Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 887/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA COMERCIALĂ

Dosar nr-

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 887

Ședința publică de la 11 noiembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gilica Popescu

JUDECĂTOR 2: Olimpia Maria Stânga

JUDECĂTOR 3: Ioan

Grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea SC SRL C împotriva Sentinței nr. 226/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Alba.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecare și în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față,

Prin Sentința comercială nr. 226/F/09.06.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Alba - Secția Comercială și contencios Administrativ a respins cererea formulată de creditoarea SC SRL C împotriva debitoarei SC SRL AIp entru deschiderea procedurii insolvenței.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că la data de 21.05.2008 părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3875/2008, în baza căruia creditoarea susține că a livrat debitoarei materiale de instalații termice și sanitare, emițând în acest sens mai multe facturi, pe care debitoarea refuză să le achite, iar biletul la ordin emis de aceasta a fost refuzat de bancă pentru lipsă de disponibil în cont.

S-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin.1 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 prin creditor îndreptățit că solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar conform dispozițiilor art. 379 alin. 3.pr.civ.: creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

Raportat la dispozițiile legale mai sus menționate și la actele depuse la dosar de către creditoare s-a considerat că aceasta nu are o creanță certă împotriva debitoarei.

Existența creanței invocate de către creditoare nu rezultă din actele depuse la dosar.

Facturile de care se prevalează creditoarea nu poartă ștampila debitoarei ci doar o semnătură indescifrabilă, astfel că nu se poate considera că au fost acceptate la plată de către debitoare și în consecință potrivit dispozițiilor art. 46 Cod comercial, acestea nu constituie un mijloc de probă.

În ceea ce privește biletul al ordin emis de debitoare, s-a motivat că nu poate fi luat în considerare ca act de recunoaștere a debitului, întrucât pe de o parte, în cuprinsul acestuia nu se face referire la vreuna din facturile invocate de către creditoare, iar pe de altă parte, acest lucru nici nu era posibil, deoarece biletul a fost emis cu mult timp înainte, respectiv cu un an de an de zile înaintea facturilor - la data de 5.05.2007 și nici nu e investit cu formulă executorie, conform art. 53 alin.2 din Legea nr. 59/1934 și nici nu este investit cu formulă executorie conform art. 53 alin. 2 din Legea nr. 59/1934.

În drept, judecătorul sindic a avut în vedere dispozițiile art. 33 alin. 5 din Legea nr. 85/2006.

Împotriva acestei sentințe creditoarea SC SRL Cad eclarat recurs, în termen, motivat și legal timbrat, solicitând să fie casată și să se trimită cauza la Tribunalul Alba, în vederea deschiderii procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL.

A motivat că are o creanță certă, lichidă și exigibilă de 25.785,05 lei, din care 14.249,91 lei debit principal, iar diferența reprezintă penalități, că pentru plata parțială a sumelor datorate i s-a remis un bilet la ordin, refuzat la plată pentru lipsă de disponibil, ceea ce demonstrează starea de insolvență a debitoarei, astfel că, în mod nelegal i s-a respins cererea, mai ales că debitoarea nici nu a depus contestație, fiind incidente dispozițiile art. 3041.pr.civ. și art. 304 pct. 9 din același cod.

A susținut că, în practica comercială, în majoritatea cazurilor, pe facturi nu se aplică ștampila, acestea fiind doar semnate de reprezentantul cumpărătorului.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, precum și sub toate aspectele, în aplicarea prevederilor art. 3041.pr.civ. se constată că recursul nu este fondat.

Judecătorul sindic a fost investit cu cererea formulată de creditoarea SC SRL C împotriva debitoarei SC SRL, pentru deschiderea procedurii insolvenței, în vederea recuperării unei creanțe în valoare de 25.785,05 lei (contravaloare marfă+penalități de întârziere).

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 3 alin. 1 pct. 1 și 6 ale Legii nr. 85/2006 rezultă că, pentru deschiderea procedurii insolvenței, la cererea unui creditor, se impune a fi întrunite cumulativ câteva cerințe: creanța să fie certă, lichidă și exigibilă, datoria să nu se fi plătit datorită stării de insolvență a debitorului, neplata datoriei să dureze cel puțin 30 de zile.

În speță, creanța pretinsă de creditoarea-recurentă derivă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3875/21.05.2008, având ca obiect materiale de instalații termice și sanitare, recurenta prevalându-se de un număr de 4 facturi emise în perioada aprilie-august 2008 (filele 10-13 dosar fond).

Înscrisurile de care reclamanta se prevalează pentru a opune pârâtei starea de încetare de plăți nu fac dovada unei creanțe certe, putând constitui doar mijloace de probă într-un litigiu de drept comun, cum corect a reținut judecătorul sindic.

A mai susținut creditoarea că plata sumelor datorate urma să se facă prin biletul la ordin, care a fost refuzat, însă, pentru lipsă de disponibil bancar.

În ceea ce privește biletul le ordin depus în cauză, se constată că nu este investit cu formulă executorie, ba mai mult, a fost emis la data de05.05.2007, cu mai mult de un an înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare, ce statuează asupra relațiilor comerciale dintre părți, respectiv este anterior emiterii facturilor cu circa 1 an.

Pe cale de consecință, cum condițiile cerute de Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii insolvenței nu sunt întrunite, în mod just judecătorul sindic a respins cererea creditoarei în acest sens.

Față de cele preced, întrucât dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. nu sunt incidente în speță, precum nici vreun alt motiv de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 alin.1 pr.civ. se va respinge recursul de față.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de creditoarea SC SRL C împotriva Sentinței nr. 226/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Alba.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 11.11.2009.

Președinte Judecător Judecător

- - - - - -

Grefier

Red.

Th.

Ex. 4/31.12.2009

Jud. sindic:

Președinte:Gilica Popescu
Judecători:Gilica Popescu, Olimpia Maria Stânga, Ioan

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 887/2009. Curtea de Apel Alba Iulia