Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 85/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 85/
Ședința publică din 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de, cu domiciliul în Târgu M,-, jud. M, împotriva sentinței nr. 746/18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței la data de 21 ianuarie 2010, concluzii scrise din partea recurentului.
dezbaterilor și susținerile asupra recursurilor declarate sunt cuprinse în încheierea de ședință din data de 14 ianuarie 2010, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru azi, 21 ianuarie 2010, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința comercială nr. 746 din 18 martie 2009, judecătorul sindic desemnat în dosarul tribunalului Comercial Mureș nr- a admis în parte acțiunea comercială promovată de creditoarea reclamantă Com SRL promovată în numele și beneficiul falitei SRL, reprezentată prin lichidator judiciar, în contradictoriu cu pârâtul și a dispus angajarea răspunderii personale materiale în persoana pârâtului, în calitate de fost administrator statutar unic și asociat al falitei SRL Târgu-M până la concurența sumei de 615.899 lei, obligând pârâtul la plata sumei respective la care se adaugă și cheltuielile avansate în procedură.
Judecătorul sindic a avut în vedere faptul că cererea de angajare a răspunderii a fost promovată sub imperiul Legii nr. 64/1995, modificată, de către creditoarea Com SRL Târgu-M care a solicitat ca pârâtul să suporte întreg pasivul debitoarei.
A reținut că la data de 21 iunie 2006 administratorul judiciar a depus raportul privind cauzele care au condus la starea de insolvență și a propus intrarea în faliment a debitoarei, întrucât nu există posibilități reale de reorganizare a activității. Cauzele insolvenței constatate au fost slaba preocupare a administratorului statutar pentru recuperarea creanțelor, utilizarea disponibilităților bănești pentru acoperirea nevoilor de lichidități ale altei societăți la care avea calitatea de administrator, respectiv SRL, prestarea de activități în beneficiul acelei societăți fără a încerca recuperarea valorii prestațiilor.
S-au mai avut în vedere și concluziile organelor fiscale enunțate în urma unui control tematic efectuat în perioada 7 octombrie 2005 - 3 noiembrie 2005 din care rezultă că în luna august 2005 administratorul statutar a ridicat avansuri din trezorerie în cuantum de 183.488 lei, apoi că în urma analizei datelor financiar contabile, același administrator statutar și-a înstrăinat activul corporal denumit cabana pentru prețul de 53.500 lei, că la 31 decembrie 2005 avea înregistrată un sold în conturile bancare de 13.212,26 lei, care însă faptic nu au putut fi identificate la 28 februarie 2006, că la 31 decembrie 2005 avea înregistrată în soldul casei suma de 5.322,46 lei, care nu a putut fi identificată faptic la data de 28 februarie 2006 și că, același administrator a ridicat din societate suma de 29.926,87 lei cu titlu de împrumut destinat achitării salariilor la SA Târgu-M, în condițiile în care această din urmă societate se afla în iminentă stare de insolvență, confirmată ulterior prin intrarea în faliment.
În cauză s-a efectuat și o expertiză contabilă precum și un raport suplimentar, concluziile fiind că i se poate imputa pârâtului în calitate de fost administrator statutar al falitei, relevând date și împrejurări concrete, potrivit actelor expertizate, starea de insolvență.
Din probatoriul administrat, judecătorul sindic a constatat că, fapta administratorului statutar de a încasa succesiv cu titlu de avans de trezorerie sume de bani totalizând 384.464 lei, din care a justificat la decontare doar suma de 218.537 lei, diferența nejustificată de 129.927 lei fiind utilizată de pârât în calitate de administrator statutar al SA pentru a stinge obligațiile salariale datorate angajaților acesteia, se circumscrie elementului material definit de dispozițiile art. 137 alin. 1 lit. "a" din Legea nr. 64/1995 republicată.
De asemenea, a reținut că fapta pârâtului de a încheia, în calitate de administrator statutar al falitei SRL dar și al SA, mai multe operațiuni comerciale, constând în prestarea unor servicii de către falită în beneficiul celeilalte societăți, în defavoarea celei dintâi, știind că cea din urmă este în vădită stare de insolvabilitate, se circumscrie elementului material definit de dispozițiile art. 137 lit. "e" din Legea nr. 64/1995 republicată.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de către pârâtul care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii de angajare a răspunderii sale personale patrimoniale.
În motivarea recursului s-a precizat că după ce concluziile expertizei au arătat că din datele avute la dispoziție nu rezultă că debitoarea ar fi făcut plăți preferențiale față de vreun creditor în dauna altora și prima instanță a reținut că nu se relevă existența elementului material consfințit de legiuitor prin dispozițiile art. 137 alin. 1 lit. "g" din Legea nr. 64/1995, în mod cu totul surprinzător instanța de fond concluzionează că se impune atragerea răspunderii pentru faptele prevăzute la art. 137 lit. a și e din Legea nr. 64/1995 republicată.
Recurentul a apreciat că instanța a încălcat principiul disponibilității părților în procesul civil, analizând săvârșirea a altor fapte dintre cele enunțate de art. 137 din lege, decât cea la care s-a făcut referire în mod concret de reclamantă, respectiv cea de la lit. "g". S-a considerat că s-a încălcat și principiul contradictorialității deoarece în cauză s-a pus în discuție doar atragerea răspunderii pentru lit. "g", lezându-i și dreptul la apărare.
De asemenea, recurentul a subliniat că, potrivit art. 137 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 republicată, se poate dispune angajarea răspunderii doar pentru o parte a pasivului, sub nicio formă neputând fi obligat la plata unei sume care depășește pasivul debitoarei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Cererea de angajare a răspunderii personale a fost formulată la o dată la care erau în vigoare prevederile legale anterioare modificărilor survenite prin Legea nr. 85/2006 republicată, respectiv ale Legii nr. 64/1995 republicat. Potrivit dispozițiilor art. 137 din Legea nr. 64/1995 republicată, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică să fie suportat de membrii organelor lor de conducere. Potrivit acestor reglementări în raport de care s-a analizat cererea de angajare, și interpretării dată acestui text în perioada în care era în vigoare, în sensul că judecătorul sindic putea și din oficiu să dispună angajarea răspunderii, nefiind ținut doar de cazurile pentru care s-a formulat cererea de angajare a răspunderii, instanța a făcuto corectă aplicare a legii.
Nu se poate reține motivul invocat de recurent legat de încălcarea principiului disponibilității, contradictorialității și dreptului de apărare, deoarece atât raportul administratorului judiciar cât și rapoartele de expertiză contabilă au analizat faptele administratorului statutar legate de determinarea stării de insolvență în ansamblul lor, pe baza documentelor financiar contabile, nu doar pe anumite aspecte. Conturarea elementelor constitutive ale angajării răspunderii în temeiul art. 137 alin. 1 lit. a și e din Legea nr. 64/1995 republicată a fost dedusă din întreg probatoriul administrat, probatoriu pe care recurentul nu poate susține că nu l-a avut la cunoștință în cursul litigiului.
În ceea ce privește nivelul cuantumului la care poate fi obligat administratorul statutar, faptul că textul legal prevede că "o parte a pasivului poate fi suportat" de cel căruia i se angajează răspunderea, nu stabilește limita maximă și nici nu poate fi interpretat că nu se poate ajunge la limita maximă a pasivului. În cazul dedus judecății, recurentul pârât a fost obligat la plata sumei de 615.899 lei în condițiile în care, potrivit tabelului definitiv de obligații depuse la dosarul de recurs (filele 6-8 dosar), cuantumul total al pasivului este de 979.685,55 lei, astfel că nu poate fi vorba despre o depășire a pasivului.
Se observă însă că recurentul nu face nicio referire la faptele concrete reținute de judecătorul sindic în sarcina sa, fapte care se circumscriu celor două texte legale în baza cărora s-a angajat răspunderea personală și nici la elementele constitutive ale acestui gen de răspundere. Recursul se axează aproape în întregime pe aspecte de ordin procedural și de interpretare a textelor legale incidente, care, odată respinse de instanță pe argumente juridice, nu sunt în măsură să determine modificarea sentinței și nici să exonereze administratorul statutar de obligarea sa la plata sumelor pentru care s-a dispus angajarea răspunderii. Este o certitudine că pârâtul a exercitat simultan calitatea de administrator atât pe seama falitei, cât și a societății SA, recurentul neformulând vreo apărare legată de acest aspect, iar prejudiciul cauzat prin faptele legate de încasarea avansurilor din trezorerie și prestarea de servicii în condițiile arătate pe larg de judecătorul sindic, este de necontestat, rezultând evident și raportul de cauzalitate.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de, domiciliat în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 745 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/6ex
jud.fond:
-22.02.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
