Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 903/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 903
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Doina Lupea
JUDECĂTOR 2: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 3: Lotus Gherghină Lotus Gherghină
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C în nume propriu și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, împotriva sentinței comerciale nr. 164 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL reprezentată prin lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ și intimata creditoare DGFP M - ADMINISTRAȚIA FINANAȚELOR PUBLICE DTS, având ca obiect procedura insolvenței - închidere procedură.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul arhivă a fost depusă și atașată la dosar cererea formulată de lichidatorul, prin care solicită comunicarea motivelor de recurs în vederea formulării întâmpinării.
Curtea respinge cererea de amânare, întrucât tinde la tergiversarea cauzei și, constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționare, având în vedere că recurenta a solicitat în scris judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 164 din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului judiciar Cabinet Individual de Insolvență privind închiderea procedurii.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL.
A dispus radierea debitoarei din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvențeia a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditorilor, administratorului social, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mehedinți pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
A admis cererea lichidatorului judiciar referitoare la onorariu pentru activitatea desfășurată și a dispus plata din fondul prevăzut la articolul 4 din Legea nr. 85/2006 a sumei de 5.057,13 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin sentința nr. 161/03.09.2007 a Tribunalului Mehedinția fost deschisă procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei SC SRL, iar prin sentința nr. 268/26.11.2007 s-a deschis procedura falimentului împotriva aceleiași debitoare.
Totodată a reținut că din raportul privind situația debitoarei SC SRL DTS și cauzele ajungerii acestuia în încetare de plăți, întocmit de lichidatorul judiciar a rezultat că debitoarea nu deține active imobilizate care pot fi valorificate în vederea îndestulării creditorilor și că potrivit sentinței nr. 363/08.09.2008 a Tribunalului Mehedinți pârâții și -, administratori sociali ai debitoarei, au fost obligați să suporte din averea personală pasivul rămas neacoperit în sumă de 228.003 lei, precum și că sentință irevocabilă prin respingerea recursului va fi pusă în executare, prin organe proprii, de creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Direcția Regională Vamală C, conform art.136(6) din OG nr.92/2003.
A mai reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea privind procedura insolvenței pentru închiderea procedurii falimentului și radierea debitoarei din registrul comerțului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs, recurenta creditoare DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE a invocat prematuritatea închiderii procedurii în condițiile în care, la cca 1 an și 7 luni de la deschiderea procedurii s-a solicitat și dispus închiderea procedurii fără ca lichidatorul să depună diligențe pentru identificarea tuturor bunurilor debitoarei.
A invocat totodată, faptul că s-a dispus închiderea procedurii, deși sentința nr. 365 din 08.09.2005 prin care s-a antrenat răspunderea administratorilor și nu a fost pusă în executare.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând sentința pronunțată de Tribunalul Mehedinți prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat:
În conformitate cu dispozițiile art. 131 din Legea nr.85/2006 n orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
În speță, Curtea constată că cerințele legale prevăzute de dispozițiile art. 131 din Legea nr.85/2006 sunt întrunite, societatea debitoare nefigurând în evidențele fiscale cu bunuri impozabile în patrimoniu, iar creditorii neînțelegând să avanseze sumele necesare continuării procedurii, astfel încât în mod corect judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței în privința debitoarei.
În acest context, Curtea constată că sunt pur formale criticile recurentei privind identificarea tuturor bunurilor existente în patrimoniul debitoarei de către lichidator, întrucât astfel de acțiuni au fost întreprinse de către lichidator pe parcursul desfășurării procedurii insolvenței.
Acesta și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin potrivit legii insolvenței, stabilind că nu există bunuri în patrimoniul debitoarei care să fie valorificate. De altfel, recurenta creditoare nu a putut indica în mod concret despre ce anume bunuri este vorba, criticile fiind formulate în termeni generali.
În ce privește critica referitoare la nepunerea în executare a hotărârii de atragere a răspunderii administratorilor sociali, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată.
Potrivit art. 140 din Legea nr. 85/2006 sumele depuse conform dispozițiilor art. 138 alin. 1 din lege vor intra în averea debitorului și vor fi destinate în caz de reorganizare completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment acoperirii pasivului.
În conformitate cu dispozițiile art. 142 din aceeași lege, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă ( alineatul 1), și după închiderea procedurii sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile legii, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator( alineatul 2).
La o analiză sumară a celor două texte menționate s-ar putea trage concluzia că nu se poate închide procedura, înaintea punerii în executare a hotărârii privind atragerea răspunderii, întrucât distribuirea sumelor destinate în caz de faliment acoperirii pasivului nu s-ar putea realiza decât în cadrul procedurii, nu și după închiderea acesteia.
Prevederile art. 142 nu instituie însă, în sarcina judecătorului sindic obligația ca anterior închiderii procedurii să desemneze un executor judecătoresc deoarece hotărârea prin care s-a admis acțiunea în răspundere prevăzută de art. 138 constituie titlu executoriu și pentru că executarea se face asupra unui necomerciant urmează a fi realizată potrivit prevederilor Codului d e procedură civilă la care textul face trimitere.
Voința legiuitorului la redactarea articolului nr. 142 alin. 2 fost transferarea în sarcina executorului judecătoresc și a obligației repartizării sumelor obținute din executarea silită, motiv pentru care prevăzut expres că repartiția se va face de către executor după tabelul definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Astfel scopul dispozițiilor art. 142 alin 2 este tocmai asigurarea încheierii etapei privind efectuarea plății datoriilor.
În consecință, judecătorul sindic poate dispune închiderea procedurii fără ca hotărârea privind atragerea răspunderii pronunțată în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 să fie pusă în executare.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, în situația lipsei bunurilor în averea debitorului, continuarea procedurii pentru punerea în executare a hotărârii de atragere a răspunderii ar presupune cheltuieli de procedură, în condițiile în care lichidatorul nu dispune de sumele de bani necesare pentru acoperirea acestor cheltuieli.
Nimic nu îi împiedică pe creditori ca după închiderea procedurii, să se adreseze executorului judecătoresc în vederea punerii în executare a hotărârii prin care s-a antrenat răspunderea, titlu executoriu.
Or, creditorii nu au înțeles să avanseze sumele necesare continuării procedurii.
Lichidatorul judiciar a solicitat celor doi creditori DGFP M și C să comunice dacă au pus în executare sentința de antrenare sau în caz negativ să avanseze sumele necesare pentru punerea în executare ( prin scrisori recomandate filele 218-220 dosar fond).
Creditoarea DGFP Mac omunicat că nu avansează sumele necesare și că executarea sentinței de antrenare se face cu proprii săi executori bugetari, iar creditoarea C nu a răspuns.
De altfel, potrivit art. 136 alin.6 din Codul d e procedură fiscală în cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozițiile cap. IV din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, și pentru creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile Codului d e procedură fiscală.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C va fi respins.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, cu sediul în C,-, jud. D, în nume propriu și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B,-, sector 1, cod poștal -, împotriva sentinței comerciale nr. 164 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL reprezentată prin lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, cu sediul profesional în Dr. Tr. S,-, -. 3,. 2,. 5, jud. M și intimata creditoare DGFP M - ADMINISTRAȚIA FINANAȚELOR PUBLICE DTS, cu sediul în Dr. Tr. S,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 iunie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, Lotus Gherghină |
Grefier, |
23 Iunie 2009
Red. / 3 ex./23 iunie 2009
Tehnored.
Jud. sindic:
Președinte:Doina LupeaJudecători:Doina Lupea, Carmen Mladen, Lotus Gherghină
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
