Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 927/2009. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 927/

Ședința publică din 13 octombrie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, nr.2. județul H, împotriva Sentinței comerciale nr. 1160 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, Falimente, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut la prima strigare nu se prezintă părțile.

După strigarea cauzei, în timpul dezbaterilor se prezintă pentru pârâtul recurent, avocat, în substituirea avocatului, cu delegație la dosar (25). lipsă fiind debitoarea intimată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, în temeiul disp.art.301, 303 Cod pr.civ. fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 20,00 lei prin chitanța aflată la fila 11 din dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele existente la dosar acordă cuvântul părții prezente, după dezbateri.

Reprezentantul pârâtului-recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de angajare a răspunderii personale pârâtului recurent, pentru datoriile " TRANS", pentru motivele expuse în cuprinsul cererii aflată la dosar.

CURTEA,

Prin sentința nr. 1160/29.04.2009 pronunțată în ședința publică din 29.04.2009 de judecătorul sindic, în dos. nr- al Tribunalului Comercial Mureș, a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar GENERAL și, în consecință, a dispus angajarea răspunderii personale a pârâtului în baza art. 138 alin. 1 lit. d, e și alin. 4 din Legea nr. 85/2006 obligându-l la acoperirea pasivului debitoarei în sumă de 175.500 lei.

Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut că prin cererea de chemare în judecată lichidatorul judiciar a solicitat angajarea răspunderii, pe aceleași temeiuri de drept, susținând că pârâtul, în calitate de administrator statutar a gestionat în mod defectuos patrimoniul debitoarei și a condus necorespunzător contabilitatea societății, fapte ce au condus la starea de insolvență.

Pârâtul, se arată în continuare în hotărârea atacată, nu a formulat întâmpinare și nici apărări.

În fapt, reține judecătorul sindic, conform raportului privind cauzele care au dus la deschiderea procedurii insolvenței, rezultă că lichidatorul judiciar nu a reușit să-l contacteze pe fostul administrator statutar și, din acest motiv, nu a reușit să obțină actele - financiar contabile ale debitoarei.

Singurul act contabil este bilanțul depus la organele financiare pentru anul 2002, ulterior nemaifiind depuse actele obligatorii prevăzute de lege a fi depuse la organul fiscal.

Astfel, judecătorul sindic a reținut dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, care prevăd că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului statutar, obligație neîndeplinită de pârât, fapt ce atrage răspunderea conform art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, deși figurează scriptic bunuri în patrimoniul societății, conform bilanțului depus pentru anul 2002, aceste bunuri nu mai există în fapt, astfel că, în lipsa apărărilor pe care pârâtul să le facă în fața judecătorului sindic, există prezumția simplă a deturnării acestor bunuri în interes propriu, prezumție nerăsturnată de pârât, astfel că a dispus atragerea răspunderii și pentru fapta prevăzută de lit. eaa rt. 138 alin. 1.

Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs pârâtul solicitând ca, prin admiterea recursului, să se respingă cererea lichidatorului judiciar de atragere a răspunderii personale. În motivele de recurs se susține că judecătorul sindic s-a limitat doar la concluziile raportului privind cauzele intrării debitoarei în stare de insolvență. Or, pretinde recurentul, s-a retras din societate începând cu 03.02.2003, conform actului adițional cu nr. 204 încheiat la notarul public, pe care susține că îl depune la dosar. În continuare arată că și-a exercitat mandatul de administrator statutar doar până în luna ianuarie 2003 după care nu și-a mai exercitat aceste atribuții, ele fiind cedate altui asociat - administrator.

În susținerea declarației și motivelor de recurs, recurentul nu a depus niciun act, deși susține că va depune actul adițional cu nr. 204/03.02.2003.

Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:

Corect a reținut judecătorul sindic faptul că administratorul statutar, în cazul de față pârâtul recurent, statut potrivit informațiilor oficiale obținute de la registrul comerțului privind debitoarea, nu a putut fi contactat și, din acest motiv, lichidatorul judiciar nu a avut niciun act, document contabil pentru analiza cauzelor insolvenței.

Ca atare, în mod just a prezumat că nu există aceste contabile, ceea ce echivalează cu neținerea evidenței contabile, și că bunurile cuprinse în bilanțul contabil pe anul 2002, depus la organele fiscale, au fost deturnate în interes propriu, fapte prevăzute expres de art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006.

În recurs pârâtul se apără susținând că a încheiat un act adițional prin care a renunțat în favoarea unei terțe persoane la calitățile de asociat și administrator, însă acest presupus act notarial nu a fost depus la dosar pentru a răsturna prezumția relativă simplă constatată corect de judecătorul sindic.

Or, cel care face o propunere în fața instanței, conform art. 1169 Cod civil, trebuie să o și dovedească, lucru pe care recurentul nu l-a făcut, așa încât apărarea sprijinită pe presupusul înscris va fi respinsă.

Totodată, este de observat că în registrul comerțului nu a fost efectuată nicio modificare care să consemneze alegațiile făcute de recurent, astfel că nici din această perspectivă nu poate fi reținută apărarea recurentului.

Pentru toate aceste motive, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, nr.2. județul H, împotriva Sentinței comerciale nr. 1160/29 aprilie 2009, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș, nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.

PREȘEDINTE: Nemenționat	Judecător,	Judecător,
Grefier,

Red.

Tehnored.

4 exp./20.11.2009

Jud.fond. R

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată ....		Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță