Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 939/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 939
Ședința publică de la 01 Iulie 2009
PREȘEDINTE: Nela Ochea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu Moleanu
JUDECĂTOR 3: Carmen Mladen
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului declarat de debitoarea SC SA împotriva sentinței nr. 519/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul O l t-Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarea S și administratorul judiciar SERVICII INSOLVENȚĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns administratorul judiciar prin avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat pentru administratorul judiciar SERVICII INSOLVENȚĂ a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. 519/06 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
În susținerea celor solicitate a arătat că sunt îndeplinite condițiile deschiderii procedurii insolvenței, iar actul pe baza căruia s-a cerut deschiderea procedurii insolvenței este titlu executoriu nr. 510/04.12.2008 aferent obligațiilor fiscale restante;i care nu a fost contestat.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la 16.02.2009, creditoarea Administrația Finanțelor Publice a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SA, pentru o creanță de 587.636 lei.
În motivare a arătat că debitoarea are o datorie către bugetul consolidat al statului în sumă de 587.636 lei, creanța este certă lichidă și exigibilă și superioară plafonului de 10.000 lei, debitoarea a încetat plățile în urmă cu mai mult de o lună de zile, fiind îndeplinite dispozițiile art. 1, art.3, art.6 și art. 31 din legea nr. 85/2006, pentru deschiderea proceduri generale împotriva acesteia.
S-a mai menționat faptul că în urma întrV. Comisiei pentru Selecția Practicienilor în insolvență constituită la nivelul DGFP Oaf ost desemnat pentru a prelua poziția de practician în insolvență Servicii Insolvență
Debitoarea în termen legal a formulat contestație la cererea de deschiderea procedurii creditoarei, solicitând respingerea cererii de deschidere a procedurii, susținând că pretinsa creanță invocată de S nu este certă, că aceasta a fost stabilită în urma procesului-verbal de control nr.32913/22.10.2008, raportului de inspecție fiscală nr.32974/22.10.2008 și a deciziei de impunere nr.621/23.10.2008.
Debitoarea a arătat că împotriva acestor acte fiscale a formulat contestație administrativ-fiscală, iar prin decizia nr.5/05.01.2009, DGFP Oad ispus suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală.
A precizat debitoarea că trebuia suspendată și executarea silită pornită de organele fiscale, însă a fost suspendat numai dreptul de a contesta, fără să fie suspendate în fapt toate efectele actului administrativ atacat, inclusiv dreptul de a proceda la executarea silită, considerând că este o măsură abuzivă.
Față de nesoluționarea contestației administrativ-fiscale împotriva actelor pe care se întemeiază creanța, și prin aceasta, blocarea accesului la verificarea judecătorească a legalității și temeiniciei acestei creanțe, rezultă fără echivoc faptul că o astfel de creanță nu are un caracter cert și nici exigibil și nu poate fi pusă în executare, nici prin intermediul executării silite de drept comun și nici în cadrul procedurii concursuale a insolvenței.
Creditoarea Sad epus întâmpinare la contestație, solicitând respingerea contestației, conform art.110, alin.3, art.141 și art.215 din OG 92/2003 R privind Codul d e procedură fiscală, potrivit cărora titlul de creanță fiscală devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă, iar introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
Prin decizia nr.5/05.01.2009 a DGFP O s-a dispus suspendarea soluționării contestației și nu s-a dispus suspendarea executării actului administrativ - fiscal, ca urmare a existenței unei fapte infracționale ce a cauzat prejudiciul reprezentat de valoarea creanței fiscale, astfel că în mod eronat debitoarea susține că trebuia suspendată și executarea silită pornită de organele fiscale.
Prin sentința nr. 519/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul O l t-Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr- s- respins ca neîntemeiată contestația formulată de debitoarea SC SA, s-a admis cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice S și s-a deschis procedura insolvenței împotriva acesteia, fiind desemnat administrator judiciar provizoriu pe Servicii Insolvență care are atribuțiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în temeiul art.205 din OG nr.92/2003, debitoarea a formulat contestație la raportul de inspecție fiscală nr.32974/22.10.2008 și a deciziei de impunere nr.621/23.10.2008, care a fost soluționată prin decizia nr.5/05.01.2009, în sensul suspendării soluționării acesteia, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală, dat fiind faptul că Saf ormulat plângere penală la data de 10.11.2008 împotriva societății debitoare și a administratorului acesteia, pentru fapte penale vizând evaziune fiscală, prevăzute de legea 241/2005.
Această decizie nu a fost contestată de către debitoare la instanță, potrivit art.218 alin.2 din OG 92/2003 și nici nu s-a solicitat suspendarea executării efectelor actelor de impunere, potrivit aceleiași legi, sau în baza art.14-15 din Legea nr.554/2004.
În consecință, neexistând o hotărâre de suspendare a executării actului administrativ-fiscal, acesta își păstrează caracterul de titlu de creanță fiscală și devine titlu executoriu, situație în care creanța creditoarei îndeplinește condițiile cerute de legea 85/2006.
Cererea formulată de către creditoare este întemeiată, creanța acesteia fiind certă, lichidă și exigibilă potrivit înscrisurilor depuse, se va admite cererea acesteia și, în temeiul art 33 alin 4 din Legea privind procedura insolvenței, se va constata că debitorul este în stare de insolvență și se va deschide procedura insolvenței împotriva acestuia. Se vor dispune și măsurile imediate prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs debitoarea SC SA criticând-o ca netemeinică și nelegală, pentru că pretinsa creanță a DGFP O nu este certă și exigibilă din moment ce legalitatea și temeinicia acesteia nu a putut fi verificată ca urmare a suspendării contestației administrative formulate de recurentă, de asemenea prin suspendarea unilaterală s-a închis accesul la verificarea a legalității și temeiniciei actului administrativ contestat și invocând principiul penalul ține în loc civilul trebuia să facă aplicarea integrală a acestui principiu, respectiv să suspende toate efectele respectivului act administrativ, iar nu numai partea care privește drepturile recurentei. Intimata creditoare aplică trunchiat normele legale invocând pe cele favorabile și omițând să invoce aspectele favorabile recurentei, organul fiscal făcând practic o colattio legis, ceea ce este inadmisibil.
Prin întâmpinare administratorul judiciar, SERVICII INSOLVENȚA C, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât temeiul în baza căruia s-a cerut deschiderea procedurii, nu îl reprezintă nici unul din actele contestate pe cale administrativă, respectiv temeiul creanței nu îl reprezintă nici procesul verbal de control 32913/22.10.2008, nici raportul de inspecție fiscală nr. 32974/22.10.2008 și nici decizia de impunere nr. 621/23.10.2008, ci titlul executoriu nr.510/04. 12. 2008, care nu a făcut obiectul nici unei contestării și nu este în măsură să-i afecteze intimatei calitatea de creditor, îndreptățit să solicite în temeiul art.31 din 85/2006 deschiderea procedurii generale de insolvență.
Faptul că în prezent este formulată o contestație administrativă și faptul că în prezent, procedura de soluționare a contestației administrative a fost suspendată până la soluționarea sesizării penale, nu prezintă relevanță și nu este în măsură să atragă desființarea hotărârii primei instanțe.
Din interpretarea art. 172 și 205. pr. fiscală, rezultă că deși sunt emise de același organ fiscal, actul administrativ fiscal și titlul executoriu sunt două documente distincte, cu regim juridic distinct. Pentru actele administrative fiscale există procedura prevăzută de art. 205 și următoarele din pr. fiscală, iar pentru titlul executoriu există procedura de contestare prevăzut în art.172C.pr.fiscală. Ori, lipsa unei contestații exprese a debitoarei împotriva titlului executoriu în temeiul căruia s-a cerut deschiderea procedurii insolvenței, în condițiile art.172 pr.fiscală, având în vedere argumentele sus menționate, face ca orice critică a recurentei, în privința caracterului cert al creanței pentru care s-a dispus deschiderea procedurii, să fie irelevantă.
Pe de altă parte, contestarea actului fiscal nu produce efecte juridice implicit și asupra titlului executoriu existent pentru datoria fiscală, având în vedere atât regimul juridic al celor două acte fiscale dar și prevederile art.215 pr. Fiscală, potrivit căruia introducerea contestației pe cale administrativă nu suspendă nici măcar executarea actului administrativ fiscal contestat, deci cu atât mai puțin contestația nu poate produce efecte asupra titlului executoriu, care este un document fiscal distinct cu regim juridic diferit și a cărui existență este una independentă de actul administrativ fiscal.
Curtea va admite recursul ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din cererea de deschiderea a procedurii Sas olicitat deschiderea procedurii insolvenței la data de 16.02.2009, împotriva debitoarei pentru o creanță, certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 587.636lei, cu care respectiva figura în evidențele fiscale la data de 4.12.2008.
DGFP a depus titlu executoriu nr. 510/4.12.2008, în care sunt cuprinse debitele de 170.759 și accesorii de 172.934lei și debit de 115.838 lei și accesorii de 128.104lei.
Debitoarea a formulat contestație la cererea de deschidere și a arătat că nu este certă creanța S deoarece a fost stabilită în urma procesului verbal de control nr.32913/22.10.2008, raportului de inspecție fiscală nr,3297/22.10.2008 și a deciziei de impunere nr. 621/23.10.2008 și că împotriva acestor acte fiscale a formulat contestație și prin decizia nr.5/5.01.2009 DGFP Oad ispus suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei sentințe definitive pe latură penală.
S, a invocat prin întimpinare prevederile art. 110 alin.3, art.141 și art.215 din OG 92/2003, potrivit cărora creanța fiscală devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă, iar introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
De asemenea nu se poate reține lipsa certitudinii creanței cât nu există o hotărâre de suspendare a actului administrativ fiscal în condițiile Legii 554/2004. Prin decizia 5/2009 s-a dispus soluționarea contestației și nu s-a dispus suspendarea executării actului administrativ fiscal, ca urmare a unei fapte infracționale ce a cauzat prejudiciul reprezentat de valoarea creanței fiscale astfel că în mod eronat contestatoarea a susținut că trebuia suspendarea și executarea silită pornită de organele fiscale. Astfel reiese cu certitudine că sunt întrunite condițiile prevăzute de pct. 6, 1 și 12 ale art. 3 din Legea 85/2006.
Din susținerile părților așa cum au fost expuse, din actele dosarului nu rezultă că, creanța care este cuprinsă în titlul executoriu nr. 510/ 04.12.2008 este alta decât cea care a făcut obiectul deciziei nr. 5/5.01.2009 care a fost emisă după încheierea procesului verbal de control nr.32913/22.10.2008, raportului de inspecție fiscală nr.3297/22.10.2008 și a deciziei de impunere nr. 621/23.10.2008. Această afirmație este făcută de administratorul judiciar al debitoarei fără ca intimata creditoare să fi făcut vreo susținere în acest sens. Față de susținerile intimatei creditoare creanța sa este cea avută în vedere la data de 04.12.2008 în sumă de 587.636 lei, creanță contestată de debitoare și nesoluționată.
Intimata creditoare nu a invocat titlul executoriu 510/2008 și deci existența unei alte creanțe decât cea care face obiectul deciziei nr.5/2009, ci posibilitatea executării acesteia chiar în condițiile în care se face contestația administrativă, temeiul regăsindu-se în art.215 pr.fiscal.
Este adevărat că potrivit pr. fiscală, contestația pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal și față de această dispoziție prevăzută de art 215, nefiind suspendat actul administrativ fiscal în condițiile prevăzute de 554/2004, nimic nu o împiedică pe creditoare să-și execute creanța împotriva debitoarei, individual.
Alta este situația în cazul în care solicită executarea silită concursuală, unde debitoarea poate să fie reorganizată sau trecută în procedura falimentului și în această situație trebuie să fie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 din Legea 85/2006 pentru ca intimata creditoare să fie îndreptățită să ceară deschiderea procedurii insolvenței. Articolul 3 pct.6 din 86/2006 definește creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței ca fiind acel creditor a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă lichidă și exigibilă de mai mult de 30 zile, ori intimata creditoare nu este îndreptățită să ceară deschiderea procedurii insolvenței întrucât creanța sa fiind contestată, în modalitatea arătată, nu este certă. Desigur dacă s-ar declanșa procedura insolvenței de către alt creditor ce ar îndeplini condițiile prevăzute de lege, intimata creditoare poate fi creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței.
Astfel fiind, în baza dispozițiilor art. 312. pr.civ. urmează a fi admis recursul, modificată sentința în sensul admiterii contestației debitoarei și respingerea cererii creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea SC SA, cu sediul în S,-, județul O, împotriva sentinței nr. 519/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul O l t-Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul -, în contradictoriu cu creditoarea S,-, județul O și administratorul judiciar SERVICII INSOLVENȚĂ, cu sediul în C, Calea, nr. 30,. 1, județul
Modifică sentința recurată în sensul că admite contestația debitoarei și respinge cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2009.
Președinte, | Judecător, Moleanu | Judecător, |
Grefier, |
03 Iulie 2009
Red. Jud.
Ex.3
Tehnored. /9.07.2009
Președinte:Nela OcheaJudecători:Nela Ochea, Ecaterina Moleanu, Carmen Mladen
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
