Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 888/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 888

Ședința publică de la 30 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi

JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu

JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici

Grefier: - -

S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice I - Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 508/S din 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat cu delegație de substituire a domnului avocat apărătorul intimatului, lipsă fiind recurentul-creditor - I, intimatul-debitopr SC " System"SRL I, prin lichidator Lichidator I, intimații-creditori B, I și intimatul-pârât.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 2-lea termen de judecată.

Avocat depune la dosar delegația de substituire a domnului avocat apărătorul intimatului și concluzii scrise la cererea de recurs formulată în cauză.

Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.

Avocat apărătorul intimatului solicită respingerea recursului ca nefundat, să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința nr. 508/S din 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic, motivând că instanța de fond în mod corect a reținut că nu este culpabil de săvârșirea vreunei fapte de natură să atragă răspunderea patrimonială personală, conform dispozițiilor art. 138 lit. a - d din Legea nr. 85/2006.

În fapt, susține apărătorul intimatului că acesta a devenit asociat și administrator alături de numitul, în cadrul societății SC " System "SRL la data de 07.12.2000, dar toate datoriile efectuate de societatea debitoare sunt făcute anterior intrării în societate a lui, respectiv în perioada 1999-2000 așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză. Din actele depuse la dosar se poate observa că foștii administratori ai societății respectiv, și sunt vinovați pentru ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Din procesul verbal încheiat de creditorul DGFP în urma controlului fiscal derulat după deschiderea procedurii insolvenței s-a constatat că societatea a înregistrat în anii 2001, 2002 și 2003 o cifră de afaceri zero, singurii culpabili de apariția stării de insolvență fiind foștii administratori care nu au fost descărcați de gestiune și rămân răspunzători de actele de administrare pe care le-au săvârșit.

De asemenea, susține apărătorul intimatului că nu se poate reține vreo culpă a acestuia în ce privește derularea procedurii de lichidare, deoarece timp de 3 ani de la deschiderea procedurii acesta nu a fost legal citat în prezenta cauză, toate dovezile de citare fiind trimise la o altă adresă decât cea de domiciliu. De la 3 ani de la deschiderea procedurii insolvenței, lichidatorul desemnat a considerat necesar să solicite Serviciului de Evidență Informatizată a Populației datele privitoare la domiciliul recurentului, fapt atestat de SEIP că domiciliază la adresa din I,-, din 28.05.2002. Apreciază că în situația, în care nu a fost legal citat la instanța de fond nu se poate reține vreo culpă în sarcina intimatului.

Față de aceste susțineri și față de înscrisurile depuse la dosar solicită respingerea recursului, să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința nr. 508/S din 15.10.2008 a Tribunalului Iași - Judecător Sindic.

Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.

Ulterior deliberării,

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra recursului de față, constată:

Prin sentința comercială nr. 508/S/15 octombrie 2008 Tribunalului Iași, judecător sindic se respinge cererea creditorului Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I,cu sediul social în I,-, privind stabilirea răspunderii personale a administratorilor - pârâți domiciliat în I,- și, domiciliat în I,-, -. 4,. 15 jud. I, privind pasivul debitorului falit "INTERNAȚIONAL ", cu sediul social în munc. I,-, -. D,. 1,. 3.

În temeiulart. 131din Legea privind procedura insolvenței,

Dispune închiderea procedurii insolvenței debitorului "INTERNAȚIONAL SRL, cu sediul social în munc. I,-, -. D,. 1,. 3.

Dispune radierea debitorului din registrul comerțului și alte registre.

În temeiulart.136din Legea privind procedura insolvenței,

Descarcă pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.

În temeiulart. 135din Legea privind procedura insolvenței,

Dispune notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii insolvenței, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.

S-a reținut că prin sentința civilă nr. 84/COM/03.06.2004 pronunțată în acest dosar, s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitorului "INTERNAȚIONAL "

Tabelul creanțelor asupra averii debitorului a fost definitivat prin încheierea din data de 21.10.2004.

Prin încheierea din data de 05.05.2005 s-a dispus începerea falimentului debitoarei,fiind numit lichidator judiciarLichidator

La data de 11.10.2006 lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura falimentului a înaintat la dosar raportul final, solicitând să se dispună închiderea procedurii în conformitate cu disp. art. 131 din Legea 85/2006.

Prin încheierea din data de 21.11.2007 a fost autorizat creditorul I să promoveze acțiune în răspundere personală întemeiată pe disp. art. 138 din Legea insolvenței.

La data de 23.01.2008 s-a înregistrat cererea formulată de I prin care chema în judecată pe pârâții și, solicitând ca aceștia să fie obligați să suporte pasivul neacoperit al debitorului, apreciind că sunt îndeplinite condițiile cerute în acest sens de disp. art. 138, al. 1, lit. a,b,c,d,e, din Legea nr. 85/2006.

Cererea în răspundere personală este neîntemeiată.

Potrivit art. 1169 cod civil cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

În speță nu s-a făcut dovada că pârâții au săvârșit vreuna din faptele arătate de creditoarea-reclamantă,drept pentru care acțiunea acesteia urmează a fi respinsă.

Constatând că s-a întocmit raportul final de lichidare și bilanțul general, care nu au fost contestate de părțile interesate;

Constatându-se că debitorul nu deține bunuri care să justifice continuarea procedurii;

Va fi admisă propunerea lichidatorului judiciar și în temeiul disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006, se va dispune închiderea procedurii cu consecința radierii debitorului din registrele persoanelor juridice.

Se va descărca lichidatorul de orice îndatoriri și responsa bilități, conformart. 136din Legea privind procedura insolvenței și se va dispune emiterea cuvenitelor notificări.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs a jud. I, a Municip. I susținând că judecătorul sindic a respins această cerere, motivând că "nu s-a făcut dovada că pârâții au săvârșit vreuna din faptele arătate de creditoarea-reclamantă". Consideră că soluția instanței contravine documentelor aflate la dosarul cauzei, constând în rapoartele de activitate ale lichidatorului, actele financiar-fiscale depuse de instituția recurentă.

Prin acțiunea formulată de organul fiscal, a fost demonstrată întrunirea cumulativă a condițiilor referitoare la răspunderea civilă, raportul de cauzalitate dintre faptele și prejudiciile create, fapte ce au fost săvârșite cu intenție.

Așa după cum a statuat teoria și practica judiciară, obligarea organelor de conducere ale societății debitoare la suportarea pasivului acesteia c bunurile personale reprezenta, în situația închiderii procedurii falimentului, fără a fi acoperite creanțele anunțate de creditori, singura posibilitate a statului de a-și recupera creanțele.

În lumina disp. Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, dar, în același timp, și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolvență.

Răspunderea organelor de conducere ale societății ajunsă în încetare de plăți așa cum este reglementată de legea privind procedura insolvenței, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite și dispozițiile legale ce o conțin se completează cu norma comună în materie acolo unde legea specială nu dispune. Astfel, potrivit disp. art. 35, alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954: "Faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, față de persoana juridică, cât și față de cel de-al treilea".

Având calitatea de asociați și administratori la "INTERNATIONAL ", sus-numiții au fost persoanele împuternicite să reprezinte societatea, fiind ținute direct răspunzătoare de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societății, după cum rezultă și din disp. art. 73 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Raportul dintre administratorul statutar și societatea debitoare este guvernat de prev. art. 72 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora, "obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege". Mandatul este cuprins în actul constitutiv (art. 5) sau în hotărârea adunării generale și este acceptat prin semnarea în registrul comerțului. Acceptând desemnarea, administratorul stabilește un raport contractual de mandat comercial cu persoana juridică.

De asemenea, în conformitate cu disp. art. 1540 Cod civil, "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar însă și de culpă în executarea mandatului", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate. Or, potrivit art. 374 din Codul comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros.

Administratori cu puteri depline, sus-numiții sunt cei care au avut, în fapt și în drept, conducerea societății debitoare, situația financiară a "INTERNATIONAL " fiind rezultatul activității desfășurate de reprezentanții acesteia.

Starea de insolvabilitate a debitoarei, constatată și de judecătorul sindic prin încheierea prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, nu este decât urmarea unui management defectuos, a unei activități lipsite de eficiență economică și a unei administrări total necorespunzătoare a societății. Această situație de încetare a plăților a prejudiciat creditorii prin imposibilitatea încasării creanțelor scadente. Așa cum arată și doctrina în acest domeniu, simpla stare de încetare de plăți constituie un prejudiciu pentru creditori.

Vinovăția administratorilor constă în aceea că, în momentul în care societatea debitoare a ajuns în imposibilitatea de a-și mai achita datoriile, nu au suspendat activitatea și că nu au anunțat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la cumularea unor noi datorii. Ne mai realizând profit, ba dimpotrivă, mergând în pierdere, situația financiară a societății a fost periclitată. Aceasta nu denotă decât lipsa de interes a organelor de conducere pentru redresarea societății, de unde se poate înțelege că activitatea desfășurată nu a urmărit decât realizarea unor interese personale.

Solicită să se constate și faptul că administratorul a dat dovadă de pasivitate față de situația financiară a societății. Astfel, potrivit disp. art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, debitorul era obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, n termen de 30 zile de la apariție stării de insolvență, procedură pe care nu a urmat- Ca urmare, pasivul societății s-a majorat, prin creșterea accesoriilor la debitele neplătite la scadență.

Referitor la vinovăția administratorilor, teoria și practica în dreptul comercial statuează că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă. Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsă în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prev. art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială având ca scop al reglementării sale punerea la îndemâna creditorilor a unor mijloace juridice adecvate, a căror finalitate rezidă în satisfacerea necesității acoperirii pasivului debitoarei falite. Dispozițiile referitoare la aceasta fiind cuprinse într-o lege specială se completează cu legea generală acolo unde legea specială nu prevede.

Administrația Finanțelor Publice a mun. I este creditor îndreptățit să solicite stabilirea răspunderii persoanelor vinovate de intrarea debitoarei în incapacitate de plată, având un interes legitim. Astfel, instituția recurentă a dat dovadă de rol activ în recuperarea creanțelor de la "INTERNATIONAL " după epuizarea tuturor măsurilor de executare silită prevăzute de Codul d e procedură fiscală, instituția recurentă a formulat cerere de deschidere a procedurii, cerere de admitere a creanței, a participat la adunările creditorilor.

Așa după cum s-a menționat în raportul final întocmit de administratorul judiciar și în cererea pentru antrenarea răspunderii personale, administratorul statutar al debitoarei, deși notificat în numeroase rânduri, nu a pus la dispoziția lichidatorului actele financiar-contabile ale firmei, refuzând orice colaborare. Lichidatorului judiciar nu i-au fost prezentate documentele contabile pentru a cerceta transferurile patrimoniale realizate de pârâți, lipsa înregistrării în evidența contabilă a unor sume care aparțineau bugetului de stat, etc.

Pe fondul stării de insolvență "INTERNATIONAL " I, și au continuat activitatea, au efectuat operațiuni comerciale cu societăți din Germania, așa cum prezintă raportul de expertiză contabilă efectuat cu ocazia cercetărilor penale, de unde rezultă și concluzia expertului că "activitatea nu a fost raportată nici la societatea mamă și nici la organele fiscale din țară" deși din documentele expertizate rezultă că au fost efectuate operațiuni însumând încasări în valoare de 102.690,32 DM.

Din actele dosarului, din rapoartele de inspecție, precum și din raportul de expertiză contabilă, se conturează clar faptul că administratorii-pârâți au prejudiciat interesele societății, punând mai presus interesul personal.

Se poate prezuma astfel și că veniturile obținute din activitatea desfășurată (transferuri de sume de la societăți la care figurau ca fiind administratori sau asociați, așa cum rezultă din expertizele depuse în alte dosare, sustragerea autoturismului achiziționat de societate) au fost însușite de către și, folosindu-le în interesul personal. Lipsa documentelor sau greșita lor întocmire poate reprezenta o încercare de ascundere a situației de fapt, a activului și pasivului societății.

Analiza componenței debitului înregistrat la bugetul de stat (impozit pe profit, impozit pe salarii, contribuții sănătate, șomaj, etc.), prezentată în rapoartele de inspecție fiscală depuse la dosar, denotă că debitoarea a desfășurat activitate și a obținut venituri, care însă nu au fost destinate achitării datoriilor societății, ci personal al organelor de conducere.

Creanțele creditorilor ar fi fost cu mult diminuate (ori inexistente) dacă administratorii societății și-ar fi îndeplinit atribuțiile stabilite prin actul constitutiv și, ocupându-se de buna funcționare a societății, ar fi achitat taxele și impozitele. Administratorii-pârâți au continuat activitatea deși aceasta conducea la majorarea pasivului societății, așa cum rezultă din actele de control, precum și adeverința Trezoreriei, din anul 2002 nu s-au mai efectuat plăți către bugetul de stat.

Analizând global criticile în raport de probele efectuate și de disp. legale în materie, se constată că recursul nu este întemeiat.

Prin sentința civilă nr. 84/COM/03.06.2004 s-a deschis procedura insolvenței contra debitorului "INTERNATIONAL " I, iar tabelul creanțelor asupra averii acestuia s-a definitivat prin încheierea din 21.10.2004.

Prin încheierea din 05.05.2005 a început procedura falimentului debitorului, numind ca lichidator judiciar pe Lichidator

La 11.10.2006 lichidatorul desemnat a înaintat la judecătorul sindic raportul final solicitând ca în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, să se dispună închiderea procedurii falimentului.

La 21.11.2007, prin încheierea din 21.11.2008 a fost autorizat creditorul I să promoveze acțiune în răspundere personală în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006 iar la 23.01.2008 s-a înregistrat cerere în acest sens, chemând în judecată pe și pentru a răspunde de pasivul neacoperit al debitorului, considerând că sunt îndeplinite condițiile prev. de lit. a,b,c,d și e din disp. textului citat.

Analizându-se această cerere corect prima instanță a reținut că este neîntemeiată deoarece este nedovedită față de prev. art. 1169 Cod civil, că nu s-a probat că pârâții au comis vreuna din faptele indicate de creditoare.

Pe de altă parte, raportul final al lichidatorului și bilanțul general, acte întocmite în cauză, nu au fost contestate de cei îndrituiți, în contextul în care debitorul nu dispune de bunuri sau valori care să justifice continuarea procedurii.

Față de toate aceste aspecte se constată că toate criticile formulate sunt nefondate, urmând a se respinge recursul și a se menține sentința recurată fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul formulat de I - I prin reprezentant legal împotriva sentinței nr. 508/S din 15.10.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 30.03.2009.-

/PREȘEDINTE, /JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

eliberat din funcție, eliberat din funcție,

Președinte, Președinte,

Judecător dr. judecător dr.

Grefier,

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași - judecător sindic:

22.04.2009

2 ex.-

Președinte:Radu Cremenițchi
Judecători:Radu Cremenițchi, Traian Șfabu, Liliana Palihovici

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 888/2009. Curtea de Apel Iasi