Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 690/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr.690/2008
Ședința publică din data de 18.03.2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr. 2354/2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj la data de 26.11.2007 în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații: - INTERNAȚIONAL. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, PRIMĂRIA ORAȘ J, DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C, CO CU SEDIUL PROC.ALES LA.CIV.DE AVOCAȚI, ȘI ASOCIAȚII, iSC ROMÂNIA SA, intimat-lichidator judiciar, intimata -debitoare - -, având ca obiect închiderea procedurii.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare s-a realizat în conformitate cu disp. art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență nr.854/06.03.2008.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, coroborat cu prevederile art. 86 din nr.OUG 51/1998 aprobată și modificată prin Legea nr. 409/2001.
S-a prezentat referatul cauzei, după care instanța constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin 2. civ.
Instanța în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată recursul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2354 din 26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, au fost respinse ca nefondate obiecțiunile formulate de S și
În temeiul art.132 din legea privind procedura insolvenței fost admis raportul final și - dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei - 66 SRL și radierea acesteia din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj.
În motivare se arată că prin sentința civilă nr. 652/2005 Tribunalul Sălaja deschis procedura reorganizării judiciare și falimentului prev.de Legea nr. 64/1995, fiind desemnat administrator judiciar, iar prin sentința civilă nr. 190/2006 s-a dispus trecerea în faliment a debitoarei.
Prin raportul final întocmit de lichidator s- propus închiderea procedurii falimentului cu consecințele legale ce se impun.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Saf ormulat obiecțiuni pe motivul că veniturile realizate de administrator, apoi lichidator sunt prea mari, considerând că este inadmisibil ca acestea împreună cu cheltuieli de administrare/lichidare să depășească sumele repartizate în contul creanțelor creditorilor, prin aplicarea procentului de 16% (după îndreptarea erorii materiale) asupra sumelor realizate din lichidarea bunurilor.
S-a apreciat că lichidatorul nu era îndreptățit să-și calculeze salariul lunar după distribuirea sumelor din data de 27.04.2006, deoarece nu a mai încasat sume în contul de lichidare și ținut procedura pe rol în mod nejustificat.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat obiecțiuni solicitând respingerea propunerii lichidatorului judiciar de închidere procedurii și închiderea procedurii să se realizeze după executarea silită asupra bunurilor administratorului statuar.
Cu privire la obiecțiunile AVAS, instanța constatat că executarea silită împotriva administratorului statuar se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă, adică la cererea creditorilor.
Distribuirea sumelor se efectuează de executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția da de către lichidator, chiar după închiderea procedurii.
Dacă executarea s-ar efectua înainte de închiderea procedurii, distribuirea sumelor rezultate s-ar efectua de către lichidator, iar sumele rezultate ar trebui depuse la masa credală, or legea nu dispune în acest sens, pe de o parte, iar pe de altă parte, creditorii nu au avansat bani pentru acoperirea cheltuielilor de executare.
Lichidatorul desfășurat activitate de lichidare conform Legii cu privire la insolvență că sumele realizate au fost distribuite, că toate bunurile au fost valorificate, astfel că instanța dispus închiderea procedurii falimentului.
Împotriva sentinței a formulat recurs AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul continuării procedurii falimentului debitoarei până la declanșarea de către lichidator prin executor judecătoresc executării silite împotriva fostului administrator al debitoarei.
În motivarea recursului se arată în principal că hotărârea judecătorului sindic este nelegală prin prisma aplicării greșite a legii. În opinia recurentei, închiderea procedurii falimentului debitoarei ar fi prematură și contrară legii insolvenței sub aspectul neconcordanței dispozițiilor hotărârii cu prevederile art.142 (2) din Legea nr. 85/2006 care devin inaplicabile în condițiile descărcării lichidatorului judiciar de orice îndatorire și responsabilități.
De asemenea, se apreciază că prin închiderea procedurii anterior desemnării unui executor judecătoresc care să execute silit patrimoniul persoanei culpabile de insolvența societății, creditorii sunt puși în imposibilitatea de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane, neavând posibilitatea legală să execute silit, individual bunurile persoanelor culpabile, fiind încălcate prevederile art.2, art.5 alin.1, art.138(1), art.140 din Legea nr. 85/2006 și art.142 (1) din legea insolvenței.
Analizând recursul, instanța constată că este nefondat din următoarele considerente:
Față de debitoare, prin sentința nr.652/18.04.2005 s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului.
Prin raportul de insolvență lichidatorul debitoarei solicitat închiderea procedurii falimentului față de debitoare, arătând că au fost îndeplinite toate actele și operațiunile posibile prevăzute de lege.
Problema de drept invocată în recurs este aceea de a știi dacă închiderea procedurii falimentului debitoarei poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a hotărârii privind angajarea răspunderii instituită de prevederile art. 138 din Legea insolvenței și stabilită prin încheierea nr. 2881 din 29 mai 2007 judecătorului sindic.
Potrivit art. 142 alin (1) din Legea nr. 85/2006 executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin (1) se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă.
De asemenea, se poate lesne observa că potrivit art. 142 alin (2) din lege, după închiderea procedurii sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului, ci executorului judecătoresc, deoarece după închiderea procedurii lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, aspect ce rezultă cu claritate din prevederile art. 136 din lege.
La o analiză sumară a textului legal citat s-ar putea trage concluzia că există o contradicție între închiderea procedurii și distribuirea sumelor rezultate din executarea silită a patrimoniului persoanelor responsabile de insolvența debitorului deoarece după închiderea procedurii sumele vor intra în averea debitorului și vor fi destinate în caz de faliment acoperirii pasivului debitorului, așa cum prevede art. 140 din lege, ceea ce ar putea duce la concluzia că această acoperire a pasivului nu s-ar putea realiza decât în cadrul procedurii, nu și după închiderea acesteia. Această teză a fost de altfel împărtășită și invocată și de către recurentă.
Cu toate acestea curtea apreciază că o asemenea concluzie nu poate fi primită deoarece prin art. 142 alin (2) din lege legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc căruia îi revine responsabilitatea de a proceda la repartizarea sumelor în conformitate cu prevederile legii privind procedura insolvenței în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator și aceasta chiar după închiderea procedurii falimentului.
Având în vedere aceste aspecte curtea apreciază că obligația lichidatorului de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv de creanțe nu este de natură să intre în contradicție cu prevederile art. 136 din lege deoarece prin obligația instituită de art. 142 din Legea nr. 85/2006 s-a urmărit asigurarea finalizării acestei etape procedurale, desigur, cu respectarea prevederilor legale speciale privind efectuarea plăților.
O altă critică invocată de recurentă se referă la aplicabilitatea textului legal analizat din perspectiva obligației pe care ar avea-o judecătorul sindic de a desemna un executor judecătoresc înainte de închiderea procedurii.
Această problemă se impune a fi soluționată în contextul în care, ca efect al închiderii procedurii, în conformitate cu prevederile art. 136 din lege, legiuitorul este descărcat de orice fel de obligații, inclusiv de obligația de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv consolidat de creanțe.
Cu toate acestea prin prevederile art. 142 ale Legii nr. 85/2006 legiuitorul nu a instituit în sarcina judecătorului sindic, obligația ca, anterior închiderii procedurii, să desemneze un executor judecătoresc deoarece, hotărârea pronunțată de către judecătorul sindic prin care s-a admis acțiunea în răspundere prevăzută de art. 138 din lege, constituie titlu executoriu și, ca atare, acesta urmează a fi pus în executare potrivit prevederilor Codului d e procedură civilă, la care face trimitere însăși textul legal analizat. Practic, legiuitorul a înțeles să transfere în sarcina executorului judecătoresc obligația de a acoperi pasivul debitorului prin repartizarea sumelor obținute din executarea silită în baza tabelului definitiv consolidat pus la dispoziție de către lichidator. Această obligație a lichidatorului nu reprezintă altceva decât o măsură cu caracter administrativ menită să asigure încheierea etapei privind efectuarea plății datoriilor.
În concluzie, judecătorul sindic în conformitate cu textele legale sus amintite a aprobat raportul final și a dispus închiderea procedurii falimentului, iar motivele invocate în recurs de către creditorul AVAS B fiind nefondate urmează ca în temeiul art. 312 alin (1) Cod procedură civilă să fie respins recursul declarat de acest creditor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditorul AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - împotriva sentinței comerciale nr.2354 din 26.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact.GC
2 ex/28.03.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Adriana IluțJudecători:Adriana Iluț, Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
