Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 888/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROM AN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 888/2008
Ședință publică din data de 08 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI împotriva sentinței comerciale nr. 60 din data de 14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal, făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită în conformitate cu disp. art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 prin publicarea citației în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 1168 din data de 26.03.2007.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru potrivit art. 17 din Legea 146/1997 coroborat cu art. 84 din nr.OUG 51/1998 aprobată și modificată prin Legea 409/2001.
S-a prezentat referatul cauzei, după care instanța constatând că nu mai sunt alte cereri declară cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra prezentului recurs reține că prin sentința comercială nr. 60 din 14 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj s-a respins cererea formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată la data de 19 decembrie 2007 la Tribunalul Comercial Cluj creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI Cas olicitat instanței să dispună deschiderea procedurii judiciare prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea SC SRL, apreciind că această societate se află în stare de insolvență și nu mai poate face față obligațiilor sale comerciale, invocând existând unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 176.397,10 lei, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 85/2006.
Instanța a ridicat, din oficiu, excepția inadmisibilității introducerii acțiunii, pe motiv că împotriva debitoarei a fost deschisă deja procedura lichidării administrative, conform Legii nr. 31/1990.
Având în vedere că debitoarea se află deja într-o procedură de lichidare, solicitarea creditoarei de deschidere a unei noi proceduri întemeiată însă pe Legea nr. 85/2006 este inadmisibilă.
Date fiind condițiile limitate și speciale de deschidere a procedurii în baza ar. 237 din Legea nr. 31/1990, acest act normativ apare ca fiind o lege specială în raport cu legea procedurii insolvenței. Legiuitorul a considerat că, fiind îndeplinită una dintre condițiile din textul legal menționat, societatea trebuie dizolvată pentru a nu mai exista în circuitul economic o societatea practic nefuncțională, total "inaptă" în a-și îndeplini scopurile pentru care a luat ființă.
De asemenea, și în procedura prevăzută de Legea nr. 31/1990 drepturile creditorilor sunt ocrotite, art. 2371din acest act normativ prevăzând inclusiv condițiile pentru răspunderea personală a foștilor asociați ai societății dizolvate sau lichidate. Este evident că în situația în care există creditori ai societății dizolvate și aflată în lichidare, aceștia vor fi îndestulați din bunurile acesteia, operațiune ce se face în chiar procedura prevăzută de Legea nr. 31/1990, lichidatorul acționând și în ceea ce privește ocrotirea drepturilor lor, neputându-se limita doar la a face demersurile pentru radierea societății din evidențele Oficiului registrului comerțului. Nu se poate susține că procedura lichidării administrative ar putea fi considerată o procedură "secundară" în raport cu cea a insolvenței, în Titlul VII al Legii nr. 31/1990 existând o serie de norme care reglementează această procedură, destul de detaliate și lămuritoare cu privire la numirea și atribuțiile lichidatorului, drepturilor creditorilor, situația actelor încheiate de către debitoare anterioare deschiderii procedurii, modalitățile de control ale instanței față de actele întocmite în procedură la solicitarea persoanelor nemulțumite, termene în care trebuie efectuate anumite acte, modalitățile de îndestulare a creditorilor, răspunderea foștilor asociați sau administratori și multe altele.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere contrar, în sensul admisibilității unor astfel de acțiuni, se poate pune în mod firesc întrebarea, de ce situația inversă nu ar fi posibilă, adică "transformarea" procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006, în procedura reglementată de normele Legii nr. 31/1990, dacă, binențeles, societatea s-ar afla în una din situațiile speciale menționate în art. 237 din acest act normativ.
Un alt argument de text pentru susținerea soluției ce urmează a fi dată este și acela că legiuitorul a prevăzut în mod expres, în art. 2701, 2702că în situația societăților pe acțiuni și în comandită pe acțiuni este obligat lichidatorul (și creditorii putând formula o astfel de cerere), să solicite deschiderea procedurii insolvenței. Dacă s-ar fi dorit ca și în cadrul altor tipuri de societăți, inclusiv a celor cu răspundere limitată să fie posibilă deschiderea procedurii insolvenței față de societățile aflate deja în lichidare, acest lucru ar fi fost prevăzut în normele cuprinzând procedura lichidării acestor societăți, sau, pur și simplu art. 2701, 2702, ar fi lipsit cu totul. E foarte probabil ca legiuitorul să fi considerat că doar în cadrul societăților pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni să poată fi necesar exercitarea controlului instanțelor judecătorești mai îndeaproape, (control care nu lipsește totuși total în procedura lichidării administrative), date fiind condițiile deosebite ce trebuie îndeplinite la constituirea unor astfel de persoane juridice și impactului lor mai mare decât în cadrul celorlalte tipuri de societăți, asupra mediului economic în genera.
Și un ultim argument logic în susținerea poziției adoptate de către judecător în pronunțarea acestei soluții este acela al posibilității deschiderii doar a unei proceduri în funcție de condițiile ce au fost descoperite primele, practic și procedura lichidării administrative și cea a insolvenței având aceeași finalitate (îndestularea creditorilor, lichidarea patrimoniului debitoarei și radierea acesteia dacă se dovedește ca nefiind o persoană juridică fiabilă și nefolosirea mediului economic), fără o încărcare inutilă a rolului instanțelor judecătorești cu dosare ce pot fi soluționate cu o economie de timp, eforturi și fonduri mult mai mici în baza normelor Legii nr. 31/1990.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ solicitând casarea hotărârii pronunțată de judecătorul sindic, și trimiterea cauzei spre judecarea în fond a cererii de deschiderea procedurii.
În motivarea recursului se arată că în mod nelegal instanța a respins ca inadmisibilă cererea de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței fiind aplicabile în speță prevederile art. 1 alin (2) lit e din Legea nr. 85/2006, în cauză fiind vorba despre o societate comercială dizolvată în baza art. 237 Legii nr. 31/1990.
Astfel, după rămânerea definitivă a hotărârii de dizolvare a persoanei juridice se trece la faza lichidării însă societatea comercială deși dizolvată își păstrează o capacitate de exercițiu restrânsă strict în scopul lichidării patrimoniului până la faza radierii, când aceasta încetează să mai existe ca subiect de drept.
Având această capacitate juridică restrânsă și în scopul arătat este permis creditorilor să uzeze de procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 cu posibilități mai favorabile de satisfacere a creanțelor, eventuala lichidare începută în temeiul Legii nr. 31/1990 urmând a înceta.
Examinând recursul, curtea de apel reține în temeiul dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct 5 Cod procedură civilă și art. 312 alin (2) din același cod că este fondat pentru următoarele considerente:
În speță, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C în calitate de creditoare a solicitat deschiderea procedurii de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea SC SRL pentru creanțe fiscale datorate și neachitate în cuantum de 2.343.009 RON.
Din adresa nr. 12247/3556/I/4 ianuarie 2008 (fila 31) emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj rezultă că societatea debitoare este dizolvată conform art. 237 din Legea nr. 31/1990.
Cauza a fost soluționată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 Cod procedură civilă societatea debitoare nefiind citată prin lichidatorul desemnat. De aceea, hotărârea atacată este lovită de nulitate.
În ce privește respingerea cererii creditoarei recurente ca inadmisibilă hotărârea judecătorului sindic este greșită, motivarea soluției pronunțate fiind în realitate o alegație care nu are nici un suport juridic.
realității că potrivit dispozițiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 sunt reglementate cazurile de dizolvare-sancțiune, ca măsuri punitive care pot fi luate de tribunal contra societăților neoperaționale, adică a societăților care nu au organe statutare, nu au depus timp îndelungat documentele necesare la Registrul comerțului, și-au încetat activitatea sau și-au suspendat această activitate pe mai mult de trei ani, etc.
Dizolvarea societății are ca efect deschiderea procedurii lichidării după cum prevăd dispozițiile art. 233 din același act normativ.
Potrivit art. 260 alin (4) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale lichidarea nu liberează pe asociați și nu împiedică deschiderea procedurii de faliment a societății.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 1 alin (2) lit e din Legea nr. 85/2006 permit deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată față de societățile comerciale dizolvate.
Or, în speță judecătorul sindic a fost sesizat cu deschiderea unei atare proceduri în condițiile în care societatea comercială a fost dizolvată anterior formulării cererii introductive de către creditorul DGFP C aflându-se în faza lichidării.
Ca atare, în mod greșit acesta a respins cererea creditoarei ca inadmisibilă așa încât în temeiul dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă se va impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași judecător sindic al tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 60 din 14.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./10.04.2008
Jud.fond.-
Președinte:Adriana IluțJudecători:Adriana Iluț, Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
