Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 846/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 846/2008
Ședința publică de la 01 aprilie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Adriana Iluț
GREFIER: - -
S-au luat în examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de - -, și COMPANIA DE NAVIGAȚIE MARITIMĂ - împotriva sentinței comerciale nr. 3701 din 15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
Toate cele trei recursuri sunt legal timbrate prin achitarea de către fiecare recurentă a taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei și prin aplicarea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că la data de 27 martie 2008 s-au înregistrat concluzii scrise din partea debitoarei - -
Părțile, prin reprezentanții lor, au pus concluzii pe fondul cauzei în ședința publică din data de 25 martie 2008, cu ocazia acordării cuvântului pe fond, concluzii ce au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs reține că prin sentința comercială nr. 3701 din 15 octombrie 2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a respins ca neîntemeiată contestația debitoarei și s-a admis cererea formulată de către creditoarea COMPANIA DE NAVIGAȚIE MARITIMĂ - C împotriva debitoarei - - C dispunându-se deschiderea procedurii generale a insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de debitoare. A fost numit ca și administrator judiciar -
Totodată prin hotărârea de deschidere a procedurii generale a insolvenței s-a dispus ridicarea dreptului debitoarei de a-și mai conduce afacerile,indisponibilizarea părților sociale ale asociaților societății debitoare care a fost obligată să depună la dosar în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii toate actele societății. Nu în ultimul rând s-a dispus comunicarea hotărârii ORC de pe lângă Tribunalul Constanța, instanțelor judecătorești de pe raza județului C și
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut că la data de 30 noiembrie 2006 Tribunalul Constanța -Secția comercială prin judecător sindic a fost sesizat de către creditoarea COMPANIA DE NAVIGAȚIE MARITIMĂ cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea - - apreciind că această societate se află în stare de insolvență și nu mai poate face față obligațiilor sale comerciale, invocând existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 1.500.000 USD, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 85/2006.
Urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de către debitoare, ÎCCJ a dispus prin încheierea nr. 2142/1 iunie 2007 strămutarea cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
La data de 15 octombrie 2006 debitoarea - - a formulat contestație prin care a susținut că nu se află în insolvență iar creanța invocată de către creditoare nu este lichidă deoarece a fost achitată în urma vânzării la licitație a unor imobile aflate în proprietatea sa.
În ceea ce privește contestația debitoarei judecătorul sindic a apreciat-o ca neîntemeiată pentru aceea că, în speță nu s-a făcut dovada încasării în totalitate a creanței de către creditoare iar faptul că, un bun imobil aparținând debitoarei ar fi fost vândut în urma executării silite la licitație unui terț, nu echivalează cu stingerea creanței.
În plus, s-a mai arătat că doar suma de 691.000 Euro a fost recuperată în urma executării silite, restul până la 921.000 Euro executorul judecătoresc susținând că urmează a fi plătit de către falsul adjudecatar inițial - SRL. Ori, din punctul de vedere al judecătorului sindic aceasta înseamnă că o mare parte din datorie nu a fost plătită de către debitoare ea neavând nici o vină pentru situația creată în urma executării silite respectiv în urma vânzării la licitație a imobilului debitoarei în data de 3 mai 2006.
Astfel, analizând cererea creditoarei judecătorul sindic apreciază că aceasta este întemeiată întrunind cerințele prevăzute de art. 31 coroborate cu prevederile art. 3 pct 1, 6 și 12 și art. 1 alin (2) lit f din Legea nr. 85/2006 respectiv creditoarea a făcut dovada faptului că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile iar această creanță depășește valoarea prag, respectiv cuantumul minim de 10.000 lei prevăzută de lege apreciindu-se astfel că aceasta se află în stare de insolvență, existând prezumția că a încetat plățile.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 31 coroborate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei cu toate consecințele ce decurg din aceasta (desemnarea administratorului judiciar, obligația de a depune actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin (1) din Legea insolvenței, ridicarea dreptului debitoarei de a-și mai conduce afacerile în temeiul art. 47 alin (3) din lege și stabilirea în sarcina lichidatorului a efectuării notificărilor prevăzute de art. 61 alin (3), creditorilor menționați în lista depusă de debitor, indisponibilizarea părților sociale ale asociaților debitoarei în registrul special de evidență și în conturile înregistrate electronic potrivit art. 42 alin (2) și notificarea de către administratorul judiciar a intrării în procedura simplificată ).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în nume propriu la data de 19 octombrie 2007, debitoarea - - C prin recursul înregistrat la data de 8 noiembrie 2007 completat și precizat ulterior prin scriptele înregistrate la data de 17 decembrie 2007 (fila 75) și respectiv 14 decembrie 2007 (fila 368) ultimele prin avocat, precum și creditoarea - la data de 17 decembrie 2007 (fila 158).
a exercitat calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunțată de judecătorul sindic la data de 15 octombrie 2007 (fila 2 vol I dosar -) prin scriptul înregistrat la 19 octombrie 2007 fără însă a indica motivele de recurs și cerințele impuse sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 3021din Codul d e procedură civilă. Deși se arată că motivele prezentului recurs vor fi dezvoltate printr-un memoriu separat, acestea nu au fost depuse la dosarul cauzei.
Debitorul - - C prin recursul înregistrat la data de 8 noiembrie 2007 (filele 6 vol I dosar nr-) a solicitat modificarea hotărârii judecătorului sindic în sensul respingerii cererii creditorului CONSTANTA de deschidere a procedurii insolvenței și admiterea contestației. Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 300 alin (2) și (3) Cod procedură civilă cu referire la art. 8 pct 4 și 5 din Legea nr. 85/2006 prin acest recurs debitorul a solicitat și suspendarea executării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței până la soluționarea recursului.
În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată de judecătorul sindic este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă. Astfel, prin înscrisurile depuse în dosar rezultă că urmare a executărilor silite succesive realizate în baza titlului executoriu respectiv sentința civilă nr. 1472/2000 a Tribunalului Constanța întreaga creanță a creditorului - Caf ost achitată.
În consecință, la data pronunțării sentinței recurate creditoarea nu mai deținea nici o creanță certă, lichidă și exigibilă care să justifice deschiderea procedurii insolvenței.
La data de 17 decembrie 2007 în termenul legal de recurs, debitoarea și-a completat motivele de recurs indicând alături de dispozițiile art. 304 pct 9 Cod procedură civilă și temeiul de modificare prevăzut de art. 304 pct 7 Cod procedură civilă (fila 75-82 vol I din dosarul nr-).
În dezvoltarea acestui motiv de recurs debitoarea arată că instanța de fond în pronunțarea hotărârii reține considerente străine de natura pricinii atunci când susține că cuantumul creanței este de 1.500.000 USD pentru ca apoi să rețină ca sumă datorată 921.000 Euro ignorând sumele încasate în contul creanței din licitațiile anterioare. Din această perspectivă, suma de 921.000 Euro reținută de instanță nu reprezintă creanța deținută de creditoare ci este prețul obținut de aceasta în urma licitației din data de 03.05.2006 pentru ultimul - 12 scara C și D situat în mun C- și prin convertire aceasta reprezintă 1.164.175 USD depășind cu 261.079 USD creanța rămasă de recuperat la data solicitării declanșării procedurii insolvenței.
Tot străină de natura pricinii dedusă judecății este și considerentul instanței că în executarea silită prin licitație s-a vândut un singur imobil când de fapt executarea silită s-a efectuat începând cu anul 2001 și până în prezent fiind vândute mijloace de transport, terenuri, un număr de 42 active constând în spații comerciale, bunuri, sedii și imobile cu o capacitate de 16 apartamente. Valoarea bunurilor societății executate silit respectiv a debitoarei s-a ridicat la suma de 1.831.852,19 USD ceea ce rezultă că s-a executat excedentar suma de 331.852,19 USD cu mult peste datoria invocată.Deși toate aceste aspecte și precizări au fost înaintate primei instanțe încă din data de 12 octombrie 2007 însoțite de actele doveditoare respectiv procesele-verbale de vânzare la licitație întocmite de executorii judecătorești, probele au fost ignorate procedându-se la pronunțarea unei hotărâri nelegale.
Temeiul de modificare prevăzut de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă prin aplicarea greșită în speță a dispozițiilor art. 31, art. 3 pct 1,6 și 12, art. 1 alin (2) lit f din Legea nr. 85/2006 a fost din nou reiterat, față de faptul că în prezent creditoarea nu mai deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă peste cuantumul prevăzut de lege față de executările succesive efectuate și îndestularea creditoarei cu sume chiar mai mari decât creanța.
Nu în ultimul rând se arată că, încă de la data înregistrării acțiunii (4 decembrie 2006) de către - C, nu erau îndeplinite condițiile pentru cererea de deschidere a procedurii insolvenței deoarece creanța de recuperat de 903.096 USD nu mai exista întrucât în urma licitațiilor din 03.05.2006 și respectiv 12.07.2006 a fost acoperită integral și chiar depășită.
În fine, la data de 14 decembrie 2007 aceeași debitoare - - C înregistrează prin avocați și (fila 368-371 vol I dosar nr-) motive de recurs indicând ca și temei dispozițiile art. 304 pct 7,9 și art. 3041Cod procedură civilă solicitând a se dispune de către instanța de recurs admiterea acestuia, modificarea în întregime a hotărârii judecătorului sindic și pe cale de consecință admiterea contestației debitoarei și respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței. Au fost reiterate aceleași critici cu privire la hotărârea judecătorului sindic însă prin scriptul depus la data de 14 decembrie 2007 (fila 373 vol I dosar nr-) de către avocat se arată că debitoarea înțelege să-și retragă aceste motive de recurs urmare a adreselor cu nr. 2723 și 2725 din 14 decembrie 2007 prin care directorul general al debitoarei solicită retragerea acestor motive de recurs urmând a fi susținut recursul motivat personal de către recurenta - -
Împotriva aceleiași hotărârii a judecătorului sindic a declarat recurs și creditorul - la data de 17 decembrie 2007 (fila 158- 159 vol I dosar nr-) fiind criticată hotărârea din perspectiva aplicării greșite a prevederilor art. 11 pct. 1 lit c din Legea nr. 85/2006 în sensul numirii în calitate de administrator judiciar a practicianului în insolvență & CO C.
Dezvoltând motivul de recurs invocat creditorul apreciază că hotărârea pronunțată de judecătorul sindic este nelegală și netemeinică în ceea ce privește desemnarea provizorie a administratorului judiciar în sensul că judecătorul sindic era obligat potrivit art. 11 pct 1 lit c din Legea insolvenței să desemneze administrator judiciar provizoriu persoana indicată de către creditor prin însăși cererea introductivă. Astfel, prin cerere s-a formulat propunerea de desemnare a administratorului judiciar & CO C, propunere care nu a fost luată în considerare de către judecătorul sindic.
Pentru termenul din 22 ianuarie 2008 au formulat cereri de intervenție în nume propriu și în subsidiar în interesul lui și - - - MARKETING SRL B reprezentată prin asociat unic și ca reprezentant al - SRL -societate dizolvată prin asociat unic, prin care a solicitat respingerea recursului și a cererii de suspendare a executării hotărârii pronunțată la 15 octombrie 2007 de către Tribunalul Cluj, formulate de către debitorul - - C și intrarea societății în procedura de faliment prevăzută de Legea nr. 85/2006 (fila 467-469 vol II dosar nr-).
Prin aceste cereri de intervenție au fost invocate două excepții: respectiv aceea a nulității cererii de recurs a debitoarei în conformitate cu prevederile art. 302 Cod procedură civilă și a lipsei calității de reprezentant al lui și.
În motivarea cererilor de intervenție se arată că între - MARKETING SRL și debitoare a existat un contract în baza căruia debitorul - - C îi datorează suma de 245.792.50 RON. Pe lângă acest contract - MARKETING SRL a încheiat și un contract de vânzare-cumpărare (cesiune, drepturi litigioase) cu în calitate de asociat unic al - SRL.
Prin hotărârea judecătorului sindic- sentința comercială nr. 3701 din 15 octombrie 2007 Tribunalului Comercial Clujs -a deschis procedura insolvenței față de debitorul - - C și numirea ca administrator cu puteri depline a -
În data de 8 octombrie 2007 din datele comunicate de Curtea de APEL CLUJ debitoarea a înregistrat o cerere de ordonanță președințială prin care a solicitat suspendarea procedurii fără însă să existe dovada că, vreun delegat al debitoarei s-ar fi deplasat la C pentru a depune recursul și cererea de suspendare. Deoarece cererea de ordonanță președințială a format obiectul dosarului nr- a Curții de APEL CLUJ și aceasta a fost admisă, recursul declarat de debitoare este nul deoarece nu exista la data de 9 noiembrie 2007 vreo cerere de suspendare formulată de debitoarea - - În drept, s-au invocat dispozițiile art. 302 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, urmează a se reține că debitoarea a mai fost supusă unei proceduri de faliment urmare a sentinței comerciale nr. 6740/29 martie 2003 (dosar nr. 5176/2003 a Tribunalului Constanța ).
Cât privește excepția lipsei calității de reprezentant a numiților și se arată că deoarece împotriva acestora se efectuează cercetări penale fiind începută urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, semnatarii cererilor nu mai au calitatea de reprezentanți legali ai debitoarei.
Aceleași excepții a nulității cererii de recurs precum și a lipsei calității de reprezentant a lui au fost invocate și de către prin cererea înregistrată la data de 22 ianuarie 2008 (fila 548 vol II dosar nr-).
La data de 24 ianuarie 2008 (fila 553-558) debitoarea recurentă - - a depus note de ședință și un tabel rectificat al sumelor încasate prin actele de executare silită pornită în baza titlului executoriu și efectuate la cererea creditorului -
Astfel, din tabelul rectificat rezultă că primele 11 poziții sunt acte de executare silită efectuate de executorul judecătoresc - în perioada 27 septembrie 2001-14 ianuarie 2002 iar următoarele poziții din tabel sunt acte de executare silită efectuate de executorul în perioada 20 august 2003-6 septembrie 2007. Primele 4 poziții sunt acte de executare silită efectuate la data de 27 septembrie 2001 când cursul BNR a fost de 1 30.420 ROL. Pozițiile 5 și 6 din tabel reprezintă acte de executare silită efectuate în data de 8 noiembrie 2001 când cursul BNR a fost de 1 31.181 ROL, poziția 7 reprezintă un act de executare silită efectuat la data de 28 decembrie 2001, curs BNR 1 31.957 ROL, actele de executare silită de la pozițiile 8,9,10,11 sunt efectuate în zilele de 8 ianuarie 2002, curs BNR 1 32.122 ROL, 10 ianuarie 2002, curs BNR 1 32.139 ROL, și 14 ianuarie 2002 curs BNR 1 32.039 ROL. Actele de executare silită de la pozițiile 12-15 au fost efectuate la 20 august 2003 la cursul BNR 1 33.398 ROL, cele de la pozițiile 16-23 efectuate în 24 septembrie 2003 la un curs BNR 1 33.426 ROL, actul de executare de la poziția 24 efectuat la 12 iulie 2003 curs BNR 1 32.810 ROL, iar actul de executare de la poziția 25 fost efectuat la 6 septembrie 2007 la un curs BNR 1 24.332 ROL.
În total actele de executare prezentate prin intermediul tabelului și justificate prin procesele-verbale de executare întocmite de executorii judecătorești se ridică la suma de 1.553.569,47 USD la care se adaugă 7.485,50 USD (ordin de plată nr. 1 din 9 septembrie 2003 BRD - C) virament în contul executorului judecătoresc și suma de 314.127,89 USD (reprezentând suma pentru care a fost urmărit adjudecatarul inițial după desistare).
Prin adunarea acestor sume rezultă valoarea totală a actelor de executare a creanței - adică suma de 1.855.182,86 USD ce depășește în mod evident creanța pe care o are creditorul contra debitoarei. De altfel, chiar și după înregistrarea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenței (29 noiembrie 2006) creditorul a continuat executarea silită prin executorul judecătoresc, astfel încât la data de 6 septembrie 2006 mai realizat încă 921.000 Euro și, ca urmare a desistării adjudecatarului, a revândut același bun cu 691.000 Euro, diferența fiind urmărită silit contra celui care s-a desistat.
Cu ocazia judecării cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolvenței acesta a omis intenționat să declare sumele încasate în anul 2007.
Creditorul intimat - a formulat la 30 ianuarie 2008 (fila 563-564) precizări prin care arată că, nu există nici un act de executare care să susțină afirmațiile debitoarei privind recuperarea debitului restant în sumă de 903.000.000 USD.
Debitoarea - - Caf ormulat la 7 februarie 2008 (fila 580-581) întâmpinare față de recursul declarat de - solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
În susținerea poziției procesuale se arată că textul invocat- art. 11 alin (1) lit c din Legea nr. 85/2006 nu prevede obligația judecătorului sindic de a-l desemna provizoriu pe administratorul judiciar preferat de creditor ci menționează că judecătorul sindic va ține cont de toate ofertele și propunerile în vederea desemnării provizorii.
La 11 februarie 2008 - SRL C și - AUTO SRL C (fila 584-585) formulează o cerere de intervenție în interesul recurentei - - C în sensul admiterii recursului declarat de debitoare, cu consecința modificării hotărârii judecătorului sindic și admiterea contestației debitoarei urmând a fi respinsă hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței.
În motivarea cererii de intervenție în interesul recurentei debitoare intervenientele arată că au calitatea de creditori privilegiați ai acesteia, urmare a contractului de asociere încheiat la 23 august 2006, cesionari ai creanței bugetare, reprezentată prin titlu executoriu nr. 32121/2006 și calitatea de creditori intervenienți în dosarul de executare nr. 1201/2007 al și A în care creditoarea intimată - are calitatea de urmăritoare iar debitoarea - - C calitatea de urmărită.
În ceea ce privește solicitarea de admitere a recursului debitoarei se arată că, - nu are calitatea de creditor îndreptățit în sensul art. 3 pct 6 al Legii insolvenței în condițiile în care creanța pe care această creditoare și-a întemeiat-cererea de deschidere a procedurii nu poate fi considerată la acest moment nici certă și nici lichidă deoarece în cadrul procedurilor de executare silită din dosarele menționate anterior având ca obiect valorificarea aceleiași creanțe au fost încasate cu titlu de preț pentru bunurile debitoarei vândute la licitație sume ce acoperă creanța pretinsă.
Distribuția acestor sume fiind pendinte la acest moment nemaiexistând astfel caracterul de certitudine al creanței în raport cu sumele încasate în cadrul procedurii de urmărire silită fiind probabil ca acoperită integral creanța pretinsă și nemaiexistând caracterul de certitudine deoarece cuantumul creanței rămas este incert și foarte posibil sub valoarea prag prevăzută de art. 3.12 al Legii nr. 85/2006.
La data de 27 februarie 2008 (fila 611-619) - MARKETING SRL, - SRL, și CABINET INDIVIDUAL EXPERT contabil au formulat o cerere de chemare în garanție împotriva următoarelor persoane: "-D-na președintă a completului de judecată din 12 februarie 2008 ce urmează a fi citată la sediul Curții de APEL CLUJ,-; D-na - magistrat în cadrul Curți de APEL CLUJad -nei grefier ce a participat la ședința de judecată, avocat, și ".
În fapt, motivul cererii de chemare în garanție îl constituie faptul că pe rolul instanțelor din C se află dosarul nr- ( Tribunalul Comercial Cluj și respectiv Curtea de APEL CLUJ ) ce are ca obiect falimentul - - C iar în dosarul nr- s-a dispus de către Curtea de APEL CLUJ suspendarea procedurii insolvenței până la judecarea suspendării din recurs.
Din conținutul încheierilor de ședință rezultă că nu au fost respectate dispozițiile legale dându-se dovadă de părtinire față de debitoarea - - care este reprezentată de avocat fost magistrat în cadrul Curții de APEL CLUJ și coleg cu președinta completului de judecată. În ceea ce o privește pe d-na magistrat aceasta a judecat un dosar (-) a Curții de APEL CLUJ în care a pronunțat suspendarea în mod nelegal.
Aceste considerente invocate în cadrul cererii de chemare în garanție a persoanelor sus arătate au constituit și motiv al cererilor de recuzare formulate succesiv de către - MARKETING SRL și soluționate prin respingerea acestora.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, cererile de intervenție și cererea de chemare în garanție, Curtea constată următoarele:
- Caf ormulat la data de 29 noiembrie 2006 o cerere privind deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - - C. În motivarea cererii se arată că aceasta deține împotriva debitoarei un titlu executoriu respectiv sentința civilă nr. 1472 din 26 mai 2000 pronunțată de Tribunalul Constanța -Secția comercială în dosarul nr. 2434/1998 prin care debitoarea a fost obligată să plătească în favoarea - suma de 1.500.000 USD în echivalentul lei la data efectuării plății precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 14.905 RON hotărârea fiind irevocabilă.
Deoarece debitoarea nu a înțeles să execute de bună voie obligația de plată stabilită în sarcina sa în luna septembrie 2000 s-a pornit executarea silită urmare a cererii cu nr. 2223/2000 înregistrată la Tribunalul Constanța -Biroul Executorilor Judecătorești.
În urma executărilor silite succesive se constată că de la data obținerii titlului executoriu și până în prezent a rămas de recuperat suma de 903.096 USD la care se adaugă cheltuielile de judecată în sumă de 14095 RON, potrivit susținerilor creditorului așa încât în speță sunt întrunite cerințele art. 31 din Legea nr. 85/2006 iar starea de insolvență a debitoarei este prezumată ca fiind vădită în raport de prevederile art. 3 pct 1 lit
Pe de altă parte, debitoarea prin contestația formulată caracterul cert și lichid al creanței susținând că debitul a fost achitat în întregime urmare a executărilor silite.
Conform dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate respinge contestația debitorului și poate deschide procedura insolvenței la cererea creditorului numai dacă stabilește că creditorul posedă față de debitor o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, așa cum este definit creditorul îndreptățit prin art. 3 pct 6 din aceeași lege.
Creanța trebuie să fie certă în sensul existenței sale neîndoielnice și a cuantumului cert.
Din această perspectivă reținerea judecătorului sindic care a acceptat o creanță a cărei incertitudine a fost demonstrată de către debitor este nelegală.
Curtea reține astfel că, în baza titlului executoriu pe care îl deține creditorul - s-a pornit executarea silită împotriva debitoarei chiar și după data formulării cererii de deschidere a procedurii așa încât la data sesizării judecătorului sindic și mai apoi la data pronunțării hotărârii certitudinea creanței nu a fost dovedită în sensul existenței sale neîndoielnice și a cuantumului cert.
Pe de o parte, creditorul susține că mai are de recuperat suma de 903.096 USD fără a aduce vreo dovadă pertinentă în acest sens iar pe de altă parte, debitorul prin actele de executare depuse susține că a achitat în întregime creanța, chiar și cu mult peste cuantumul datorat.
Este de reținut că instanța de recurs în baza rolului activ încă pentru termenul din 22 ianuarie 2008 pus în vedere creditorului să facă dovada întinderii creanței și în raport de faptul că titlul executoriu a fost stabilit pentru o sumă în valută (USD) în timp ce executările succesive prin care au fost vândute la licitație o parte din bunurile imobile proprietatea debitoarei, au fost exprimate unele în moneda națională, altele în Euro așa încât urma a se face paritatea acestora și stabilirea cuantumului creanței în moneda națională.
Cu toate acestea creditorul nu a înțeles să facă o astfel de dovadă și cum în procedura insolvenței judecătorul sindic și respectiv instanța de recurs nu poate stabili ca în cazul unei judecăți de drept comun dacă creanța creditorului îndeplinește condițiile cerute de lege, se impune și din această perspectivă ca hotărârea judecătorului sindic să fie reformată.
În sprijinul acestei opinii Curtea relevă că judecătorul sindic nu are posibilitatea așa cum a procedat acesta să cerceteze în fond dacă actele pe care își fundamentează creditorul cererea ar îndeplini cerințele impuse de lege respectiv caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pentru că nu se poate transforma într-o instanță de drept comun care să administreze probe (expertize).
În astfel de situații este exclus ca judecătorul sindic să facă o cercetare în fond asupra existenței și caracterului creanței creditorului întrucât această sarcină îi este impusă de lege creditorului ca o condițiesine qua non, pentru a putea formula cerere. Aceasta deoarece condiția esențială impusă de lege pentru a deveni creditor îndreptățit este aceea de a face el dovada caracterului cert, lichid și exigibil al pretinsei sale creanțe, în sensul art 379 Cod procedură civilă, având, în acest sens, sarcina probei, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 Cod civil.
Așa fiind, creditorul petent în cazul de față nu a făcut dovada unei creanțe cu caracterele cerute de lege, drept pentru care Curtea constată că acesta nu a putut dobândi statutul de creditor îndreptățit, condițiesine qua non,pentru a putea formula cererea de deschidere a procedurii.
În concluzie, actele de executare silită întreprinse în dosarele execuționale privind recuperarea creanței de către creditorul - în baza titlului executoriu sus arătat, duc la concluzia că în prezent nu este cunoscută certitudinea și întinderea creanței pe care creditorul și-a întemeiat cererea de executare.
Față de aceste considerente, sentința judecătorului sindic este nelegală pentru inexistența creanței impunându-se astfel admiterea recursului declarat de debitoarea - - C în temeiul dispozițiilor art. 304 pct 9 Cod procedură civilă și modificarea acestei hotărâri în sensul admiterii contestației debitorului și respingerea cererii creditorului.
În fața instanței de recurs, au fost invocate de către - MARKETING SRL și două excepții respectiv: excepția nulității recursului debitoarei - - și cea a lipsei calității d-nului de reprezentant al - -
În ceea ce privește prima excepția Curtea constată că potrivit art. 302 Cod procedură civilă cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității mențiunile expres prevăzute la lit a-
Analizând cererea de recurs formulată de debitoare din perspectiva textului legal sus menționat constată că aceasta întrunește exigențele legale așa încât excepția nulității urmează a fi respinsă ca nefondată.
De altfel, susținerile - MARKETING SRL și în legătură cu această excepție nu au nici legătură cu ea invocându-se aspecte legate de înregistrarea cererii de recurs și nicidecum cu privire la nulitatea acestuia.
Procedându-se la analizarea acestei excepții Curtea constată că recurenta debitoare - - a înregistrat încă de la data de 8 noiembrie 2007 o cerere de recurs prin care a solicitat și suspendarea executării hotărârii judecătorului sindic până la soluționarea recursului iar separat la data de 9 noiembrie 2007 s-a formulat o cerere de ordonanță președințială ce a format obiectul unui alt dosar soluționat în mod separat, cu nr-.
Cât privește excepția lipsei calității lui de reprezentant al - - și această excepție este nefondată pentru următoarele considerente:
Din certificatul constatator eliberat la data de 18 martie 2008 de către OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Constanța rezultă calitatea de administrator a lui, a debitoarei - -.
Este adevărat că prin hotărârea judecătorului sindic ca efect al intrării în insolvență debitoarei i-a fost ridicat dreptul de administrare și ca atare administratorul judiciar desemnat exercită prerogativele prevăzute de Legea nr. 85/2006, aceste aspecte nu determină ca debitorul să își piardă capacitatea civilă și aceasta să fie limitată la dispozițiile legii insolvenței așa încât debitorul persoană juridică poate fi reprezentat de către administratorul statutar în persoana lui care poate exercita drepturi și obligații.
Pe de altă parte, începerea urmăririi penale față de administratorul statutar nu are ca efect decăderea din drepturile de a exercita acțiuni.
În ceea ce privește recursul declarat de în nume propriu instanța din oficiu în temeiul dispozițiilor art. 306 alin (1) și (2) Cod procedură civilă a invocat nulitatea acestuia ca nemotivat, excepție ce urmează a fi admisă întrucât aceasta deși a declarat recurs în termen legal, acesta nu a fost motivat.
Cât privește recursul declarat de în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă acesta urmează a fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Susținerea recurentului că sentința judecătorului sindic este nelegală pentru că nu a fost desemnat practicianul în insolvență propus de acesta este nefondată.
Textul art. 11 alin (1) lit c din Legea nr. 85/2006 nu prevede obligația judecătorului sindic de a-l desemna provizoriu pe administratorul judiciar, preferat de creditori, ci menționează că, judecătorul sindic va ține cont de toate ofertele și propunerile.
Așadar, din textul legal invocat rezultă că judecătorul sindic nu are obligația să justifice cu argumente de ce desemnează un anumit practician în insolvență. Aceasta deoarece desemnarea făcută de judecătorul sindic în temeiul art. 11 alin (1) lit c este numai provizorie, urmând ca în condițiile prevăzute de art. 19 din legea insolvenței administratorul judiciar să fie desemnat definitiv, ulterior de către adunarea creditorilor.
- MARKETING SRL a formulat în recurs o cerere de intervenție în interes propriu iar în subsidiar în interesul și a recurentei.
Potrivit art. 50 alin (2) Cod procedură civilă cererea de intervenție în interes propriu formulată direct în recurs este inadmisibilă.
Cererea de intervenție în interesul recurentei va avea soarta recursului acesteia care nu a fost motivat și este nul conform art. 306 alin (1) Cod procedură civilă, nefiind întrunite condițiile pentru aplicarea alin (2) al aceluiași articol.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interesul - deși aceasta a fost admisă în principiu, în ceea ce privește temeinicia sa, urmează a constata că sub aspect procedural intervenția accesorie se află în raport de subordonare față de o cerere principală, în interesul căruia se afirmă.
Intervenientul și cererea sa se subordonează integral părții în folosul căreia a intervenit și cererii acestei părți.
Dacă intervenția este făcută în căile de atac, datorită subordonării terțului față de partea care a intervenit, prin cererea de intervenție nu se poate cere mai mult decât a recurat partea în favoarea căreia s-a făcut intervenția.
În concluzie, intervenienta - MARKETING în interesul altei părți nu poate formula alte motive de recurs decât cele pe care le-a invocat, în termenul legal, recurentul în sprijinul căruia intervine.
Astfel, cum recursul - a fost respins ca nefondat, aceeași soartă o va avea și cererea de intervenție accesorie în interesul acestui recurent formulată de - MARKETING -.
Cât privește excepția lipsei calității de creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței a lui - MARKETING SRL, CABINET INDIVIDUAL EXPERT, - SRL, și MUNICIPIUL, Curtea constată că această excepție este întemeiată deoarece potrivit art. 3 pct.8 din Legea nr. 85/2006 creditorul îndreptățit să participe la procedura insolvenței este acel creditor care a formulat și i-a fost admisă o cerere de înregistrare a creanței sale pe tabelul definitiv al creanțelor contra debitorului.
Potrivit art. 74 legii insolvenței, tabelul definitiv al creanțelor contra debitorului este cel reglementat de acest text legal însă în speță acest tabel nu există încă.
Astfel, cererile formulate de persoanele sus arătate nu îndeplinesc condiția cerută de art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 74 din aceeași lege.
În consecință, această excepție urmează a fi admisă iar Curtea va constata că persoanele sus arătate nu au calitatea de creditori participanți în această procedură.
Deoarece, recursul debitoarei - - a fost găsit ca fiind întemeiat, urmează a se admite și cererile de intervenție în interesul acestei recurente formulate de către - și -, potrivit art. 51.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de - MARKETING, CABINET INDIVIDUAL EXPERT, - SRL, constată că aceasta este atât inadmisibilă cât și nefondată.
Astfel, potrivit art. 60 alin (1) Cod procedură civilă partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Pe de o parte, așa zisa cerere de chemare în garanție împotriva președintei completului de judecată, a d-nei judecător, a d-nului avocat a lui și nu întrunește condițiile de formă cerute pentru o cerere de chemare în judecată așa cum impun prevederile art. 61 alin (1) Cod procedură civilă nefiind indicat nici obiectul, nici cauza cererii iar pe de altă parte nu este întrunită ipoteza dispoziției art. 60 alin (1) Cod procedură civilă în sensul în care cei care au formulat cererea de chemare în garanție au fost obligați la vreo despăgubire care să le permită să se îndrepte cu o cerere de chemare în garanție împotriva altei persoane.
Această cerere de chemare în garanție este și inadmisibilă ea fiind formulată în calea de atac a recursului deși prevederile art. 61 alin (1) și (2) impun un anumit termen până la care aceasta poate fi formulată și dosar în fața primei instanțe.
Întrucât creditorul intimat - C, precum și intervenienta - MARKETING SRL precum și au căzut în pretenții în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă vor fi obligați în solidar, la plata sumei de 12.879,15 RON cheltuieli de judecată în recurs în favoarea recurentei debitoare - - C, reprezentând taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului debitoarei - - invocată de - MARKETING SRL, precum și excepția lipsei calității D-lui de reprezentant al - -
Admite excepția lipsei calității de creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței a: - MARKETING SRL, - SRL și PRIMARIA MUNICIPIULUI
Admite recursul declarat de debitorul - - împotriva sentinței comerciale nr.3701/15 octombrie 2007, pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- a Tribunalului Comercial Cluj, pe care o modifică în sensul că admite contestația debitorului - - și respinge cererea creditorului - pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Admite cererile de intervenție în interesul debitorului formulate de intervenientele - SRL C și - AUTO SRL
Constată nulitatea recursului declarat de împotriva aceleași sentințe.
Respinge recursul declarat de - C împotriva aceleași sentințe.
Respinge ca inadmisibile cererile de intervenție în interes propriu formulate de - MARKETING SRL, - SRL.
Respinge ca nefondate cererile de intervenție formulate de - MARKETING SRL și în interesul recurentului - C și ca nulă cererea de intervenție formulată de aceeași intervenientă în interesul recurentei.
Respinge ca nefondată cererea de chemare în garanție formulată de - MARKETING SRL, - SRL și.
Obligă creditorul intimat - C, precum și pe intervenienta - MARKETING SRL și, în solidar, la plata sumei de 12.879,15 RON cheltuieli de judecată în recurs în favoarea recurentei debitoare - -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./11.04.2008
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Adriana Iluț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Alte cereri. Decizia 857/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
