Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 932/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 932/
Ședința publică din 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - cu sediul în B,--11, sector 1 și de FINANȚELOR PUBLICE R, cu sediul în Reghin,-, județul M, prin reprezentanți legali în numele și pentru DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, împotriva Încheierii comerciale nr. 852 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, Falimente, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate în termen, motivate, în temeiul disp.art.301, 303 Cod pr.civ. fiind scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele existente la dosar și cererile recurentelor-creditoare de a se judeca și în lipsă conform art.242 alin.2 Cod pr.civ. o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin încheierea nr.852/31 martie 2009, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-, s-au respins obiecțiunile formulate de creditoarele B și M împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar, desemnat în procedura de lichidare a debitoarei SRL și în consecință s-a aprobat raportul final nr.85/19 februarie 2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că prin sentința nr.696/23 iunie 2008 fost admisă cererea debitoarei și s-a deschis procedura de insolvență în formă simplificată, iar practicianul în insolvență desemnat în cauză a întocmit raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitoarei, a întocmit rapoartele de activitate ulterioare, precum și raportul de evaluare și regulamentul de vânzare întocmit în condițiile art.116 și următoarele din Legea nr.85/2006 republicată.
La 17 ianuarie 2006 adunarea creditorilor a aprobat raportul de evaluare și regulamentul de vânzare, fiind organizate apoi licitații săptămânale pentru vânzarea bunurilor debitoarei începând cu data de 17 martie 2006, fiind nevoie de diminuarea prețului deoarece nu s-a reușit valorificarea nici unei părți din bunuri, din cauza faptului că bunurile aveau un caracter special, fiind aferente activității de tipografie și că erau uzate moral și fizic. În cadrul procedurii de licitație s-a încasat din vânzarea a două bunuri suma de 7369,20 lei, iar pentru restul bunurilor care nu au putut fi valorificate, deși licitațiile au continuat săptămânal, s-a propus casarea.
În total, sumele încasate din recuperarea creanțelor debitoarei au fost de 17.886,26 lei, iar sumele încasate din valorificarea bunurilor debitoarei la care s-au adăugat cele rezultate din încasarea creanțelor au făcut obiectul a 5 distribuiri, suma totală fiind de 28.133,43 lei.
S-a mai reținut că la data de 19 februarie 2009 societatea nu mai deținea bunuri în patrimoniu și, considerându-se epuizate toate demersurile în cadrul procedurii, lichidatorul a întocmit raportul final, solicitând ca în temeiul art. 129 să se dispună închiderea procedurii.
De asemenea, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că nu au fost declarate persoane vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență, singura creditoare care a cerut angajarea răspunderii personale fiind M, căreia i s-a respins cererea pentru lipsa calității procesuale active.
Față de obiecțiunile M, judecătorul sindic a precizat că în contextul demersurilor efectuate în cadrul procedurii, a veni la finalul acesteia și a afirma că nu s-au făcut toate eforturile în condițiile în care și creditorilor li se acordă un rol deosebit de important, nu numai de control, dar și de implicare activă, este o susținere fără temei. La fel și în privința obiecțiunilor, judecătorul sindic subliniind că s-a dovedit comunicarea raportului final împreună cu bilanțul contabil general tuturor creditorilor, inclusiv creditoarei, a apreciat că obiecțiunile sunt nefondate, iar continuarea procedurii nu ar face decât să ducă la acumularea de noi cheltuieli de lichidare total nejustiifcate.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de ambele creditoare. Creditoarea a criticat faptul că lichidatorul judiciar nu a verificat, în ceea ce privește creanța bugetară înscrisă de și preluată de, cauzele concrete care au determinat nevirarea contribuțiilor la fondul național unic de asigurări sociale și de sănătate, raportat la obligațiile prevăzute de lege, că trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la acest fond, că trebuia întocmit un raport detaliat privitor la eventualele bunuri ale societății, subliniind că "scurtele considerații" ale lichidatorului în ceea ce privește aplicabilitatea art.138 din Legea nr.85/2006 nu constituie raportul amănunțit prevăzut de lege.
Recurenta a apreciat că simplele afirmații ale lichidatorului judiciar referitoare la faptul că fosta conducere nu a comis niciuna dintre faptele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 republicată, fără a fi însoțite de o analiză complexă și pertinentă a activității debitoarei și cauzelor care au generat starea de încetare de plăți nu pot constitui un raport amănunțit. De asemenea, s-a învederat faptul că atât timp cât lichidatorul judiciar a omis să promoveze o cerere, se poate dispune ca această cerere să fie formulată de comitetul creditorilor.
Recurenta creditoare Mas olicitat continuarea procedurii de lichidare, motivând că societatea debitoare are datorii mari față de bugetul statului, că nu există certitudine privind existența/inexistența bunurilor, insolvabilitatea societății trebuind dovedită, iar textul art.131 din lege nu instituie obligația pentru judecătorul sindic de a închide procedura pe baza simplului raport al administratorului judiciar sau lichidatorului, judecătorul sindic putând verifica dacă nu ar fi cazul să fie valorificate posibilitățile oferite de 70 și 80 pentru a continua procedura în scopul acoperirii creanțelor. Recurenta a mai invocat și scopul procedurii instituite de legiuitor prin textul art.2 din Legea 85/2006 republicate.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art.3041Cod procedură civilă, instanța constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Recurentele și M, în motivarea recursurilor lor, mai mult în termeni generali, fără vreo referire la date concrete, în susținerea obiecțiunilor la raportul final fac pur și simplu abstracție de actele și lucrările dosarului, de demersurile concrete efectuate de lichidatorul judiciar, de faptul că a fost întocmit raportul final, cauzele și împrejurările care au determinat starea de încetare de plăți, precum și rapoartele periodice de activitate, de încercările de valorificare a bunurilor identificate în averea debitoarei și de eficiența acestor demersuri. Criticile aduse activității lichidatorului judiciar sunt lipsite de conținut și nu denotă decât formalitatea exercitării căii de atac, în condițiile în care invocă aspecte legate de conținutul raportului, cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență în cadrul obiecțiunilor la raportul final, iar în accepțiunea sa, judecătorul sindic ar trebui din oficiu să autorizeze comitetul creditorilor să formuleze cererea de angajare a răspunderii sau chiar să autorizeze creditorii să o formuleze, în lipsa demersurilor întreprinse de lichidatorul judiciar. Acest creditor omite însă faptul că în cazul dedus judecății, așa cum a reținut și judecătorul sindic, a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale active cererea creditoarei M de angajare a răspunderii personale.
În ceea ce privește recursul M se observă, pe lângă faptul că se invocă doar argumente de ordin teoretic general, cu rol de principiu, se critică aplicarea prevederilor art.131 din Legea nr.31/2006 republicată, în pofida faptului că în raportul final s-a cerut închiderea procedurii în baza prevederilor art.129 din Legea nr.85/2006 republicată.
Pentru considerentele arătate, instanța va respinge ambele recursuri ca nefondate, recurentele nereușind să convingă instanța de recurs că există motive pertinente și argumente suficiente pentru continuarea procedurii în contextul datelor și actelor aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Tg.M,--3 și de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul ales în B,--11 sector 1, împotriva încheierii nr.852 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red./
Dact./BI/8ex
18.11.2009
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
