Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 866/2008. Curtea de Apel Tg Mures
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 866/
Ședința publică din 27 octombrie 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta "" cu sediul în Târgu - M,-, reprezentată de Societate civilă de avocați &, cu sediul în Târgu M,-.A, nivel II-III, județul M, împotriva Încheierii nr. 405 din 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părții prezente s-au consemnat în Încheierea ședinței publice din 21 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru data de 24 octombrie 2008, apoi la 27 octombrie 2008.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință nr. 405/23.04.2008, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr- al Tribunalului Comercial Mureș, au fost admise cererile creditoarelor " ROMÂNIA" și M în contradictoriu cu debitoarea "" și a dispus deschiderea procedurii reglementată de Legea nr. 85/2006, stabilind și prevăzând toate măsurile impuse de acest act normativ în legătură cu intrarea în starea de insolvență, inclusiv în ce privește numirea administratorului judiciar.
De asemenea, judecătorul sindic a dispus respingerea cererii de intervenție în interesul debitoarei, formulată de intervenientul, și a disjuns soluționarea cererii de intervenție în interes propriu formulată de același intervenient prin care se solicita să se constate că debitoarea "" a fost absorbită prin fuziune deghizată de către "", că aceasta din urmă este succesoarea în drepturi a debitoarei, precum și recuperarea prejudiciilor suferite de debitoarea falită prin această operațiune.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
În ce privește cererile de admitere a deschiderii procedurii insolvenței, promovate de cele două creditoare, judecătorul sindic arată, în considerentele hotărârii atacate, ținând cont că debitoarea nu a contestat starea de insolvență, a admis cererile și a dispus în sensul mai sus arătat.
La data de 26.03.2008, se arată în continuare, numitul a formulat cerere de intervenție în interes propriu și accesorie pentru debitoare, motivând, în esență, că s-a realizat, în fapt, o absorbție deghizată de către "" a debitoarei, toate imobilele debitoarei fiind trecute în proprietatea primei societăți comerciale fără achitarea efectivă a unui preț.
Cererea de intervenție accesorie a fost respinsă de către judecătorul sindic, în drept invocând dispozițiile art. 49 alin. 3 Cod procedură civilă, în sensul în care soluția asupra acestei cereri depinde de soluția dată cererii principale. Cum, arată judecătorul sindic, nu există o cerere principală, debitoarea necontestând cererile de deschidere a procedurii, cererea accesorie a fost găsită ca nefiind întemeiată.
În ce privește cererea de intervenție principală, judecătorul sindic a apreciat că nu este în stare de judecată, astfel că a dispus disjungerea în complet de primă instanță.
Față de această dispoziție a instanței, strict legată de dispoziția de disjungere, a formulat recurs în termen debitoarea "", solicitând casarea acestei dispoziții din hotărârea atacată și dispunerea trimiterea cauzei spre continuarea judecății cererii de intervenție principală în cadrul aceluiași proces. În esență se susține că în mod greșit judecătorul a dispus disjungerea, în primul rând pentru că ar fi fost inadmisibilă disjungerea cererii de intervenție formulată în cadrul unuia dintre cele două dosare conexate privind cele două cereri de deschidere a procedurii insolvenței și, în al doilea rând, ținând cont că intervenientul principal și-a manifestat dorința de a deveni parte în proces în această calitate, judecătorul sindic trebuia să se pronunțe asupra cererii. Or, judecătorul sindic a dispus disjungerea și judecarea acesteia într-un complet de drept comun, comercial, astfel că în mod greșit a impus intervenientului parcurgerea procedurii de drept comun, deși cererea era strict legată de componența patrimoniului debitoarei. Era esențial, mai arată debitoarea recurentă, ca judecătorul sindic să constate conexitatea dintre cererea de intervenție și cererea principală. Ca un ultim argument, recurenta mai arată că nu este posibilă soluționarea concomitentă a dosarului de insolvență și a procedurii de drept comun, date fiind dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 ce impune suspendarea cauzei de drept comun. În final, recurenta arată că are tot interesul de a fi tranșată în procedura insolvenței orice cerere legată de modalitatea de constituire a patrimoniului și activitatea efectivă a debitoarei.
Administratorul judiciar numit în cauză, a formulat note scrise, prin care a arătat că la data formulării recursului era numit în cauză în această calitate, astfel că debitoarea nu ar avea calitatea procesuală activă în formularea recursului prin faptul că mandatarul - avocat nu ar fi fost angajat de administratorul judiciar pe numele și interesul debitoarei. Ulterior, administratorul judiciar nu și-a mai susținut excepția invocată.
La data de 22.09.2008 intervenientul - intimat depune precizări prin care a solicitat instanței să constate că administratorul judiciar numit în cauză nu poate avea calitate și, de asemenea, a solicitat instanței să dispună numirea sa în calitate de administrator special al debitoarei.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În ce privește calitatea procesuală activă a debitoarei recurente, așa cum s-a arătat mai sus, administratorul judiciar nu și-a mai menținut excepția invocată. Pe de altă parte, instanța va reține și apărarea formulată în concluziile scrise de către debitoare, și anume că potrivit art. 25 lit. e) din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar numit în cauză nu a denunțat contractul de asistență încheiat anterior de debitoare.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din împuternicirea avocațială depusă la 41, rezultă că potrivit contractului de asistență juridică cu nr. 16/20.03.2008 debitoarea, prin reprezentant, a împuternicit Societatea civilă de avocați "&", conform contractului de asistență juridică nr. 16/20.03.2008, să desfășoare activități avocațiale, printre care și redactarea și susținerea recursului împotriva încheierii cu nr. 405/23.04.2008.
Or, în acord cu apărarea debitoarei, potrivit căreia administratorul judiciar nu a denunțat acest contract de asistență juridică și, deci, implicit l-a menținut, precum și, legat logic de acest fapt, faptul că activitățile avocațiale desfășurate de mandatarii avocați se înscriu în limitele acestei convenții de asistență judiciară nedenunțată expres de administratorul judiciar, instanța reține că Societatea civilă de avocați " ȘI " face dovada calității sale de reprezentant al debitoarei, iar, de aici, debitoarea poate sta în proces prin această societate civilă.
În ce privește limitele recursului formulat de debitoare, este de observat că el se limitează doar la dispoziția instanței, prin încheierea mai sus-amintită, privind disjungerea soluționării cererii de intervenție în interes propriu formulată de numitul.
Ca atare, având în vedere dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța doar cu privire la această dispoziție a instanței, reținând că celelalte dispoziții nu au fost atacate de recurentă și nici de altă parte din proces, acestea din urmă având, așadar, autoritate de lucru judecat.
Din cererea, numită de către intimatul "cerere de intervenție în nume propriu", rezultă că acesta, în fapt, își motivează cererea ca fiind o acțiune în anulare, pe care, desigur, doar participanții anume desemnați de Legea nr. 85/2006 o pot promova în condițiile art. 77 și următoarele din acest act normativ, respectiv administratorul/lichidatorul judiciar și comitetul creditorilor.
Chiar dacă un creditor, în cazul de față creditorul, a formulat o astfel de cerere, totuși calitatea acestuia de a promova acțiunea, numită impropriu "cerere de intervenție în interes propriu", trebuie discutată în limitele procedurii insolvenței declanșate în fața judecătorului sindic.
Din acest punct de vedere, fără îndoială că argumentele recurentei ar trebui primite de către instanța de recurs, însă din perspectiva celor reținute de această instanță mai sus, și anume că în fapt calificarea cererii aparține judecătorului și nu celui care face cererea (cu atât mai mult cu cât chiar "intervenientul" își întemeiază cererea pe dispozițiile Legii nr. 31/1990 rep. iar motivele de fapt invocă motive de anulare a unor hotărâri ale societăților comerciale menționate de acesta în cerere), dar mai ales pentru faptul că, la momentul judecării prezentului recurs, chiar instanța s-a pronunțat prin încheierea din 07.10.2008, dată în dos. nr- (dosar înregistrat ca urmare a disjungerii atacate de debitoare) în sensul în care a retrimis această cerere "de intervenție în nume propriu" la judecătorul sindic, ce a fost investit inițial cu judecarea cauzei în ansamblu privind starea de insolvență a debitoarei ""
Or, în această situație, instanța de recurs constată că, în fapt, motivele de fapt și de drept, invocate de recurentă, nu ai subzistă la data judecării și soluționării recursului, rămânând, practic, fără obiect cererea de recurs.
Pentru aceste motive, instanța va respinge recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de "" cu sediul în Târgu - M,-, județul M, prin administrator statutar, împotriva Încheierii nr. 405/23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-, pentru lipsa calității procesuale active.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./22.12.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
---|