Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 94/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 94/
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător -
Judecător - -
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgu M,--3, județul M și AVAS, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 1132/30.09.2008, a Tribunalului Comercial Mureș.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
dezbaterilor este cuprins în încheierea de ședință din data de 20 ianuarie 2009, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru azi, 22 ianuarie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea,
Prin sentința comercială nr. 1132/30 septembrie 2008, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr-, s-a constatat tardivitatea depunerii contestației formulate de creditoarea M împotriva tabelului preliminar de obligații al debitoareifalite " COM" reprezentată prin lichidatorul judiciar și, pe cale de consecință, a respins contestația.
A admis excepția privind prescripția creanței
A respins excepția privind tardivitatea depunerii declarației de creanță de către creditoarea
A admis excepția privind prescripția creanțelor creditoarei B și, ca urmare, a dispus respingerea contestației acestei creditoare împotriva tabelului preliminar de obligații al debitoarei falite.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 29.05.2008, se arată în considerentele hotărârii atacate, creditoarea Maf ormulat contestație împotriva tabelului preliminar de obligații al debitoarei prin faptul că nu a fost înscrisă cu creanța în sumă de 3.196 lei, motivând că în mod greșit lichidatorul ar fi respins înscrierea întrucât cererea de creanță ar fi fost depusă tardiv, deși cererea ar fi fost depusă la data de 06.05.2008, în interiorul termenului indicat de lichidator prin notificare, și că ar fi fost prescrisă, în sensul în care potrivit art. 91 din Codul d e procedură fiscală termenul este de 5 ani și se calculează de la 1 ianuarie anul următor ținând cont că, în cazul de față, pentru suma de mai sus, obligație fiscală, a fost emis titlu executoriu la data de 27.11.2007, astfel că termenul de prescripție s-a împlinit.
Și creditoarea B, se arată în continuare în considerentele hotărârii atacate, a formulat, împotriva aceluiași tabel, cu privire la neînscrierea creanței în sumă de 2.524,34 lei. Astfel, creditoarea arată că în mod greșit lichidatorul judiciar a apreciat că este prescrisă creanța în raport cu dispozițiile art. 13 alin. 5 din nr.OUG 51/1998, acestea prevăzând un termen de prescripție de 7 ani. De asemenea, mai precizează că după preluarea creanței de la CNAS, potrivit art. 2 și 5 din nr.OUG 95/2003, a emis o somație colectivă cu nr. 4985/04.03.2004 în modalitățile prevăzute de lege.
În ce privește tardivitatea cererii de depunere a declarației de creanță, judecătorul sindic a constatat că această excepție de procedură nu se susține întrucât din actele de la dosar se constată că aceasta a fost depusă la data de 06.05.2008, data ultimă prevăzută în încheierea nr. 226/06.03.2008, fiind, deci, în termen, cu atât mai mult cu cât și lichidatorul judiciar a recunoscut că a depus creditoarea în termen declarația.
În ce privește tardivitatea contestației, judecătorul sindic constată că prin încheierea nr. 226/06.03.2008 s-a stabilit ca termen limită de depunere a contestațiilor data de 28.05.2008 și, cum creditoarea a depus la data de 29.05.2008 contestația, a constatat că aceasta tardivă, pronunțându-se în acest sens.
Judecătorul sindic a reținut, în legătură cu contestația aceleiași creditoare M, că din cuprinsul titlurilor executorii emise de aceasta, cu nr. 22952/27.11.2007, rezultă că, în fapt, creanțele sunt născute în anul 2000. Astfel, judecătorul sindic a menționat varianta lichidatorului judiciar, potrivit căreia dreptul de a cere executarea silită a creanței născute în 2000 început să curgă la data de 01.01.2001 și s-a împlinit la 01.01.2006. Însă, judecătorul sindic motivează că aceste creanțe au devenit exigibile la data de 31.12.2002, astfel că potrivit art. 131 alin.1 OG92/2003 dreptul de a cere executarea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, astfel că dreptul de a cere executarea silită s-a născut, precizează judecătorul sindic, la data de 01.01.2003 și s-a împlinit la 01.01.2008. În continuare, judecătorul sindic respinge apărarea creditoarei potrivit căreia prin emiterea titlului executoriu la data de 27.11.2007 s-a întrerupt termenul de prescripție, întrucât titlurile executorii vizează creanțe născute în 2000 și, pe de altă parte, acestea nu produc efectele întreruperii cursului prescripției întrucât nu se circumscriu dispozițiilor art. 133 alin. 1 lit. a - d din OG92/2003 raportat la art. 16 din Decretul 167/1958. În concluzie, judecătorul sindic a constatat că dreptul acestei creditoare de a cere executarea silită a creanței în sumă de 3.196 lei este prescris.
În ce privește contestația creditoarei B, judecătorul sindic reține că creanța în sumă de 2.524,34 lei, preluată de la CNAS, s-a născut în anul 2000. Astfel, termenul de 5 ani privind dreptul CNAS de a cere executarea silită s-a împlinit la data de 01.01.2006, iar dispozițiile art. 13 alin. 5 din nr.OUG 51/1998, privind termenul de prescripție de 7 ani, nu se aplică creanțelor bugetare preluate de AVAB pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris. Totodată, nu se poate reține, apreciază judecătorul sindic, faptul că termenul de prescripție de 5 ani ar fi fost întrerupt prin emiterea somației nr. 4985/2004 întrucât somația a fost comunicată prin afișare la sediul CNAS M în condițiile în care art. 5 alin. 2 din OUG95/2003 statuează că notificarea transferului creanțelor bugetare va fi făcută debitorilor prin scrisoare recomandată. Pe cale de consecință, a constatat că în fapt pentru creanța preluată de la CNAS s-a prescris dreptul de a cere executarea silită.
Față de această hotărâre au declarat recursuri, în termen, creditoarele B și
Prin motivele de recurs creditoarea Bas olicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației formulate împotriva tabelului preliminar de obligații al debitoarei, cu consecința înscrierii creanței B cu suma de 2.524,34 lei la ordinea de prioritate prevăzută de art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006. Argumentele sunt, în esență, aceleași ca cele prezentate în fața judecătorului sindic, în sensul în care invocă dispozițiile art. 137 și 138 din OG61/2002 care prevede că termenul de prescripție privind dreptul de a cere executarea silită a creanțelor este de 5 ani, dar potrivit art. 13 alin. 5 din OUG51/1998 termenul de prescripție pentru creanțele preluate de AVAB constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formulă executorie, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în 7 ani. Recurenta apreciază că judecătorul sindic și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 5 alin. 2 din OUG95/2003. Or, pretinde recurenta, termenul de prescripție a creanței bugetare, care este de 5 ani, a fost întrerupt prin comunicarea colectivă cu nr. 4985/04.03.2004, fiind aplicabile dispozițiile art. 16 din Decretul 167/1958.
Prin motivele de recurs invocate, creditoarea contestatoare M solicită ca, prin admiterea recursului, să se dispună modificarea în parte a sentinței atacate, iar în rejudecare să se dispună excepția privind tardivitatea contestației formulate și refacerea tabelului preliminar de obligații în sensul înscrierii M cu suma de 3.196 lei. În esență, contestatoarea susține că a depus în termen contestația, respectiv la data de 29.05.2008, astfel că nu a depășit termenul limită. În ce privește soluția judecătorului sindic, prin care a admis excepția privind prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanței, contestatoarea consideră că prin emiterea titlului executoriu din 27.11.2007 s-a întrerupt, astfel că această creanță, cuprinsă în titlul executoriu, trebuia acceptată ca atare și înscrisă în tabelul preliminar de creanțe.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în temeiul principiului devolutiv al prezentei căi de atac extraordinare, potrivit art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
1) În ce privește recursul, respectiv, contestația împotriva tabelului preliminar formulată de creditoarea contestatoare M ( 69 - 70 dos. Trib. Comercial Mureș ), instanța de recurs pleacă de la câteva premise care nu pot fi contestate și pe care le ia, de altfel, în considerare și judecătorul sindic.
Astfel, prin încheierea nr. 226/06.03.2008 ( 27 - 29 dos. Trib. Comercial Mureș ) s-au fixat, printre altele, mai multe termene:
- termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor -06.05.2008;
- termenul de verificare a creanțelor, întocmire, afișare și comunicare a tabelului preliminar - 22.05.2008;
- termenul limită de definitivare a tabelului creanțelor - 05.06.2008;
- termenul de depunere a contestațiilor la tabelul preliminar de creanțe - până la data de 28.05.2008;
- termenul de soluționare a contestațiilor - 05.06.2008.
De asemenea, o altă premisă constatată a fi corectă, de către instanța de recurs, este faptul că la data de 29.05.2008 a fost depusă contestația de către contestatoarea M ( 69, 73 dos. Trib. Comercial Mureș ).
Așadar, rezultă, într-adevăr, că în fapt contestația a fost depusă la o zi după expirarea termenului fixat de judecătorul sindic pentru depunerea contestației.
Mai rezultă, din actele de la dosar, și faptul că recurenta - contestatoare a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii insolvenței ( 54) și, totodată, prin aceeași notificare i s-a adus la cunoștință termenul limită judecătoresc fixat pentru depunerea contestațiilor împotriva tabelului preliminar, respectiv 28.05.2008, ca și termenul de soluționare a contestațiilor și de definitivarea tabelului de creanțe, 05.06.2008. Lichidatorul judiciar a precizat că termenul pentru depunerea contestațiilor "trebuie depuse la tribunal cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită pentru definitivarea tabelului de creanțe".
Aceste termene, respectiv de 28.05.2008 și 05.06.2008, sunt, așa cum s-a precizat mai sus, termenele concrete fixate de judecătorul sindic prin încheierea 226/06.03.2008.
Termenul prevăzut pentru soluționarea contestațiilor, în cazul de față 05.06.2008, și care coincide cu termenul pentru definitivarea tabelului de creanțe, este prevăzut de legiuitor. În ce privește termenul până la care trebuie depuse contestațiile și acesta este prevăzut de lege, și anume cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită pentru definitivarea tabelului de creanțe (art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2007).
Cu privire la acest din urmă termen, obligativitatea de a se prevedea anumite termene prin notificarea pe care lichidatorul judiciar a face creditorilor este prevăzută de art. 62 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Din lectura acestui text de lege se observă că legiuitorul nu a indicat și termenul de 28.05.2008 pe care judecătorul sindic l-a stabilit prin încheierea 226/2008, respectiv termenul până la care trebuie depuse la tribunal contestațiile.
De altfel, indicarea unui astfel de termen, respectiv cel de depunere a contestațiilor la tribunal, nu apare ca fiind obligatorie de stabilit de către judecătorul sindic întrucât legiuitorul indică în mod clar termenul până la care pot fi depuse contestațiile, respectiv cu cel puțin 10 zile până la definitivarea tabelului de creanțe (o confirmare a unei asemenea interpretări poate fi desprinsă și dinde bune practici în insolvențăunde autorii acestui manual, autori care au și contribuit la elaborarea Legii 85/2006, propun un formular privind deschiderea procedurii insolvenței la cererea debitorului la paginile 204 - 205 din și unde, firesc, nu este indicat și un astfel de termen). Oricum, termenul fixat de judecătorul sindic pentru depunerea contestațiilor la tribunal privind tabelul preliminar de creanțe nu respectă termenul de cel puțin 10 zile prevăzut la art. 73 alin. 2 din Legea 85/2006, acest termen fiind de 8 zile.
Așadar, examinarea tardivității în raport cu termenul limită de depunere a contestațiilor fixat de judecătorul sindic este greșită, întrucât esențial era de a examina eventuala tardivitate a contestației în raport cu termenul de definitivare a tabelului de creanțe, care coincide cu termenul de soluționare a contestației.
Din acest punct de vedere, examinarea și soluționarea greșită a unei presupuse tardivități a dus la consecința necercetării și nesoluționarea pe fond a cauzei, situație prevăzută ca motiv de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 teza I Cod procedură civilă.
Aici mai trebuie spus că deși judecătorul sindic s-a pronunțat asupra unei excepții de procedură, respectiv cu privire la tardivitatea contestației, s-a pronunțat și asupra unei excepții de fond, respectiv asupra prescripției dreptului de a cere executarea silită a creanței, care a fost înlăturată din tabelul preliminar de creanțe. Or, este evident că pronunțarea ca tardivă a contestației împotriva înlăturării creanței din tabelul preliminar, în condițiile art. 72 și 73 din Legea nr. 85/2006, făcea inutilă cercetarea excepției de fond a prescripției, precum și soluția asupra acestei din urmă excepții.
Ca atare, cu privire la recursul formulat de creditoarea M instanța va admite acest recurs, va dispune casarea hotărârii atacate și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Comercial Mureș. Urmează ca judecătorul sindic să procedeze la cercetarea și soluționarea pe fond a cauzei, dar, sigur, va avea în vedere dacă nu cumva contestația ar fi tardivă în raport cu termenul prevăzut de art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, respectiv dacă a fost depusă la tribunal cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită pentru definitivarea tabelului de creanțe.
2) În ce privește contestatoarea B, instanța constată că prin protocolul nr. 01/23.02.2004 aceasta a preluat de la. M preluarea creanțelor bugetare restante la Fondul național unic de asigurări de sănătate în vederea recuperării acestora în conformitate cu prevederile OUG51/1998 ( 35 dosar Tribunalul Comercial Mureș ).
Odată cu contestația formulată împotriva înlăturării creanței în sumă de 2.524,34 lei, contestatoarea a depus mai multe înscrisuri, din care rezultă că a solicitat M, prin adresa nr. 5356/08.03.2004 ( 78), să afișeze la sediul M somația colectivă emisă de contestatoare ( 79), somație care a fost afișată la sediul M la data de 15.03.2004, conform adresei cu nr. 15/15.03.2004 ( 80).
Prin Ordinul nr. 1433/13.06.2006 contestatoarea a ordonat înființarea popririi asupra conturilor debitorilor din anexă, în care este cuprinsă și debitoarea.
În primul rând, judecătorul sindic pornește de la premisa corectă că în fapt se pune în discuție excepția de fond a prescripției dreptului de a cere executarea silită, situație de fapt ce corespunde în drept dispozițiilor art. 6 alin. 2 din OUG95/2003 care prevăd că " Titlurile de creanță aferente creanțelor bugetare transferate constituie titluri executorii". Or, în cazul de față prin protocolul mai sus - menționat a fost preluată, la data de 23.02.2004, creanța privind pe debitoare de la. M, dată de la care titlul de creanță a devenit, prin efectul legii, titlu executoriu.
În al doilea rând, judecătorul sindic pornește, greșit după cum se va arăta mai jos, de la premisa de fapt și de drept că somația colectivă, afișată de M, nu produce efectele unui act ce întrerupe termenul de prescripție al executării silite al creanțelor bugetare, deși art. 5 alin. 2 din OUG95/2003 statuează că notificarea transferului creanțelor bugetare va fi făcută debitorilor prin scrisoare recomandată.
Așa cum corect arată recurenta - contestatoare, ultima afirmație a judecătorului sindic, referitoare la art. 5 alin. 2, este evident greșită, întrucât acest text din OUG95/2003 a fost modificat de Legea nr. 557/18.12.2003, acest din urmă text prevăzând că "CNSAS va notifica debitorilor transferul creanțelor bugetare, în termen de 10 zile de la data transferului, prin înștiințare colectivă, publicată în Monitorul oficial al României, Partea a IV-a". Cu alte cuvinte, deși inițial textul din OUG95/2003 era în sensul precizat de judecătorul sindic, acesta a fost modificat de legiuitor în momentul adoptării acestei ordonanțe de urgență.
De asemenea, Legii nr. 557/2003 introduce și un text în ce privește începerea executării silite, și anume art. 2 "Prin derogare de la prevederile art. 58 din nr.OUG 51/1998, republicată, executarea silită asupra tuturor bunurilor aparținând debitorilor va începe prin somație colectivă pentru plata în termen de 10 zile lucrătoare de la data afișării somației la casele de asigurări sociale de sănătate".
Așadar, rezultă, din actele depuse de contestatoare odată cu contestația, că aceasta a respectat dispozițiile legale mai sus - invocate și, ca atare, se poate spune că somația este un act începător de executare, continuat prin Ordinul nr. 1433/13.06.2006 prin care s-a dispus poprirea sumelor de bani.
Din acest punct de vedere, sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. c din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, care prevede că prescripția se întrerupe printr-un act începător de executare, în cazul de față somația colectivă afișată la sediul Consecința întreruperii este, potrivit art. 17 din Decretul 167/1958, că întreruperea intervenită șterge prescripția începută anterior, urmând ca de la îndeplinirea ultimului act de executare să curgă un nou termen de prescripție, în cazul de față ultimul act de executare fiind Ordinul nr. 1433/13.06.2006.
În fine, în cauză au deplină aplicabilitate dispozițiile art. 13 alin. 5 din nr.OUG 51/1998 care prevăd că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de contestatoare constatate prin titlu executoriu, cum este și cazul de față, este de 7 ani. Excepția legiuitorului este în sensul în care creanțele ce au fost preluate dreptul de a cere executarea silită a fost prescris. Or, la data la care contestatoarea a preluat creanța, respectiv data de 23.02.2004 creanța nu era prescrisă, după cum greșit reține judecătorul sindic, pentru că chiar judecătorul sindic arată că această creanță se prescria de abia la data de 01.01.2006; evident că odată cu actul începător de executare prescripția s-a întrerupt, conform art. 16 lit. c și în condițiile art. 17 din Decretul 167/1958 arătat mai sus.
Pe cale de consecință, instanța va admite recursul declarat de contestatoarea B, va modifica hotărârea atacată în sensul că va admite contestația formulată de creditoare împotriva tabelului preliminar și va dispune înscrierea creanței B în tabelul de creanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de, cu sediul în B,--11, sector 1 și Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgu M,--3, județul M împotriva sentinței nr. 1132/30.09.2008, a Tribunalului Comercial Mureș și, în consecință:
Modifică hotărârea atacată, în sensul că admite contestația formulată de AVAS împotriva tabelului preliminar de obligații al debitoarei COM, și dispune înscrierea creanței AVAS în tabelul de obligații.
Casează hotărârea atacată, în ceea ce privește soluționarea contestației formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 22 ianuarie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
