezi privind depunerea acestor declarații ale contribuabilului debitor (declarații care necontestat au valoarea unor recunoașteri in favoarea fiscului), care au stat la baza informării și documentării organelor de impunere asupra materiei impozabile și a dovezilor privind comunicarea deciziilor de impunere sau altor dovezi privind verificarea masei impozabile.
Dovezile de comunicare a somațiilor de plată și a titlurilor executorii, precum și tabelul privind publicarea pe internet a actelor administrative privind pe debitoare nu pot substitui obligația de dovadă a declarațiilor fiscale și a deciziilor de impunere pentru accesoriile creanțelor principale, a dovezii privind comunicarea acestora sau a dovezii privind respectarea procedurii prevăzute de art. 83 alin.4 pr. fiscală, în situația neîndeplinirii obligației de depunere a declarațiilor prevăzute de lege.
În aceste circumstanțe, susținerea creditoarei cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței nu a fost dovedită.
Așadar, judecătorul sindic obligat a cerceta în soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolenței, conform atribuțiilor impuse de art. 11 alin.2 din legea insolvenței, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, a constatat că în cauză creditoarea nu a făcut dovada calității de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii în conformitate cu prevederile art. 3 alin.1 pct. 6 din legea insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DGFP S, care a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului s-a arătat că DGFP S are împotriva debitoarei o creanță cretă, lichidă și exigibilă și că a comunicat debitoarei actele administrativ fiscale.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 2701din Legea nr. 31/1990, art. 31 și 66 din Legea nr. 85/2006, art. 44.pr.fiscală.
Recursul este scutit de taxe.
Verificând recursul creditoarei DGFP S, față de motivele invocate, în conformitate cu prevederile art. 304 și 3041.pr.civ. curtea de apel constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Judecătorul sindic a apreciat că, în lipsa depunerii declarațiilor de impunere și a deciziilor de impunere, prin care să stabilească obligația debitoarei față de bugetul statului, nu se poate aprecia că s-a dovedit de către creditoare că are o creanță care să îndeplinească cerințele art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr.85/2006.
Chiar dacă înscrisurile depuse nu sunt cele la care se face referire judecătorul sindic, acestea îndeplinesc cel puțin condițiile pentru a fi apreciate ca un început de dovadă scrisă.
Judecătorul sindic nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de art. 129 alin. 5.pr.civ. deși reprezentanta creditoarei a fost prezentă în instanță și i se putea pune în vedere să depună în copie actele necesare.
Trecând la soluționarea cauzei fără a ordona probele pe care le considera necesare, judecătorul sindic a soluționat cauza fără a intra în fondul acesteia.
Față de cele reținute, curtea de apel urmează ca, în temeiul art. 312 alin. 5.pr.civ. să admită recursul creditoarei DGFP S și să caseze sentința atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de DGFP S împotriva Sentinței nr. 978/C/30.06.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiu.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 4/22.12.2009
Jud. sindic:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
