Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 554/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 554/

Ședința publică din 21 Mai 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de, succesor de drept al SC SRL, în calitate de LICHIDATOR JUD. AL DEBITOAREI SC. COM. împotriva sentinței civile nr. 2897 din 15. 12.2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.

În lipsa părților.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2009, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrată din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru ziua de astăzi, 21 mai 2009.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 2897 din 15 decembrie 2008, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Harghita nr- a respins acțiunea formulată de lichidatorul judiciar B prin care s-a solicitat stabilirea răspunderii administratorului.

Judecătorul sindic a reținut că lichidatorul judiciar a cerut stabilirea răspunderii administratorului Com SRL, debitoarea în cauză, până la concurența sumei de 58.750,85 lei reprezentând contravaloarea întregului pasiv, în baza celor constate în raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolvență. În raport s-a menționat că sumele pe care societatea le avea de încasat de la diverși debitori, s-au prescris, având în vedere anul nașterii dreptului de creanță (2005) și că printre documentele predate de administrator nu s-au regăsit și analiticele în ceea ce privește conturile 409 și 411, prin urmare nu s-au identificat numele, adresele și sumele datorate de fiecare debitor în parte.

Judecătorul sindic a considerat că nu sunt aplicabile prevederile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 republicată, deoarece cât timp nu s-a precizat data scadenței, nu se poate verifica afirmația că sumele datorate debitoarei sunt prescrise și că, administratorul judiciar, în cazul de față lichidatorul, are îndatorirea de a verifica corecta și completa informațiile cuprinse în actele contabile ale debitoarei, de a face demersuri pentru obținerea de la administrator a informațiilor suplimentare pentru clarificarea situației iar dacă nu erau date puteau fi invocate eventual prevederile art. 138 lit. "d" din Legea nr. - republicată.

Împotriva hotărârii judecătorului sindic a declarat recurs lichidatorul judiciar B, solicitând modificarea în sensul admiterii cererii de stabilire a răspunderii materiale a administratorului statutar al debitoarei Com SRL și obligarea pârâtului la plata sumei de 60.018,95 lei, motivând că, faptele pentru care s-a propus atragerea răspunderii personale a administratorului firmei se încadrează fără echivoc în textul art. 138 alin. 1 lit. "a" din Legea nr. 85/2006 republicată, deoarece lipsa numerarului din casă și neîncasarea creanțelor în termenul general de prescripție echivalează cu folosirea bunurilor și creditelor persoanei juridice în interes propriu, respectiv al unei alte persoane.

S-a subliniat că fostul administrator nu a predat analiticele în ceea ce privește contul 409 "furnizori-debitori" și contul 411 "clienți", astfel că neavând facturile ci doar suma totală a creanțelor precum și anul în care ele s-au născut, lichidatorul judiciar nu a reușit să identifice datele fiecărui debitor și chiar și în situația în care s-ar fi reușit, nu ar mai fi putut efectua nici demersuri în vederea încasării creanțelor respective, întrucât la data preluării documentelor ele erau prescrise.

Aspectele relevate, s-a precizat că puteau fi deduse din balanța de verificare pentru luna decembrie 2005 și respectiv 2006, prin urmare, susținerile judecătorului sindic nu fac decât să confirme și faptul că nu a fost contabilitatea condusă în conformitate cu legea.

Recurentul a subliniat că motivarea unei sentințe nu poate fi bazată doar pe susținerile pârâtului și că, în cazul dedus judecății s-au efectuat toate atribuțiile prevăzute de lege în ceea ce-l privește pe lichidator, care a întocmit raportul privind cauzele și împrejurările care au generat starea de insolvență a debitoarei în baza documentelor predate potrivit procesului verbal din 22 octombrie 2007 de către administratorul.

Pârâtul intimat a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, deoarece, în primul rând a intervenit autoritatea de lucru judecat în condițiile în care lichidatorul judiciar a mai promovat o cerere de stabilire a răspunderii întemeiată pe prevederile art. 138 lit. a,c,d,e,f din Legea nr. 85/2006, respinsă irevocabil. Pe fondul cauzei, intimatul a precizat că neîncasarea creanțelor de la debitor nu poate fi calificată drept folosirea bunurilor persoanei juridice în favoarea altor persoane și că, nu s-a făcut dovada certă că administratorul a utilizat bunurile societății în folosul propriu sau al altei persoane juridice. de asemenea, a contestat faptul că s-ar fi prescris creanțele deoarece teoretic se puteau face demersuri de către lichidator încă din anul 2007, având în vedere că termenul de prescripție se împlinea în 2008.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat.

În primul rând, verificându-se existența autorității de lucru judecat, excepție invocată de intimat, instanța constată că, în raport de sentința civilă nr. 2160/2007 modificată prin decizia nr. 138 din 13 februarie 2008 nu a intervenit autoritatea de lucru judecat. În acea cauză, cererea lichidatorului judiciar a fost întemeiată pe prevederile art. 138 lit. "d" din Legea nr. 85/2006 republicată, reținându-se de către instanța de recurs că, judecătorul sindic a analizat doar incidența art. 138 lit. "d", nu și faptul dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. "a", context în care instanța de recurs a considerat că nu există condițiile necesare pentru angajarea răspunderii administratorului în baza art. 138 alin. 1 lit. "d", deoarece actele contabile au fost predate lichidatorului judiciar și în baza lor s-a întocmit raportul privind cauzele și împrejurările care au generat starea de insolvență a debitoarei. Chiar în cuprinsul hotărârii, instanța de recurs a făcut mențiunea că în ceea ce privește incidența art. 138 alin. 1 lit. "a" din Legea nr. 85/2006, nu poate face o analiză în cadrul recursului, însă lichidatorul judiciar are la dispoziție calea unei noi acțiuni în justiție în acest sens (decizia 138/R din 13 februarie 2008 - filele 108-109 dosar - al Curții de Apel Târgu -M ).

În ceea ce privește incidența prevederilor art. 138 alin. 1 lit. "a" din Legea nr. 85/2006 republicată instanța constată că judecătorul sindic în mod greșit a respins cererea lichidatorului judiciar, imputându-i deficiențe legate de insuficiența informațiilor necesare pentru a stabili clar dacă a intervenit prescripția pentru creanța neîncasată de debitoare în termenul general de prescripție și pentru că nu ar fi făcut demersuri pentru obținerea de informații suplimentare de la administratorul debitoarei. În realitate, logic și legic cel care avea obligația să pună la dispoziție toate actele contabile și datele necesare, să ofere informații complete, inclusiv analiticele privind cele două conturi "409" și "411", este administratorul statutar al firmei, care, în întâmpinare se apără că neîncasarea creanțelor "este un aspect apărut în cadrul derulării relațiilor comerciale între societate și furnizori, respectiv clienți și care nu este imputabilă administratorului". Se observă că nu faptul că nu s-au recuperat creanțele, nu explică de ce nu s-au recuperat și ce înseamnă pentru el acel "aspect apărut în cadrul derulării relațiilor comerciale", dar, concluzionează că nu i se poate imputa administratorului. Raționamentul este total greșit, deoarece în primul rând administratorului îi revenea obligația de a recupera creanțele, în asigurarea bunului mers al firmei și, în lipsa dovezii vreunui demers în acest scop, dovadă pe care administratorul trebuia să o producă în fața instanței, în mod justificat se creează prezumția folosirii bunurilor în interesul propriu sau al celor de la care nu s-au recuperat creanțele respective.

Referitor la lipsa soldului casei, pârâtul intimat nu are nici o justificare, cel puțin nu rezultă din întâmpinare, or, și acest element, în lipsa unei justificări acceptabile poate intra sub incidența art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 republicată. Prin prisma atribuțiilor pe care le avea un administrator, a situației ce rezultă din analiza actelor contabile atâtea câte au fost predate lichidatorului judiciar, a efectelor pe plan financiar asupra situației juridice a debitoarei, a lipsei unor argumente concrete plauzibile care să nu se bazeze doar pe generalități, fapta prevăzută de textul legal invocat de lichidator este conturată, evidențiindu-se și celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale, specială, reglementată de lege, care urmărește tocmai sancțiunea celor care, prin faptele lor, expres prevăzute în textul art. 138, au determinat starea de insolvență, nu neapărat cu vinovăție.

Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica hotărârea și va angaja răspunderea administratorului statutar pentru suma totală de 60.018,95 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul formulat de, cu sediul în B,-, județul B, succesor de drept al SRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Com SRL G, împotriva sentinței civile nr. 2897 din 15 decembrie 2008, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Harghita nr-.

Modifică hotărârea atacată în sensul că admite cererea lichidatorului judiciar și dispune obligarea pârâtului, în calitatea sa de administrator statutar al debitoarei, la plata întregului pasiv, în valoare totală de 60.018,95 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat

GREFIER,

fiind în CO,semnează

Prim grefier

red.

tehnored. BI/2ex

jud.fond:

-9.07.2009-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 554/2009. Curtea de Apel Tg Mures