Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 892/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 892
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Administrația Finanțelor Publice a municipiului V împotriva sentinței nr. 460/F din 25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic reprezentanta recurentei V și domnul reprezentantul lichidatorului judiciar LD EXPERT GRUP H, lipsă fiind intimatul-debitor " " V și intimatul-creditor " România"
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 3-lea termen de judecată.
Consilier juridic reprezentanta recurentei depune la dosar concluzii scrise și un număr de 15 înscrisuri în susținerea recV.
Reprezentantul lichidatorului judiciar depune la dosar delegația de reprezentare în instanță.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic reprezentanta recurentei V solicită admiterea recV. așa cum a fost formulat în scris, modificarea în tot a sentinței nr. 460/F din 25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - Judecător Sindic, în sensul admiterii cererii privind deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei SC " "SRL V, motivând că cererea de recurs se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 din codul d e procedură civilă.
Susține recurenta că societatea debitoare se află în stare de insolvență așa cum prevede dispozițiile art. 3 alin. 1 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, dar după data introducerii cererii introductive, față de creanța bugetară pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii, debitorul a mai constituit obligații în sumă de 71.451 lei, rezultând astfel o creanță totală de 126.588 lei.
Referitor la angajamentul de plată încheiat de organul fiscal cu societatea debitoare privind eșalonarea la plată a datoriilor înregistrate la 30 noiembrie 2007, debitoarea nu și-a respectat angajamentul și în consecință acesta și-a pierdut valabilitatea.
De asemenea arată că, în mod greșit instanța de fond a considerat poziția recurentei-creditoare V ca fiind ezitantă pornind de la adresa nr. 36515/17.11.2008 comunicată debitoarei, prin care se precizează că retragerea cererii introductive formulată de creditor se va face doar în condițiile achitării integrale a creanțelor de către debitor.
Față de aceste susțineri și față de înscrisurile depuse la dosar solicită admiterea recV. conform concluziilor depuse la termenul de astăzi.
Reprezentantul lichidatorului judiciar susține că, prin decizia nr. 460 din 25.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iașia fost casată sentința primei instanțe privind deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei și s-a dispus casarea sentinței cu trimitere în vederea rejudecării cauzei.
Solicită respingerea recV. ca nefondat.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recV. comercial d e față.
Prin sentința civilă nr. 460/F/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui -judecător sindic s-a dispus:
Admite contestația debitoarei SC SRL V față de cererea creditoarelor SC ROMANIA SA B și
Respinge cererile creditorilor privind deschiderea procedurii de insolvență față de debitoare.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, art.3 pct. 12 din Legea nr.85/2006 prevede că introducerea de către creditor cererii introductive trebuie făcută în condițiile respectării valorii-prag a cuantumului minim al creanței care este de 10.000 lei.
Din actele depuse la dosar de contestatoarea debitoare, rezultă că toate penalitățile de întârziere calculate de creditoarea SC SA nu au suport legal, iar suma de 4557,57 lei reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobilă nu poate constitui o creanță ce atrage starea de insolvență deoarece este sub valoarea-prag de 10.000 lei minimă cerută de Legea 85/2006.
Este discutabilă și poziția creditoarei V care în preambulul cererii introductive de deschidere a insolvenței a precizat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva de debitoarei în sumă de 55.137 lei, ca apoi în motive să precizeze că debitoarea figurează în evidențele fiscale ca debitoare cu suma totală de 337.189 lei reprezentând creanțe bugetare provenind din impozite, taxe contribuții, amenzi, și alte sume. diferența fiind făcută de contestațiile debitoarei prin procedură administrativ jurisdicțională și plângere contravențională.
Constatând poziția ezitantă a creditoarei V care odată, prin adresa nr.36515/17.11.2008 comunică debitoarei contestatoare că în principiu este de acord cu retragerea cererii introductive în condițiile achitării integrale a creanțelor ce fac obiectul acelei cereri și care revine apoi cu întâmpinare și concluzii scrise de admitere a acesteia necondiționat, cât și poziția Bank SA Sucursala V care și-a retras declarația de creanță și care condiționează redeschiderea liniei de credit ca urmare a scoaterii debitoarei de sub incidența Legii 85/2006, acest aspect având drept consecință posibilitatea ca debitoarea să acceseze credite cu care să achite creanțele bugetare, aceasta făcând simultan dovezi cu nu este în incapacitate de plată, din actele depuse la dosar rezultând că activitatea desfășurată de societate demonstrează că este o societate viabilă, care are contracte în derulare, face plăți și încasează sume de bani considerabile și care are un patrimoniu suficient de mare pentru a face față datoriilor relativ mici față de capitalul activ al societății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs a municipiului V, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recV. se susține că debitorul se află într-o stare de insolvență vădită astfel cum este definită de prevederile art. 3 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 care stipulează că insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Trebuie reținut faptul că în înțelesul Legii nr. 85/2006 insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Raportat acestor aspecte, învederează instanței că debitorul se află într-o stare vădită de insolvență având în vedere faptul că după data introducerii cererii pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii, debitorul a mai constituit obligații în sumă de 43.530 lei reprezentând astfel o creanță totală în sumă de 84.885 lei.
În aceste condiții consideră că in stanța de fond a făcut o apreciere greșită a stării de insolvență a debitorului în cauză, creditoarea fiind îndreptățită să solicite deschiderea procedurii generale a insolvenței motivat de faptul că, creanța împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă iar plățile au încetat timp de mai bine de 30 de zile ca urmare a lipsei fondurilor bănești din averea acestuia fiind îndeplinite astfel cerințele legale cu privire la cererea promovată.
De asemenea, în considerentele hotărârii atacate se afirmă că este discutabilă poziția recurentei în calitate de creditor, pornind de la incertitudinea creanței pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii.
Precizează că titlurile executorii emise și comunicate debitoarei care au stat la baza cererii de deschidere a procedurii generale de insolvență formulată de recurentă, nu au fost contestate de debitoare în termenele legale. De asemenea, potrivit art. 379 Cod procedură civilă, creanța certă este creanța a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, emanate de la debitor (spre ex. declarațiile fiscale depuse la organul fiscal) sau recunoscute de dânsul. În condițiile în care titlurile executorii emise nu au fost contestate de debitoare în termenele legale, putem concluziona că sumele cuprinse în titluri au fost recunoscute de către societatea debitoare iar certitudinea creanței este de necontestat.
Precizează faptul că, suma pentru care instituția recurentei a solicitat deschiderea procedurii, respectiv 55.137 lei este o creanță certă, lichidă și exigibilă și a fost precizată foarte clar în cererea formulată, nefiind discutabilă sub aspectul condițiilor ce trebuie să le îndeplinească.
De asemenea, simplul motiv că societatea are contracte în derulare, face plăți și încasează sume de bani, precum și faptul că are un patrimoniu suficient de mare pentru a face față datoriilor, nu poate duce la concluzia că nu se află în stare de insolvență.
Având în vedere faptul că legea folosește expresia "creditor îndreptățit" cu privire la creditorul care poate solicita deschiderea procedurii, se poate concluziona că procedura poate fi declanșată de către un singur creditor pentru una sau mai multe creanțe, dacă acestea îndeplinesc cerințele prevăzute de lege.
Referitor la angajamentul de plată încheiată de recurentă cu societatea debitoare cu privire la eșalonarea la plata datoriilor înregistrate la 30 noiembrie 2007, face precizarea că debitoarea nu a respectat acest angajament neachitând sumele eșalonate și în consecință acest angajament și-a pierdut valabilitatea.
Față de cele menționate, consideră că în mod greșit și neîntemeiat instanța de fond a considerat poziția recurentei ca fiind ezitantă pornind de la adresa nr.36515/17.11.2008 comunicată debitoarei, prin care se preciza că retragerea cererii introductive formulată de instituția recurentă se va face doar în condițiile achitării integrale a creanțelor ce fac obiectul acestei cereri.
Având în vedere că debitorul nu și-a achitat obligațiile bugetare pentru care recurenta a solicitat deschiderea procedurii insolvenței și faptul că după data deschiderii procedurii a mai constituit obligații în sumă de 43.30 lei, consideră că acesta se află într-o stare vădită de insolvență iar hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7,9 Cod procedură civilă și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Față de motivele invocate se solicită admiterea recV.
Legal citată intimata V, prin reprezentant legal, a depus întâmpinare prin care solicită respingerea rec ca nefondat.
Analizând motivele de recurs în contextul probelor administrate în cursul judecății, inclusiv în recurs și al dispozițiilor Legii 85/2006 modificată și republicată, instanța de recurs constată că recursul este nefondat.
În motivarea acestei soluții se reține că din înscrisurile depuse în dosar de recurenta V, și cele depuse de debitoarea -intimată V, rezultă cu certitudine și fără echivoc că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea 85/2006 pentru a se dispune deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea mai sus menționată, situație care este confirmată și de atitudinea oscilantă și neclară a creditoarei V evidentă în pozițiile sale din fața primei instanțe. Toate aceste probe au fost temeinic și legal analizate și apreciate de prima instanță care a reținut situația de fapt și de drept legală în baza căruia a pronunțat sentința recurată.
În concluzie, instanța de recurs va respinge recursul și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului V împotriva sentinței nr. 460/F din 25.11.2008 a Tribunalului Vaslui - judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
/ - - / - - - -
eliberat din funcție eliberat din funcție
Președinte Președinte
Jud.dr. Jud.dr.
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
28.04.2009
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Traian Șfabu, Liliana Palihovici
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
