Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 891/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 891
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de I - I, prin reprezentant legal împotriva sentinței nr. 422/S din 18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 2-lea termen de judecată.
Văzând că la dosar s-a solicitat judecata recursului în temeiul art. 242 cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 422/S/18.09.2007 a Tribunalului Iași - secția comercială, judecător sindic s-a hotărât:
Respinge cererea formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. I vizând autorizarea introducerii acțiunii prevăzută de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Admite cererea formulată de administratorul judiciar Lichidator I și,în consecință,
În temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006,
Dispune închiderea procedurii insolvenței debitorului " ", cu sediul social declarat în I,-.
Dispune radierea debitorului " " I din registrul comerțului și evidențele
În temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006,
Descarcă pe administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Aprobă în parte decontul depus de administratorul judiciar Lichidator I și dispune plata către acesta,din fondul de lichidare, a sumei de 2.663,80 lei din care suma de 663,80 cheltuieli pentru derularea procedurii și suma de 2.000 lei onorariu.
În temeiul art. 135 din Legea nr. 85/2006,
Dispune notificarea prezentei sentințe debitorului,creditorilor,Direcției Generale Finanțelor Publice a Jud. I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a reținut că, prin sentința comercială nr. 551/S/06.12.2007 s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitorului " " I, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar Lichidator
În exercitarea atribuțiilor conferite de lege,administratorul judiciar a emis notificările prevăzute de art. 61 din Legea nr. 85/2006 și a procedat la întocmirea tabelului creanțelor asupra averii debitorului,tabel care a fost definitivat prin încheierea nr. 92/20.03.2008 și care cuprinde pe creditorii SC SA B cu o creanță în sumă de 60.905,24 lei și Administrația Finanțelor Publice a Mun. I cu o creanță în sumă de 8.556 lei.
La data de 26.05.2008,lichidatorul judiciar a depus raportul final prin care a solicitat închiderea procedurii pe temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, învederând faptul că în patrimoniul debitorului nu există bunuri sau alte elemente de activ care să fie supuse procedurii de lichidare.
Luând act de depunerea raportului final,creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. Iaf ormulat cerere pentru a fi autorizat în vederea introducerii acțiunii în răspundere împotriva administratorului debitorului, cu solicitarea de a i se acorda termen în acest sens,apreciind că se impune formularea unei astfel de acțiuni întrucât obligațiile fiscale ale debitorului sunt din anii anteriori și se datorează managementului defectuos al acestuia iar faptul că administratorul judiciar nu a depistat fapte de natura celor enumerate de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nu înseamnă că ele nu există,fără a face însă referire la vreo probă concretă din dosar.
Cererea de autorizare nu întrunește condițiile impuse de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 pentru a fi admisă.
În conformitate cu prevederile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor poate fi autorizat de judecătorul-sindic pentru introducerea acțiunii în răspunderea personală a organelor de conducere ale debitorului numai dacă administratorul judiciar /lichidatorul judiciar omit să indice în rapoartele lor cauzele insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau omit să formuleze o astfel de acțiune iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
Rezultă așadar că aceste prevederi legale nu conferă fiecărui creditor drept individual de a promova acțiune în răspundere personală ci consacră acest drept numai pe seama comitetului creditorilor,instituind totodată și anumite restrângeri în exercitarea lui.
În cauză nu există omisiuni în sensul disp. art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 care să îndreptățească autorizarea creditorului bugetar de o promova o acțiune în răspundere personală.
Sub acest aspect,se reține că prin raportul prevăzut de art. 20 alin. 1 lit. "b" din Legea nr. 85/2006, depus la data de 07.05.2008,administratorul judiciar a precizat că nu i-au fost accesibile documentele contabile întrucât debitorul nu s-a conformat obligației de a le prezenta astfel încât,nu a avut posibilitatea de a examina situația economică și financiară acestuia și de a determina în concret cauzele insolvenței și persoanele responsabile de această stare a societății,cu atât mai mult cu cât debitorul nu a depus nici la autoritățile fiscale raportările contabile impuse de Legea nr. 82/1991.
Dacă creditorul bugetar avea date despre existența unor fapte de natura celor enumerate de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006 și a identificat pe autorii acestora,nimic nu l-a împiedicat să le sesizeze pe parcursul procedurii însă demersul său în sensul autorizării motivat doar pe managementul defectuos al administrației și simpla existență a creanței fiscale,nu pot crea premisele necesare antrenării răspunderii personale atât timp cât nu sunt coroborate cu alte probe care să conducă la concluzia că sumele destinate plății acestei creanțe au fost folosite în alte scopuri sau că omisiunea privind nedepunerea declarațiilor fiscale poate fi interpretată ca o sustragere de la controlul fiscal deși, în această din urmă situație, creditorul bugetar avea potrivit Legii contabilității toate pârghiile necesare sancționării și remedierii ei.
În condițiile în care, în averea debitorului,nu au fost identificate bunuri sau alte elemente de activ care să poată asigura acoperirea creanțelor și,din acest motiv, finalitatea urmărită de lege nu poate fi atinsă,în temeiul prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006,se va dispune închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele fiscale și cele ale registrului comerțului,cu descărcarea administratorului judiciar de orice responsabilități și îndatoriri privind procedura.
Referitor la cererea administratorului judiciar de a i se încuviința devizul de cheltuieli în sumă totală de 3.663,80 lei,aceasta urmează a fi admisă în parte respectiv doar pentru suma de 2.663,80 lei,din care suma de 663,80 lei cheltuieli de procedură efectuate de administratorul judiciar din fondurile proprii și suma de 2000 lei onorariu apreciat ca fiind îndestulător și rezonabil raportat la dimensiunea și complexitatea procedurii care nu au necesitat un volum mare de muncă și nici un efort semnificativ pentru efectuarea operațiunilor, plata urmând să se facă,în lipsa disponibilităților în contul debitorului,din fondul de lichidare constituit potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs PL. a jud. I, a Mun. I, susținând că prin sentința comercială nr. 422/S/18.09.2008, Tribunalul Iași - judecător sindic a respins cererea vizând autorizarea instituției de a promova acțiunea întemeiată pe disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006 în contradictoriu cu organele de conducere ale debitorului și totodată, a admis raportul final cu consecința închiderii procedurii insolvenței și radierii debitorului " "
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că "Legea nr. 85/2006 nu conferă fiecărui creditor drept individual de a promova acțiune în răspundere personală ci consacra acest drept numai pe seama comitetului creditorilor" și numai dacă administratorul sau lichidatorul judiciar omit să indice în rapoartele lor cauzele insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau să formuleze o astfel de acțiune". Totodată, instanța reține că în cauză nu există omisiune care să îndreptățească autorizarea creditorului bugetar de a promova o acțiune în răspundere personală.
Consideră că soluția judecătorului sindic nu este nici legală, nici temeinică.
Apreciază că instanța de fond nu a interpretat corect documentele depuse la dosarul cauzei și nici asupra încălcării dispozițiilor legii în materie economico-financiară și care ar putea avea legătură cu intrarea " " în incapacitate de plată. Având în vedere împrejurarea că documentele contabile ale firmei nu au fost predate administratorului judiciar, este evident că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, aspect ce se încadrează în disp. art. 138 alin. 1 lit. "d", din Legea nr. 85/2006. Nu au fost prezentate documentele din care să rezulte rapoartele juridice cu creditorii, punând astfel administratorul judiciar în imposibilitate de a proceda la recuperarea creanțelor prin formularea acțiunilor specifice.
Totodată, administratorul-pârât nu a mai depus bilanțurile anuale la organul fiscal teritorial precum și la ORC așa cum prevede legislația în vigoare, acest aspect conducând la concluzia că, cu bună știință, administratorul a încercat să scape de creditorii societății.
Așa cum rezultă din fișa sintetică totală a agentului economic și a titlurilor executorii întocmite de către organul fiscal, se poate observa împrejurarea că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de a achita creanțele înregistrate la bugetul de stat din anii anteriori pronunțării hotărârii prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, ceea ce justifică și incidența disp. art. 138 alin. 1 lit. "c", respectiv continuarea activității în interes propriu.
Deși s-au efectuat măsuri de executare silită în conformitate cu prevederile Codului d e procedură fiscală, debitorul prin reprezentant legal a fost somat, nu a înțeles să efectueze plăți la bugetul de stat, sens în care creanța fiscală a fost majorată prin aplicarea de accesorii calculate pentru neplata acesteia la termen.
Și incidența disp. art. 138 alin. 1 lit. "d" din Legea nr. 85/2006 - este evidentă și rezultă clar din situația prezentată pe site care constată că ultimul bilanț contabil a fost depus la organul fiscal la 31.07.2003, iar ultimul decont, este depus în octombrie 2003.
Raportat la cererea creditorului "" B, administratorul-pârât a încheiat contrate cu acesta în baza cărora a ridicat mărfuri fără a mai achita contravaloarea produselor livrate. Acest aspect conduce la concluzia că sunt incidente disp. art. 138 alin. 1 lit. "a și c" din lege întrucât pârâții, sub acoperirea persoanei juridice, a continuat activitatea societății și și-a însușit bunurile, respectiv sumele aparținând patrimoniului societății.
aceste aspecte cu prev. art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, apreciază că se impune obligarea administratorului-pârât și a asociatului, la repararea prejudiciilor suferite de creditorii - Administrația Finanțelor Publice a mun. I și ""
În lumina disp. Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, dar, în același timp, și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolvență.
Răspunderea administratorilor este atrasă chiar și pentru culpa cea mai ușoară a acestora, fapt de notorietate atât în doctrina cât și în jurisprudența, câtă vreme administratorul societății cu mai multă diligență și grijă chiar decât propriile sale bunuri.
Analizând global criticile în raport de dispozițiile legale incidente, se constată că recursul nu este întemeiat.
Cum corect a reținut instanța de fond, cei în drept să promoveze în justiție o acțiune în răspunderea organelor de conducere a societăților comerciale sunt administratorul judiciar/lichidatorul iar dacă aceștia omit, este îndrituit în acest scop comitetul creditorilor în temeiul art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, dar cu acordul judecătorului sindic.
Un artificiu de genul celui solicitat de recurentă nu este prevăzut de legea insolvenței nr. 85/2006 aplicabilă în materie.
În condițiile art. 138 alin. 1 lit. "a-g" din Legea nr. 85/2006 pentru antrenarea răspunderii personale a persoanelor culpabile, persoanele abilitate deja arătate mai sus, sunt obligate să ia măsurile ce se impun în vederea recuperării pagubelor produse.
Neexistând astfel de elemente care să contureze în sarcina persoanelor vinovate fapte de natura celor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. "a-g" și neexistând bunuri în averea debitorului care să asigure acoperirea creanțelor, soluția instanței de fond de închidere a procedurii este corectă.
Prin consecință, recursul se vădește a fi neîntemeiat sub toate aspectele vizate, urmând a se respinge și a se menține sentința instanței de fond ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de I - I prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 422/S din 18.09.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30.03.2009.-
/PREȘEDINTE, /JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
eliberat din funcție, eliberat din funcție
Președinte, Președinte,
judecător judecător
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași -
10.04.2009
2 ex.-
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Traian Șfabu, Liliana Palihovici
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
