Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 921/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 921

Ședința publică de la 06 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Liliana Palihovici

JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu

JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu

Grefier - -

Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent ADM.. PU- și pe intimat SC - SRL, intimat SC SRL, lichidator LICHIDATOR - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței nr. 706/S/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei judiciare de timbru iar recurenta a solicitat judecata în lipsă.

Având în vedere că recurenta a solicitat judecata în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:

Prin sentința comercială 706/S din 27 noiembrie 2008 Tribunalul Iași - judecătorul sindic a respins cererea vizând autorizarea introducerii acțiunii prevăzută de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I și a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Lichidator I și, în consecință:

În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței s-a ispus închiderea procedurii simplificate a insolvenței debitorului SC - SRL, cu sediul social declarat în I, B-dul. - nr.2,. clădiri adm..3, având număr de ordine în registrul comerțului J- și cod unic de înregistrare -.

S-a dispus radierea debitorului SC - SRL I din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale

În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței tribunalul a escărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.

În temeiul art.4 alin.4 din Legea privind procedura insolvenței a fost aprobat decontul prezentat de lichidatorul judiciar Lichidator I și s-a dispus plata către acesta, din fondul de lichidare, a sumei de 2.777,60 lei din care suma de 777,60 lei cheltuieli de procedură și suma de 2.000 lei onorariu.

În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat că prin sentința comercială nr.41/S/31.01.2008 s-a deschis procedura simplificată a insolvenței, împotriva debitorului SC - SRL I, reținându-se că acesta face parte din categoria debitorilor prevăzuți de art.1 alin.2 lit. c pct.4 din Legea nr.85/2006, având sediul expirat din data de 31.12.2007

Lichidatorul judiciar desemnat în cauză a procedat la notificarea deschiderii procedurii, în condițiile art.61 din Legea nr.85/2006 și, în baza cererilor depuse de creditori, a întocmit și înregistrat tabelul preliminar al creanțelor.

obligațiilor debitorului, astfel cum a fost definitivat prin încheierea nr.120/17.04.2008, cuprinde pe creditorul SC - Inginer SRL B, cu o creanță în sumă de 12.108,61 lei și Administrația Finanțelor Publice a Mun. I, cu o creanță în sumă de 810 lei.

La data de 18.06.2008, lichidatorul judiciar desemnat în cauză a înregistrat raportul prevăzut de art.20 alin.1 lit. b din Legea nr.85/2006, în care a precizat că debitorul nu s-a conformat obligației de a-i pune la dispoziție actele și informațiile prevăzute de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006, așa încât nu poate preciza dacă starea de insolvență este reală, dar pentru că indicatorii financiari ai anului 2006 indică faptul că au existat resurse pentru plata creanțelor, apreciază că situația degradată a debitorului se datorează managementului neperformant și gestionării defectuoase a resurselor, ce pot fi imputate administratorului statutar.

Dat fiind faptul că demersurile sale pentru a intra în posesia actelor contabile au rămas fără rezultat, iar din informațiile furnizate de organele fiscale rezultă că în patrimoniul debitorului nu există bunuri care să poată fi supuse operațiunilor de valorificare, pentru plata creditorilor,la data de 01.10.2008 lichidatorul judiciar a înregistrat raport cu propunere de închidere a procedurii, pe temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.

Propunerea formulată a fost notificată părților, fără a se formula obiecțiuni, însă - prin cererea înregistrată la data de 27.11.2008 - creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului Ias olicitat să fie autorizat pentru promovarea acțiunii prevăzută de art.138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, împotriva organelor de conducere ale debitorului.

Cererea de autorizare formulată de creditorul bugetar nu întrunește condițiile impuse de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 pentru a fi admisă, a constatat tribunalul.

În conformitate cu prevederile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, în cazul în care în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență, judecătorul-sindic, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau supraveghere din cadrul societății iar - potrivit alin.3 al acestui articol - comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat pentru introducerea acțiunii în răspunderea personală a organelor de conducere ale debitorului, numai dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar omit să indice, în raportul lor asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau omit să formuleze o astfel de acțiune iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.

Din conținutul acestor prevederi legale rezultă că legitimarea procesuală activă pentru un astfel de demers aparține în primul rând administratorului judiciar sau lichidatorului și doar în subsidiar - și cu îndeplinirea anumitor cerințe - comitetului creditorilor.

Cum aceste prevederi legale nu conferă fiecărui creditor drept individual de a promova acțiune în răspundere personală, ci consacră acest drept numai pe seama comitetului creditorilor, instituind totodată și anumite restrângeri în exercitarea lui, exprimarea intenției - de către creditorul bugetar - de a formula o cerere de atragere a răspunderii personale nu este suficientă pentru a se acorda autorizarea prevăzută de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.

Este real că - datorită numărului redus de creditori - în cauză nu s-a putut forma un comitet al creditorilor, în conformitate cu prevederile art.16 din Legea nr.85/2006 însă, potrivit acelorași prevederi, atribuțiile acestui comitet, inclusiv sesizarea pentru acordarea autorizării prevăzută de art.138 alin.3 din lege, puteau fi exercitate de adunarea creditorilor reprezentată de cei doi creditori înscriși în tabelul creanțelor.

În cauză, cererea de autorizare nu aparține adunării creditorilor, fiind formulată de creditorul bugetar în nume propriu și - pentru că nu există nici omisiuni în sensul disp.art.138 alin. 3 din Legea nr.85/2006, care să îndreptățească autorizarea creditorului bugetar de o promova o acțiune în răspundere personală - prin raportul prevăzut de art.20 alin. 1 lit. b din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar precizând că nu i-au fost accesibile documentele contabile, întrucât debitorul nu s-a conformat obligației de a le prezenta, astfel încât nu a avut posibilitatea de a examina situația economică și financiară acestuia și, în aceste condiții, a apreciat că starea de insolvență a fost cauzată de un management neperformant și de gestionarea defectuoasă a resurselor și potențialului societății practicate de administratorul statutar.

Pe de altă parte, trebuie reținut că managementul defectuos al resurselor și al potențialului unei societăți comerciale nu se regăsește printre faptele enumerate expres și limitativ de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, pentru că nu orice deficiență managerială este de natură a duce la stabilirea răspunderii prevăzută de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 și a motiva suportarea pasivului de către administratorul statutar.

Față de considerentele expuse și de constatarea că în averea debitorului nu există bunuri sau creanțe care - prin valorificare - să asigure stingerea pasivului și acoperirea cheltuielilor administrative pe care le presupune prezenta procedură și că, în aceste condiții, derularea în continuare a procedurii nu ar avea alt efect decât acela de a genera cheltuieli suplimentare, ce ar greva nejustificat fondul de lichidare, cererea de autorizare pentru promovarea acțiunii în răspundere formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I va fi respinsă și, în baza disp.art.131 din Legea nr.85/2006, admisă propunerea lichidatorului judiciar privind închiderea procedurii.

La adoptarea acestei soluții, judecătorul-sindic a avut în vedere că pe parcursul procedurii s-a acordat răgaz suficient creditorilor să se întrunească și să decidă cu privire la oportunitate promovării acțiunii în răspunderea organelor de conducere ale debitorului și - dacă creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I avea date despre existența unor fapte de natura celor prevăzute de art.138 alin. 1 lit. a - g din Legea nr.85/2006 și a identificat pe autorii acestor fapte - nimic nu l-a împiedicat ca pe parcursul procedurii să solicite convocarea adunării creditorilor, care - apoi - să sesizeze, în condițiile art.138 alin. 3 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic pentru a fi autorizat să promoveze o acțiune în antrenarea persoanelor responsabile de insolvența debitorului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta învederează că judecătorul-sindic nu a interpretat corect documentele existente la dosarul cauzei și nu a observat încălcarea dispozițiilor legale în materie economico-financiară, care ar putea avea legătură cu intrarea SC " " SRL în incapacitate de plată.

Recurenta susține că este evident că nu s-a ținut contabilitatea societății în conformitate cu legea, aspect ce se încadrează în prevederile art.138 litera "d" din Legea nr.85/2006. I pretinde că administratorul societății nu și-a îndeplinit nici obligația legală de a publica la. situațiile financiare anuale, ceea ce a condus la dizolvarea societății. Recurenta arată că și cerințele art.138 alineat 1 litera "c" sunt îndeplinite, sub aspectul continuării activității în interes propriu, câtă vreme debitorul nu și-a îndeplinit obligația de a achita creanțele înregistrate la bugetul de stat, din anii anteriori pronunțării hotărârii prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței.

Administrația Finanțelor Publice a municipiului I pretinde că prin corelarea acestor aspecte cu dispozițiile art.138(1) se impune obligarea administratorului la repararea prejudiciilor create bugetului de stat. Recurenta arată că prevederile Legii nr.85/2006 instituie răspunderea personală a organelor de conducere ale societății, ca o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată dar și ca o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea, în ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolvență. Or, răspunderea administratorilor - pretinde recurenta - este atrasă chiar și pentru culpa cea mai ușoară a acestora.

În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art.304 indice 1 Cod procedură civilă și articolele 2, 138 alineat 3 și alineat 1 literele a), b), c) și d) din Legea nr.85/2006 și art.73 din Legea nr.31/1990.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

Deși se invocă punctul 8 al articolului 304 Cod procedură civilă, niciuna dintre criticile prezentate în recurs nu se încadrează în acest text, neavând legătură cu greșita interpretare a actului juridic dedus judecății. O eventuală greșită interpretare a înscrisurilor depuse de părți nu se încadrează în punctul 8 al art.304, care vizează - în exclusivitate - noțiunea de "act juridic" în sens de operațiune juridică, și nu de documente prezentate ca mijloace de probă.

În ce privește punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă Curtea constată că nu operează în pricina de față, în măsura în care tribunalul a interpretat și aplicat judicios dispozițiile legale relevante.

Instanța de recurs observă că niciun argument dintre cele prezentate de recurentă nu vizează motivarea respingerii cererii de autorizare a introducerii acțiunii prevăzute de art.138 alineat (1) din Legea nr.85/2006. Curtea de apel reține că sunt întru-totul judicioase constatările tribunalului, potrivit cărora condițiile de la alineatul (3) al articolului 138 nu sunt îndeplinite. În contextul lipsei criticilor față de acest aspect esențial al sentinței judecătorului sindic, curtea de apel constată că sunt lipsite de relevanță argumentele vizând pretinsa dovedire a unora dintre faptele care, conform art.138 alineat (1) din Legea nr.85/2006, atrag suportarea pasivului debitorului persoană juridică de una sau mai multe persoane fizice. Aceste din urmă elemente sunt relevante și se iau în examinare doar în situația în care, odată autorizată introducerea acțiunii conform alineatului (3) al art.138 din Legea nr.85/2006, se procedează la stabilirea răspunderii celor vizați. Ca atare, referirile recurentei la principiul general al răspunderii, instituit de Legea nr.85/2006 și - în concret - la literele a-d ale art.138(1) sunt fără pertinență în cauza de față.

În aplicarea art.312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul, menținând sentința Tribunalului Iași.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice I împotriva sentinței comerciale nr.706/S/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecătorul sindic, hotărâre pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 06.04.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

-

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași:

-

30.IV.2009.-

Președinte:Liliana Palihovici
Judecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Susanu

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 921/2009. Curtea de Apel Iasi