Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 867/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 867/
Ședința publică din 27 Octombrie 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra contestațiilor în anulare formulate de, cu domiciliul în comuna -.575 județul H, cu domiciliul în M C,- și, cu domiciliul în M C,-.1.A.2, județul H, împotriva deciziei nr.396/R/05 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în Încheierea ședinței publice din 21 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru data de 24 octombrie 2008, apoi la 27 octombrie 2008.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față,
Prin Decizia nr. 396/R/05.05.2008 a Curții de Apel Târgu M, Secția, s-a respins recursul formulat de, și, declarat împotriva Sentinței nr. 2529/08.10.2007 a Tribunalului Harghita, și s-a admis recursul declarat de B, în calitate de lichidator al SC SA, împotriva aceleiași sentințe, fiind modificată în parte hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii lichidatorului SC SRL (actualul ), în sensul obligării pârâților, și, la plata în contul de faliment al falitei a sumei de 844.647,40 lei; precum și pe cei doi pârâți și, la plata sumei de 430.065,23 lei.
S-a dispus modificarea sentinței nr. 2529/08.10.2007 a Tribunalului Harghita, reținându-se că din raportul lichidatorului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei, și din cele două expertize contabile rezultă neîndoielnic contribuția pârâților.
Astfel, din expertizele contabile s-a constatat că în mod nelegal din fondurile falitei au fost achitate sumele de 3.084.176.438 lei și 658.484.052 lei, pentru acțiunile Asociației, deși prin controlul DGFP H s-a reținut nelegalitatea acestor avansuri. Aceasta în condițiile în care, pârâții și, în calitate de membrii ai Consiliului de Administrație, au consimțit la îndeplinirea Hotărârii AGA ce a dispus efectuarea plăților, deși aveau obligația tocmai a respectării legalității în cadrul hotărârilor adoptate de societate.
De asemenea, s-a reținut că falita a contribui la constituirea SC SRL, deși potrivit actului constitutiv deținea 99,98 % din capitalul social, fără însă să fi fost obligată la vreo participare în aport numerar (suma de 453.408.096 lei).
În ceea ce privește neîncasarea clienților neîncasați și prescriși (4.925.983.132 lei), s-a reținut că nu s-a acționat pentru recuperarea debitelor, deși această obligație revenea Consiliului de Administrație. În același sens, referitor la suma de 3.305.953.376 lei s-a reținut că neîncasarea clienților în litigiu se datorează pasivității reprezentanților societății.
Pârâții și au fost ținuți solidar și la plata sumei de 34.592.741 lei, contravaloarea unor bunuri lipsă din inventarul societății, dat fiind că la data plecării acestora din societate, nu s-au încheiat procese verbale de predare-primire.
Potrivit expertizelor contabile, societatea a înregistrat în perioada 1997 - 2003 pierderi de 259.999.329.395 lei, incluzând erori de înregistrare în contabilitate, înregistrări fără documente justificative.
Faptele pârâților care au deținut și funcții de administratori ai falitei ( și ) și respectiv a deținut funcția de consilier juridic, în 1996 - 2001 și din 2001 și funcția de director comercial, au fost circumscrise ipotezelor legale prev. de art. 137 lit. a, c, d din legea nr. 64/1995.
Ca urmare a admiterii recursului lichidatorului, s-au reținut în sarcina pârâților, următoarele sume: - suma de 844.647,17 lei pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu privind recuperarea creanțelor, urmărirea clienților neîncasați, livrarea de marfă clienților rău-platnici; pentru pârâții și, sumele de 45.340,81 lei (cheltuielile de constituire a societății SC SRL), de 374.265,14 lei (plata nejustificată a acțiunilor ), de 3.459,27 lei (lipsa din inventar a unor bunuri ale societății).
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâți, întrucât, termenul de prescripție curge de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba, respectiv data raportului lichidatorului privind cauzele, din 14.09.2003, și data introducerii acțiunii, respectiv 29.03.2004.
A fost admisă și cererea de intervenție a AVAS, întrucât acesta ar fi putut avea legitimitate procesuală în a promova cererea de angajare a răspunderii personale a administratorilor, dată fiind calitatea sa de creditor al debitoarei falite.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare, pârâții, după cum urmează:
Pârâții și au criticat hotărârea atacată ca nelegală, susținând în esență că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la excepțiile invocate prin notele de ședință, acestea fiind unite în mod eronat cu fondul cauzei, și că mai multe, instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepția autorității de lucru judecat, referitor la suma de 45.340 lei, la plata căreia a fost obligat și prin Sentința nr. 2202/12.02.2006 a Tribunalului Harghita, irevocabilă prin Decizia nr. 926/R/16.11.2006 a Curții de Apel Târgu M. S-a reținut de asemenea nelegalitatea obligări la plata unei sume mai mari decât cea reținută prin cererea de angajare a răspunderii personale de către lichidator, ceea ce în opinia contestatorului este rezultatul unei greșeli materiale, potrivit art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pârâtul a susținut că se impune anularea deciziei, și rejudecarea cauzei pentru că, în mod eronat s-a admis în recurs cererea de intervenție a AVAS B, date fiind disp. art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, chiar dacă declarația de creanță a fost introdusă sub regimul legii vechi; și că, de asemenea instanța a stabilit că răspunderea ce revine contestatorului este majorată față de suma inițială (de la 1.201.864,00 lei, la 1.274.712,63 lei).
Prin întâmpinare, lichidatorul a solicitat respingerea contestațiilor, susținând în esență că excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată, în raport de momentele când termenul de prescripție începe să curgă și durata acestui termen; neîndeplinirea condițiilor pentru existența autorității de lucru judecat, pentru suma de 45.340,80 lei. În ceea ce privește răspunderea solidară a membrilor organului de conducere, s-a arătat că în cauză au fost probate faptele ce au atras răspunderea personală a pârâților contestatori.
Examinând hotărârea atacată, în raport de susținerile părților, Curtea constată că, deși nu au fost motivate în drept contestațiile formulate, suntem în prezența contestației în anulare prev. de art. 318 Cod procedură civilă.
Referitor la contestația formulată de pârâții și, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Excepțiile invocate prin notele de ședință (filele 242 și urm. dosarul instanței de recurs) au fost soluționate de instanța de judecată; chiar dacă acestea au fost unite cu fondul, pentru că, instanța a procedat astfel, apreciind că se impune unirea acestora cu fondul, realizându-se astfel o soluționare justă a cauzei.
Sunt de asemenea nesusținute aprecierile contestatorului referitoare la nesoluționarea excepției autorității de lucru judecat, relativ la suma de 45.340 lei, sumă despre care acesta susține că ar fi fost cuprinsă ca obligație de plată în altă hotărâre judecătorească. Instanța de recurs s-a pronunțat cu privire la această excepție, în considerentele hotărârii atacate, respingerea acesteia fiind solicitată, pentru motive întemeiate și prin întâmpinarea lichidatorului.
De asemenea, nu se poate susține că instanța a dezlegat pricina ca rezultat al unei greșeli materiale, pentru că instanța dispus obligarea pârâților la o sumă majorată artificial. Este de observat că nu suntem în prezența unei simple greșeli materiale, pentru că în motivarea hotărârii atacate, soluția împărtășită de instanță este rezultatul unei judecăți argumentate, întemeiate pe probele cauzei.
Pe de altă parte, trebuie menționat că având în vedere și natura juridică a contestației în anulare, în prezenta procedură nu este acceptată o nouă rejudecare a cauzei, anularea ace steia fiind admisă de legiuitor pentru motivul strict limitativ prevăzute în textul legal. Or, în prezenta cauză, nu au fost identificate erori materiale, esențiale în soluționarea cauzei, de natura celor invocate de cei doi contestatori.
În ceea ce privește cealaltă contestație în anulare, Curtea apreciază că admiterea cererii de intervenție a AVAS-ului formulată în recurs, nu poate fi acceptată ca reprezentând o greșeală materială. Aceasta întrucât, prin specificul și natura acestei cereri de intervenție accesorie, admiterea nu poate fi apreciată drept rezultatul unei erori materiale, ci eventual, al unei erori de judecată, ceea ce însă nu este circumscris ipotezei din ramura legală, care vorbește strict de erori materiale. Pe de altă parte, procedura specială a insolvenței se completează cu dispozițiile procedurii civile și după cum este cazul în speță, se poate observa că cererea de intervenție accesorie a AVAS-ului, poate fi formulată în orice fază a procesului, partea intervenientă luând procedura din stadiul în care se află.
Relativ la celălalt motiv, care vizează procedura aplicabilă cauzei, Curtea apreciază că acesta este nefondat, în primul rând pentru că acesta nu poate fi supus dezbaterii instanței investite cu soluționarea unei contestații în anulare, motivele pentru care aceasta poate fi promovată fiind cele indicate de art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă. Instanța nu a omis așadar, cercetarea vreunui motiv de recurs (de casare sau modificare), pentru că, cercetând recursul contestatorului (fila 2 din dosarul instanței de recurs) nu s-a identificat vreun motiv de recurs care să nu fi fost cercetat din motive imputabile instanței.
Aceste constatări se impun a fi făcute întrucât instanța este limitată la cenzurarea hotărârii atacate doar prin prisma motivelor permise de textele legale (art. 317 și 318 Cod procedură civilă) pentru că altfel, s-ar ajunge, prin analiza motivelor invocate în contestațiile în anulare de față, la o nouă rejudecare a recursului, ceea ce ar fi inadmisibil.
În consecință, Curtea constată că cele două contestații în anulare formulate sunt neîntemeiate, urmând ca potrivit art. 320 Cod procedură civilă, să le respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestațiile în anulare formualte de, cu domiciliul în comuna -.575 județul H, cu domiciliul în M C,- și, cu domiciliul în M C,-.1. A.2, județul H, împotriva Deciziei nr.396/R din o5 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Tg.-M, în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
2 dec.2008
2 exemplare
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 830/2009.... → |
|---|
