Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 919/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 919
Ședința publică de la 20 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea DGFP H împotriva Sentinței nr. 367/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțre.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin Sentința nr. 367/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoaraa fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar Insolvent, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC Contruct SRL D, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și s-a respins cererea de antrenare a răspunderii formulată de DGFP H, aprobându-se plata din fondul unic către lichidatorul judiciar a sumei de 2.164,71 lei, reprezentând remunerație și cheltuieli de lichidare.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut următoarele:
Din verificările efectuate s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei din valorificarea cărora să fie acoperite creanțele creditorilor, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006 pentru închiderea procedurii.
În consecință, în temeiul art.131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului față de debitoarea SC SRL
Potrivit art. 132 alin. 2 din același act normativ s-a dispus și radierea societății debitoare din registrul comerțului.
În temeiul art. 135 din Legea nr. 85/2006 lichidatorul judiciar a fost descărcat de toate îndatoririle care îi revin în cadrul procedurii.
Având în vedere dispozițiile art. 4 al. 4 și 5 din legea susmenționată și lipsa disponibilităților bănești din contul debitoarei, pe baza sentinței de intrare în faliment și a decontului de cheltuieli depus la dosar, s-a dispus plata sumei de 2.164, 71 lei către lichidatorul judiciar din fondul de lichidare.
Ca și cauze care au dus la starea de insolvență a debitoarei lichidatorul judiciar a reținut: neachitarea datoriilor către bugetul consolidat al statului la termenele stabilite de lege, ceea ce a condus la acumularea de obligații fiscale suplimentare, întreruperea activității debitoarei și efectuarea unei vânzări păguboase de active, respectiv un autoturism.
Având în vedere că lichidatorul judiciar nu a formulat cerere privind antrenarea răspunderii fostului administrator social al debitoarei, creditoarea DGFP H considerând că, în cauză sunt incidente prevederile art. 138 lit. c din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator social al debitoarei respectiv, în vederea acoperirii prejudiciului în valoare de 129.175 lei, reprezentând pasivul debitoarei față de bugetul general consolidat.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că, administratorul debitoarei se face vinovat de neținerea contabilității sau de dispariția actelor contabile ale societății.
Atragerea răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare se poate face doar în situația în care se dovedește că, în cazul răspunderii delictuale reglementată de art.998 - 999 Cod civil, că persoanele vizate au săvârșit una sau mai multe din faptele enumerate la art.138 din Legea nr.85/2006, că există prejudiciu și legătură de cauzalitate între faptă și ajungerea societății în stare de insolvență, simplele afirmații ale creditoarei neputând constitui temei al atragerii răspunderii patrimoniale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DGFP H, solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei, respectiv.
În dezvoltarea motivelor de recurs DGFP H susține că simplul fapt al neținerii de către administratorul debitoarei al contabilității conform legilor contabile atrage răspunderea acestuia deoarece nu există posibilitatea de a analiza activul patrimonial, modul în care a fost gestionat, modul în care au fost respectate dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor sau dacă s-au efectuat unele transferuri patrimoniale și în ce condiții.
Recurenta mai învederează că în speță, lichidatorul a constatat că nu a fost ținută corect contabilitatea, iar prin vinderea unui autovehicul Toyota a fost prejudiciată debitoarea cu suma de 19.177,13 lei.
În drept se invocă art. 138 din Legea nr. 85/2006 și art. 3041Cod pr. civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoare raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză curtea de apel constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Nu poate fi primită critica recurentei privitoare la faptul că simplul fapt al neținerii contabilității atrage automat angajarea răspunderii administratorului falitei, o atare soluție făcând abstracție de dispozițiile din capitolul IV al Legii nr.85/2006 (art.138 - 142) care instituie o răspundere subiectivă limitată la fapte și persoane anume determinate, în condiții expres prevăzute în textul legii.
Curtea nu își poate însuși nici susținerea recurentei că nepredarea actelor contabile, nefiind prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, iar o asemenea extrapolare nu este admisibilă.
Astfel, cu privire la fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea imputată pârâtului în contextul articolului 138 lit. d din Legea nr.85/2006, în legătură cu neregulile contabile semnalate, se impune constatarea că acestea trebuiau să fi fost provocate deci săvârșite cu intenția de a eluda obligațiile fiscale prin înscrisuri necorespunzătoare în evidența contabilă, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Nici critica DGFP H, referitoare la prejudicierea societății prin vinderea unui autovehicul Toyota, nu poate fi însușită de instanța de recurs, întrucât înstrăinarea unui bun la prețul pieței nu se încadrează art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, nefiind o faptă delictuală.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate de creditoare, urmând ca în baza art.312 Cod pr.civilă să fie respins recursul declarat de DGFP
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DGFP H împotriva Sentinței nr. 367/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 5/30.12.2009
Jud. sindic:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 951/2009.... → |
|---|
