Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 980/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 980
Ședința publică de la 08 Iulie 2009
PREȘEDINTE Țăndăreanu
Judecător Moleanu
JUDECĂTOR 1: Nicoleta Țăndăreanu
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței nr. 242/F din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți -Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr. 4843/F-,în contradictoriu cu intimatul lichidator desemnat să administreze procedura insolvenței în privința debitoarei SC SRL DR.TR.S, pârâtul și creditorii DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI D-T S, SC LEASING SA B, ITM M, SC SRL D-T S, BANCA TRANSILVANIA, SC SRL, având ca obiect antrenare răspundere administrator.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, recurentul depune chitanța nr. -/8.07.2009 privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei.
Interpelat fiind de instanță cu privire la predarea contabilității debitoarei către lichidatorul judiciar, recurentul precizează că în perioada de observație prevăzută de legea insolvenței, lichidatorul avea obligația să observe aceste acte la sediul debitoarei. Susține că după intrarea debitoarei în faliment lichidatorul nu s-a mai prezentat nici să observe actele contabile și nici să le ridice. Totodată, precizează că organele de cercetare penală, respectiv IPJ urmează să efectueze o expertiză contabilă într-un dosar penal și nu este de acord cu predarea arhivei către lichidator, existând riscul ca acestea să dispară. Solicită efectuarea unei expertize contabile pentru a dovedi că sumele la care face referire lichidatorul în cererea de antrenare nu au fost însușite de către administratori.
Curtea, respinge cererea, formulată de recurentul pârât privind încuviințarea efectuării unei expertize contabile, ca inadmisibilă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul pârât solicită admiterea recursului, și modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii cererii lichidatorului.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. nr. 242/F din 29 aprilie 2009, pronunțată de JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu l-sindic de la Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr. 4843/F-, s-a admis cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâților - și - administratori ai debitoarei SC SRL, pentru întreg pasivul rămas neacoperit în cuantum de 2.577.213,26 lei.
Pentru a pronunța această sentință, JUDECĂTOR 3: Nela Ochea l-sindic a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 138 lit. d din legea nr. 85/2006, întrucât pârâții, deși notificați de administratorul judiciar, nu i-au predat documentele contabile ale societății debitoare, acesta fiind astfel în imposibilitatea de a verifica regularitatea ținerii registrelor, de a identifica, inventaria și evalua bunurile existente în patrimoniul societății debitoare SC SRL.
De asemenea, judecătorul-sindic a apreciat că pârâții în calitatea lor de administratori ai societății debitoare, aveau obligația potrivit legii contabilității să organizeze și să conducă contabilitatea proprie a societății debitoare.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Mehedinți, a formulat recurs, în termen legal, pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, recurentul pârât a invocat că, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 10.11.2008, a pus la dispoziția administratorului judiciar actele contabile ale societății, ce trebuie însă analizate și verificate la sediul acesteia, iar nu predate administratorului judiciar.
De asemenea, recurentul pârât a mai invocat că judecătorul-sindic trebuia să administreze proba cu expertiza contabilă, pentru a se face o evaluare obiectivă a societății debitoare și a se demonstra că starea de insolvență a fost determinată de creanțele pe care aceasta le are la rândul său împotriva SC 93 SA, aflată și aceasta în faliment, și împotriva conducerii căreia s-a început urmărirea penală.
Pasivul societății în cuantum de 607.526 lei, susține recurentul pârât reprezintă valoarea utilajelor achiziționate în leasing, care au fost ridicate ulterior de societatea de leasing pentru neachitarea ratelor, situație survenită după intrarea în insolvență a SC 93 SA.
În scop probator, recurentul pârât a depus în copie următoarele înscrisuri: sentința nr. 242/F din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 4843/F-, dovada de comunicare, sentința nr. 86/F din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, procesele-verbale din 10.11.2008, 02.12.2008 și 29.01.2009, încheiate cu administrator judiciar.
În cauză nu a fost depusă întâmpinare.
Analizând sentința pronunțată de Tribunalul Mehedinți prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr. 383/F pronunțată la data de 17.09.2008, de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL. Potrivit actelor constitutive ale societății debitoare, administratori sociali sunt pârâții - și.
În conformitate cu dispozițiile art. 138 din legea nr. 85/2006, antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere și control, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților și vinovăția persoanei a cărei răspundere se antrenează.
Cât privește prejudiciul, administratorul suportă o parte din pasiv, nu pentru că acesta l-ar fi produs, ci pentru că, datorită faptelor săvârșite de el, societatea a ajuns în încetare de plăți.
Curtea constată că lichidatorul a solicitat antrenarea răspunderii pârâților - și pentru fapta de neținere a contabilității conform legii, prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d) din legea insolvenței.
Neținerea contabilității este o faptă negativă, ce nu poate fi probată decât prin faptul pozitiv contrar. Lichidatorul a făcut dovada că a notificat administratorii societății în legătură cu obligativitatea depunerii documentelor prevăzute de art. 28 din legea insolvenței (filele 5, 9-11 din dosarul de recurs), luând deci la cunoștință efectiv de obligația ce le incubă.
În condițiile în care administratorii sociali nu au predat documentele în termenul fixat, se naște prezumția simplă că nu au ținut contabilitatea, astfel cum în mod corect a reținut judecătorul sindic. Această prezumție putea fi răsturnată de administratorii prin predarea documentelor către lichidator, probă contrară pe care, în speță, recurentul pârât nu a făcut- Dimpotrivă, astfel cum reiese din examinarea proceselor verbale din 10.11.2008, 02.12.2008 și 29.01.2009, încheiate cu administrator judiciar, aflate la filele nr. 9-11 din dosarul de recurs, administratorul social a refuzat în mod constant, să își îndeplinească obligația legală prevăzută de art. 28 din legea insolvenței. Chiar și la soluționarea pe fond a recursului, acesta a afirmat în fața instanței că nu este de acord să predea documentele contabile ale debitoarei lichidatorului.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale, Curtea constată că judecătorul-sindic a făcut o apreciere corectă a elementelor răspunderii, criticile formulate de recurentul pârât în acest sens, fiind astfel nefondate.
Astfel, prejudiciul creditoarei există și constă în imposibilitatea recuperării integrale a creanțelor înscrise la masa pasivă, din averea debitoarei, fiind în cuantum de 2.577.213,26 lei. Acesta nu mai poate fi acoperit din averea debitoarei, deoarece, din cauza nepredării evidențelor contabile, nu se mai poate identifica nici un element de activ, care să servească la stingerea masei pasive. Deci, prejudiciul există, este cert, real și efectiv.
Fapta administratorului există, este prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 și constă în neținerea contabilității în conformitate cu legea, fiind prezumată, așa cum s-a arătat anterior, ca urmare nepunerii la dispoziția lichidatorului a documentelor prevăzute de art. 28 din legea insolvenței. Fapta este negativă, constând în neîndeplinirea unei obligații legale și evident are caracter licit, fiind sancționată atât de legea nr. 31/1990, cât și de legea contabilității.
de cauzalitate între neținerea contabilității conform legii și prejudiciul creditoarei este evidentă deoarece atâta timp cât administratorul nu cunoaște care este activul, nu poate cunoaște care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta. Pe de altă parte, este evident că lipsa documentelor contabile ale societății a cauzat starea de insolvență deoarece este logic că nu pot ști cât să mă îndatorez, câtă vreme nu știu ce venituri și cum pot plăti. Numai ținerea unei evidențe corecte poate asigura funcționarea normală a unei afaceri.
Vinovăția administratorului există deoarece lui îi incubă obligația legală a ținerii contabilității și este răspunzătoare față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, potrivit art. 73 din Legea nr. 31/1990, iar neținerea contabilității îi este imputabilă.
În aceste condiții sunt nefondate criticile formulate de recurentul pârât întrucât legea insolvenței prevede obligația acestuia de a prea efectiv lichidatorului toate documentele contabile ale debitoarei, iar nu ca acesta să le studieze la sediul societății debitoare. În lipsa predării documentelor contabile, proba cu expertiza contabilă solicitată de către recurentul pârât, nu își găsește utilitatea și pertinența.
De asemenea, Curtea constată că sunt lipsite de relevanță și nu pot fi reținute criticile privind cauzele care au determinat apariția stării de insolvență a societății debitoare, întrucât afirmația recurentului pârât în sensul că inslovența a fost determinată de faptul că debitoarea este la rândul său creditoarea altei societăți aflate în faliment, SC 93 SA, se contrazice cu susținerea privind neachitarea ratelor utilajelor achiziționate prin leasing, ce au fost ridicate de către societatea de leasing și care constituie izvorul creanței de 607.526 lei, înregistrată ca pasiv al societății debitoare.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că recursul este nefondat, sentința judecătorului sindic fiind temeinică și legală, fiind întrunite toate elementele răspunderii administratorului, în temeiul art. 138 lit. d) din Legea insolvenței și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul domiciliat în Dr. Tr. S,-- 7,. 4,. 7, jud. împotriva sentinței nr. 242 din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr. 4843/F-,în contradictoriu cu reclamanta lichidator al debitoarei SC SRL DR.TR.S, pârâtul - și creditorii DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DR.TR.S, SC LEASING SA B, M, SC SRL DR.TR.S, BANCA TRANSILVANIA, SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței - antrenare răspundere administrator.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 iulie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Jud. red. /3 ex./14.07.2009
Tehnored / 13.07.2009
Jud. fond.
09 Iulie 2009
Președinte:Nicoleta ȚăndăreanuJudecători:Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu, Nela Ochea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
