Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 32/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 32/COM
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta creditoare - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sect.1, împotrivaSentinței civile nr. 4593/com/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimatul contestator -, cu domiciliul ales la - -, din C, str. - - (fostă ), nr.10, intimat lichidator - & CO - lichidator judiciar al debitoarei SC SRL, cu sediul în C,- și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,-, având ca obiect - procedura insolvenței (contestație).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul contestator, av. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, pentru intimatul lichidator a răspuns lichidator -, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de creditoare este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Pentru intimatul contestator apărătorul ales și lichidatorul judiciar al debitoarei, arată că nu au cereri prealabile de formulat, probe de administrat, solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri pe fond.
Pentru intimatul contestator, av. solicită respingerea recursului declarat de creditoare ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Prin întâmpinarea depusă la dosar a răspuns la motivele de recurs formulat de creditoare referitor.
Pentru intimata debitoare, lichidatorul judiciar solicită respingerea recursului declarat de creditoare ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 8.04.2009 sub nr-, contestatorul a contestat tabelul definitiv consolidat al creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar Societatea & Co, desemnat al debitoarei SC SRL, în ceea ce privește cuantumul și rangul de prioritate al creanței AVAS, solicitând diminuarea creanței AVAS cu suma de 4.575.336 USD, cu titlu de penalități de întârziere și 6.118.335 lei contravaloare garanții și înregistrarea creanței AVAS în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, cu suma de 54.925,73 lei, compusă din 10.332,71 lei reprezentând creanța preluată de la CAS C și 44.593,02 lei penalități de întârziere.
În motivarea cererii s-a arătat că suma de 4.575.336 USD, cu titlu de penalități de întârziere și cea de 6.118.335 lei contravaloare garanții au fost incluse în tabelul definitiv consolidat ca urmare a unei erori esențiale a lichidatorului judiciar. Astfel, prin contactul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 752 din 9.11.1998 SC SRL a cumpărat un număr de 421.096 acțiuni, reprezentând 85,46 % din capitalul social al SC SA, obligându-se să realizeze în perioada 1999 - 2002 din surse proprii o investiție, cu gajarea acțiunilor cumpărate în favoarea vânzătorului. Ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 2/16.05.2000 SC SRL a vândut către SC Capital SA un număr de 472.000 acțiuni. Prin actul adițional nr. 2/28.04.2004 a fost decalat termenul de realizare a programului investițional, care urma să se desfășoare etapizat în perioada 31.12.2004 - 31.12.2013.
În opinia contestatorului din economia contractului pe care își întemeiază AVAS - ul pretențiile, se desprinde ideea că intenția a fost aceea de realizare a investițiilor și doar în ultimă instanță desființarea contractului cu plata de penalități de întârziere. Faptul că cele două sancțiuni contractuale nu se suprapun derivă și din dispozițiile art. 21 alin 1 din OG 25/2002 actualizată. Astfel, în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, AVAS va reține de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului cât și dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate. Nu este reglementată și posibilitatea solicitării de AVAS a penalităților de întârziere și pentru nerealizarea investițiilor asumate în cazul desființării contractului. Prevederile art. 3 alin 2 din actul adițional nr. 2/28.04.2004 stabilesc că penalitățile de întârziere de 30 % din suma neinvestită vor fi achitate în contul SC SA.
Cât privește suma solicitată cu titlu de garanții trebuie reținut că AVAS nu a înțeles să execute garanțiile constituite asupra acțiunilor, ci a optat pentru recuperarea contravalorii fără a face dovada titlurilor executorii care o îndreptățesc, cu atât mai mult cu cât valoarea garanției instituită asupra pachetului de 472.000 acțiuni trebuie recuperată în exclusivitate de la SC Capital SA.
A mai învederat contestatorul că își justifică interesul în calitate de fost asociat și administrator al societății falite, și că înscrierea creanței a fost rezultatul erorii evidente în care s-a aflat lichidatorul judiciar căruia, în mod deliberat nu i-au fost prezentate toate înscrisurile doveditoare.
În drept, au fost invocate disp. art. 75 din Legea 85/2006.
În susținere, au fost atașate, tabel definitiv al creanțelor SC SRL, cerere de admitere a creanței, sentința civilă nr. 6345 din 14.05.2004, contract de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 752, contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 2/16.05.2000, actul adițional nr. 2/28.04.2004, contract de garanție reală imobiliară nr. 16/30.03.2005 și contract de garanție reală imobiliară nr. 132/28.04.2004.
În cauză nu au fost formulate întâmpinări nici de lichidatorul judiciar și nici de către creditoarea AVAS.
Contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, admisă de instanță ca utilă pentru justa soluționare a cauzei.
Prin Sentința civilă nr. 4593/com/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța a fost admisă contestația formulată de împotriva tabelului definitiv al creanțelor asupra debitoarei SC SRL întocmit de lichidatorul judiciar desemnat Societatea &Co.
A redus creanța deținută de creditorul AVAS cu suma de 4.575.336 USD, reprezentând penalități de întârziere și 6.118.335 lei reprezentând contravaloare garanții.
A dispus înregistrarea creditorului AVAS în tabelul definitiv consolidat al creanțelor asupra debitoarei SC SRL cu suma de 54.925,73 lei compusă dintr-o creanță de 10.332,71 lei preluată de la CAS C și din 44.593,02 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin contactul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 752 din 9.11.1998 SC SRL a cumpărat un număr de 421.096 acțiuni, reprezentând 85,46 % din capitalul social al SC SA, obligându-se să realizeze în perioada 1999-2002 din surse proprii o investiție, cu gajarea acțiunilor cumpărate în favoarea vânzătorului. Potrivit art. 8.10.3 lit. a din contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 752, pentru nerealizarea investițiilor din surse proprii prevăzute pentru anii 1999-2002, în sumă totală de 7.010.000 USD, cumpărătorul va plăti o penalitate de 30 % din suma neinvestită la sfârșitul fiecărui an și cumulat.
Ulterior, a fost perfectat actul adițional nr. 2/28.04.2004 la contractul de vânzare cumpărare de acțiuni, prin care s-a prevăzut stabilirea unui grafic de eșalonare pentru perioada 31.12.2004 - 31.12.2013, a investițiilor nerealizate până la scadența din 31.12.2002, inclusiv cele de mediu și obligația debitoarei SC SRL de plată a penalităților datorate pentru nerealizarea în termen a investițiilor. S-a stabilit și inserarea în cuprinsul contractului inițial a articolului 8.10.31, prin care se convenea ca "pentru nerealizarea investițiilor asumate conform graficului de eșalonare prevăzut la art. 8.10.1, cumpărătorul datorează penalități de 30 % din suma neinvestită la sfârșitul fiecărui an și cumulat. Penalitățile vor fi achitate în contul SC SA, Târgu Ocna, conform prevederilor art. 16 alin 3 din OG 25/2002".
Concomitent, s-a stipulat în cuprinsul actului adițional că pentru garantarea investițiilor aferente fiecărui an investițional, cumpărătorul a instituit un gaj în favoarea vânzătorului asupra unui număr de - acțiuni emise de SC SA și că va fi constituită garanție reală mobiliară asupra unui număr de 472.200 acțiuni libere de sarcini deținute de un terț, SC Capital SA, la SC SA, pentru garantarea realizării investițiilor prevăzute la art. 8.10.1 alin 2. Aceasta pentru că prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 2/16.05.2000 SC SRL a vândut către SC Capital SA un număr de 472.000 acțiunile deținute la SC SA.
De asemenea, în executarea prevederilor art. 8.10.3 din contractul de vânzare cumpărare de acțiuni inițial, a fost încheiat contractul de garanție reală mobiliară între AVAS și SC SRL asupra unui număr de 1.554.038 acțiuni, cu o valoare nominală de 25.000 lei vechi fiecare, libere de sarcini și deținute de SC SRL la SC SA, pentru garantarea realizării integrale a investiției în valoare de 2.177.343 USD cu scadența la 31.12.2007.
Potrivit art. 4 din actul adițional nr. 2/28.04.2004 la contractul de vânzare cumpărare de acțiuni, părțile au convenit ca actul inițial să fie modificat în sensul inserării clauzei denumite 8.10.3 punctul c, prin care se stabileau sancțiunile aflate la îndemâna vânzătorului în cazul în care cumpărătorul nu realiza investițiile conform graficului de rambursare. Astfel, s-a prevăzut că AVAS va avea dreptul să execute garanțiile constituite în vederea realizării investiției, cumpărătorul rămânând obligat să realizeze investiția in anul următor și să o regaranteze în condițiile contractului sau să considere contactul desființat de drept, fără nicio notificare prealabilă, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 21 din OG 25/2002.
Prin urmare, s-a constatat că susținerile contestatorului sunt întemeiate, în sensul că prin cererea de declarare a creanței sale față de debitoarea SC SRL, creditoarea AVAS Bap retins înscrierea în tabelul definitiv al creanțelor a sumei de 4.575.336 USD, cu titlu de penalități de întârziere și celei de 6.118.335 lei contravaloare garanții, invocând contractul de vânzare cumpărare de acțiuni, deși acordul de voință al părților așa cum a fost modificat, exclude posibilitatea cumulării celor două sancțiuni, lăsând creditorului dreptul de a alege între executarea garanției reale mobiliare sau calcularea de penalități de întârziere.
Mai mult, din cuprinsul actelor juridice perfectate în legătură cu contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 752 rezultă că respectivele garanții nu au fost constituite exclusiv de către debitoarea SC SRL, fiind în ființă și alte două contracte de garanție reală mobiliară, încheiate cu terțe persoane juridice, respectiv SC Capital SA și SC SRL. Ori, imputarea întregii garanții reale mobiliare de la debitoarea SC SRL apare ca nelegală și în contradicție cu clauzele contractuale, asumate de părți în mod liber.
În aceeași ordine de idei s-a arătat că pentru plata penalităților de întârziere, s-a prevăzut prin actul adițional nr. 2/2004 că acestea vor fi datorate de debitoare direct societății SC SA, în favoarea căreia era prevăzută și obligația de efectuare a investiției. Prin urmare, solicitarea creditoarei AVAS referitor la aceste sume este lipsită de suport juridic cât timp, contrar susținerilor acesteia nu poate prezenta un titlu care să justifice existența creanței.
Potrivit dispozițiilor art. 75 alin 1 din Legea 85/2006 "după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute".
Din perspectiva prevederilor art. 75 din Legea 85/2006 o contestație întemeiată pe aceste dispoziții legale poate fi formulată doar dacă au fost descoperite titluri hotărâtoare care nu au fost avute în vedere ori doar pentru cauză de eroare esențială, dol sau fals. Împrejurarea că lichidatorul judiciar a luat măsura înscrierii a creanței pretinse de creditoare se încadrează în din motivele sus menționate, însă urmare a erorii în care s-a aflat lichidatorul judiciar din cauza nedepunerii de către contestatoare a documentelor.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs creditoarea AVAS care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
În motivarea hotărârii atacate, instanța de fond a reținut în mod surprinzător ca nu a formulat întâmpinare.
Învederează instanței de recurs că față de contestația formulată de către, AVAS a formulat întâmpinare, document care a primit un număr de ieșire 19.036/15.06.2009, care a fost transmisă prin fax la unul dintre cele trei numere care apar pe site-ul oficial al Tribunalului Constanța.
În susținerea celor afirmate a anexat întâmpinarea, confirmarea de primire a faxului, precum și copie de pe foaia site-ului unde este trecut numerele de fax ale Tribunalul Constanța.
Din anexele invocate rezultă că numărul de pe care întâmpinarea a fost transmisă, data când s-a făcut transmiterea, faptul că aceasta s-a efectuat în mod corect, precum și prima pagină de pe documentul care a fost transmis.
În atare situație se apreciază de recurentă că a formulat apărări în cauză, le-a transmis printr-un mijloc autorizat de comunicare, dar nu a fost luat în considerare dintr-un motiv care nu este imputabil instituției recurente.
Având în vedere faptul că, prin întâmpinarea formulată au fost invocate excepții de procedură, consideră că atât pentru a se pune în discuție aceste excepții, cât și fondul, solicitând respectarea dreptului la apărare.
În acest sens solicită să se dispună admiterea recursului, anularea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei în vederea rejudecării pe fondul acesteia, cu privire la excepțiile invocate de AVAS prin întâmpinare.
Consideră că reținerea cauzei în vederea soluționării de către instanța de recurs, constituie o încălcare a dreptului de apărare, prin faptul că se sare peste un ciclu procesual în ceea ce privește punerea în discuție a apărărilor.
În subsidiar, pe fondul recursului, solicită admiterea recursului și respingerea contestației și menținerea creanței AVAS în tabelul creditorilor în cuantumul cu care a fost înscris, astfel:
Contestatorul nu are calitate procesuală activă pentru a formula această contestație.
Față de acest aspect, învederează recurenta că intimatul nu își arată calitatea în care face această contestație, întrucât dispozițiile Legii nr. 85/2006, precum și cele ale Codului d e procedură civilă, nu permit oricărei persoane să formuleze o cerere într-un dosar, având ca obiect derularea procedurii de lichidare judiciară declanșată împotriva debitoarei.
În cadrul general prevăzut de Codul d e procedură civilă acesta trebuie să fie parte în proces, iar în cel special prevăzut de disp. art. 73 alin.1 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fie debitor, creditor sau altă parte interesată.
Contestatorul nu face dovada că ar fi niciuna din acestea și nici măcar că reprezintă pe vreuna din părțile arătate la art. 73 alin.1, întrucât nu invoca și nu prezintă nici un mandat special.
Pe cale de consecință solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a contestatorului în formula contestației.
O altă critică adusă hotărârii vizează tardivitatea formulării contestației. Tabelul definitiv consolidat a fost depus la dosarul cauzei în iunie 2008, fiind ulterior admis prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, aspect care are ca efect puterea de lucru judecat al dispozițiilor cuprinse în hotărâre.
Dispozițiile art. 73 alin.1 Coroborate cu dispozițiile art. 75 alin.1, ambele din Legea nr. 85/2006, nu își pot face aplicarea, întrucât contestatorul nu face dovada condițiilor prevăzute de lege, respectiv existența erorii esențiale, care nu a putut fi sesizată la momentul înscrierii creanței AVAS B în tabelul creditorilor, fiind descoperită ulterior.
Pe cale de consecință, solicită instanței admiterea excepției tardivității și a puterii lucrului judecat cu consecința respingerii contestației formulată de.
Pe fondul cauzei, arată că sumele cu care s-a solicitat diminuarea creanței cu care AVAS a fost înscrisă în tabelul creditorilor, învederează instanței că la aceste sume debitoarea s-a obligat să le plătească eșalonat, prin actul adițional nr. 2/28.04.2004 încheiat la contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr. 752/09.11.1998.
Contestatorul invocă aceste două documente, însă, folosește sintagma "s-a stabilit", ceea ce pare să fie același lucru cu obligat, însă nu este, deoarece, ca urmare a faptului că debitoarea nu și-a putut îndeplini obligațiile contractuale asumate prin cumpărare acțiuni nr. 752/09.11.1998, pe cale amiabilă s-a ajuns la o modalitate de a nu denunța acest contract, căutându-se o modalitate de continuare a sa. Astfel, s-a încheiat actul adițional nr. 2/28.04.2004 prin care debitoarea și-a asumat obligația realizării programului investițional în mod eșalonat, până în anul 2008 și nu până în anul 2013, astfel cum a încercat să inducă în eroare contestatorul. Este adevărat că prin actul adițional se prevede și un termen care se încheie până la 2013, dar acesta se referă la eșalonarea penalităților deja datorate și pentru care s-a stabilit un termen mai îndelungat, pentru a ușura debitorului sarcina de a-și realiza programul investițional la care s-a angajat.
Mai arată recurenta că aceste sume aflate în discuție sunt recunoscute și asumate de către debitor prin Directorul său general -, în actul adițional nr. 2/28.04.2004. Acest fapt conduce la concluzia clară că sumele sunt datorate, doar ca eșalonările stabilite nu mai pot avea efecte în contextul în care împotriva debitoarei s-a declanșat procedura insolvenței.
Acesta este și motivul pentru care aceste sume au fost deja cuprinse în tabelul creditorilor, trecând prin controlul atât al lichidatorului judiciar, cât și al instanțelor de judecată, făcându-se de fapt aplicarea principiului enunțat de către dispozițiile art. 969 din Codul civil, conform căruia convențiile legal încheiate între părți au putere de lege.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.5 și 9 precum și art. 3041Cod procedură civilă, art. 696 Cod civil.
Intimatul contestator prin apărătorul ales a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de creditoare ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Intimata debitoare prin lichidatorul judiciar a solicita respingerea recursului declarat de creditoare ca nefondat.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.5 și 9.pr.civ. dar și potrivit art.304/1 pr.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Conform art.304 pct.5 pr.civ. se poate cere casarea unei hotărâri atunci când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2. Potrivit acestui articol, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la proba contrarie.
În susținerea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.5 pr.civ. recurenta a invocat faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare. A arătat recurenta că în mod greșit instanța de fond a consemnat faptul că AVAS nu a depus întâmpinare.
Nu va fi reținută această critică formulată de recurentă întrucât din înscrisurile de la dosar rezultă că AVAS B, în calitate de creditoare, a formulat întâmpinare pe care a transmis-o prin fax la data de 18.06.2009 însă înscrisul a ajuns la dosar și deci în posesia judecătorului sindic la data de 26.06.2009, după data pronunțării (25.06.2009 ), astfel că acesta nu avea cum să se pronunțe asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare.
Referitor la excepțiile invocate de recurenta creditoare, Curtea constată că sunt nefondate, întrucât pe de o parte, contestatorul are calitate procesuală activă, conform art.73 alin.1 din legea insolvenței, fiind persoană interesată în cauza privind procedura deschisă împotriva debitoarei, în virtutea calității sale de administrator statutar. Pe de altă parte, contestația nu a fost depusă tardiv și nici nu se poate reține autoritatea de lucru judecat întrucât în acord cu dispozițiile art. 75(1) aceasta se poate depune după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut laart. 73alin. (2), și până la închiderea procedurii, neavând importanță dacă nu a fost contestat tabelul preliminar al creanțelor tocmai pentru că titlurile hotărâtoare descoperite fuseseră până atunci necunoscute.
Nefondate sunt toate celelalte critici aduse hotărârii, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. concluzie bazată pe următoarele argumente.
În ceea ce privește fondul cauzei, judecătorul sindic a reținut în mod corect faptul că potrivit art.3 din Actul adițional nr.2/28.04.2004 la contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr.752/09.11.1998 penalitățile de 30% din suma neinvestită vor fi achitate în contul SC SA, astfel că solicitarea AVAS de înscriere la masa credală asupra averii debitoarei cu suma de 4.575.336 USD este lipsită de temei legal. De asemenea, creditoarea AVAS nu a făcut dovada temeiului în baza căruia a invocat și creanța de 6.118.335 lei - reprezentând contravaloarea tuturor garanțiilor reale mobiliare constituite și nici a modalității de calcul a acestei sume, obligație ce-i revenea conform dispozițiilor art.1169 civ. coroborate cu dispozițiile art.129 alin.1 pr.civ.
Prin urmare în mod corect s-a dispus înregistrarea creditoarei AVAS în tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei SC SRL cu suma de 54925,73 lei, ca efect al înlăturării celorlalte două sume.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursulcomercial dclarat de recurenta creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B,--11, sect.1, împotrivaSentinței civile nr. 4593/com/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul ales la - - din C, str. - - (fostă ), nr.10, intimat lichidator - & CO - lichidator judiciar al debitoarei SC SRL, cu sediul în C,- și intimatul Oficiul Registrului Comerțului C, cu sediul în C,-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 20 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
tehnoredactat dec.jud.-- -
2 ex./ 22.02.2010
22 Ianuarie 2010
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
| ← Acțiune în anulare. Decizia 1066/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
