Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 95/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 95/2010
Ședința publică de la 19 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 2: Idriceanu Claudia
JUDECĂTOR 3: Pușcașu
GREFIER:
Pe rol, recursul declarat de societatea debitoare SC - SRL împotriva sentinței civile nr. 2460/08.07.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- în contradictoriu cu intimata creditoare SC SRL și administrator judiciar, având ca obiect procedura insolvenței - deschiderea procedurii generale a insolvenței.
La apelul nominal părțile sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că la data de 11 decembrie 2009, s-a trimis dosarul de fond nr- al Tribunalul Maramureș.
La data de 25 noiembrie 2009, s-a înregistrat la dosar, din partea recurentei, note de ședință și cerere de amânare, fiind anexată în original chitanța prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea, după deliberare, având în vedere că cererea de amânare a cauzei formulată de recurentă nu este însoțită de acte doveditoare care să justifice amânarea cauzei, o respinge ca nefiind întemeiată.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea, după deliberare, constată că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2.460 din 08.07.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, s-a admis cererea formulată de creditoarea, jud. P, pentru deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei - și în temeiul art. 33 al. 6 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei.
De asemenea, în temeiul art. 35 din Legea nr. 85/2006 în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, judecătorul sindic a dispus ca debitorul să depună actele și informațiile prevăzute de art. 28, alin. 1 din lege, iar în temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolvenței, a numit administrator judiciar pe, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege și va depune polița de asigurare pentru risc profesional.
Potrivit criteriilor prevăzute de art. 37 din nr.OUG 86/2006 s-a stabilit un onorariu provizoriu de 35 lei/h pentru activitățile ce le va desfășura până la prima zi de înfățișare, ce va putea fi modificat de adunarea creditorilor.
În temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea deschiderii procedurii de faliment debitorului, creditorilor și Oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru efectuarea mențiunii, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
De asemenea, s-au fixat următoarele termene: 07.09.2009, data limită pentru depunerea creanțelor; 21.09.2009, data pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor.; 30.09.2009, termenul limită până când se vor formula eventuale contestații împotriva tabelului preliminar al creditorilor; 07.10.2009, pentru soluționarea eventualelor contestații; 08.10.2009, afișarea tabelului definitiv al creanțelor; 28.09.2009, data ședinței adunării creditorilor, la sediul administratorului judiciar și convoacă creditorii cu următoarea ordine de zi: confirmarea lichidatorului, stabilirea retribuției acestuia, desemnarea comitetului creditorilor, diverse.
Raportul prevăzut de art. 54 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 a fost depus până la data de 10.08.2009, iar cel cerut de art. 59 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 până la data de 10.09.2009.
S-a dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii de către administratorul judiciar, iar în temeiul art. 4 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus deschiderea de către debitor a unui cont bancar, ce s-a indicat de administratorul judiciar, din care au fost suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulată, creditoarea a solicitat declanșarea procedurii de insolvență pentru debitoarea - pentru neplata la scadență a sumei de 91.128,86 lei debit, acțiunea fiind comunicată la data de 23.01.2009.
A mai reținut judecătorul sindic că debitoarea nu a contestat insolvența în termen de 10 zile de la comunicare în conformitate cu prevederile art. 33 (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, situație în care a dispus deschiderea procedurii generale întemeiat pe dispozițiile art. 33(6) din lege, iar lichidator a fost numit persoana recomandată de creditoare.
Văzând că de la scadența datoriei a trecut mai mult de 30 de zile și că valoarea creanței depășește limita minimă de 10.000 lei prevăzută de art. 3 pct. 12 din lege, judecătorul sindic a admis cererea creditoarei conform dispozitivului mai sus menționat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea -, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate ca nelegală și, pe cale de consecință, respingerea cererii formulate de intimata creditoare pentru deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 312 coroborate cu art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. debitoarea a arătat că entința atacată este nelegală și netemeinică fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, instanta de fond, neverificând în mod concret îndeplinirea de către intimata-creditoare a conditiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii sale de deschidere a procedurii generale de insolvență împotriva societății-debitoare.
Astfel, debitoarea menționează că din actele depuse la dosarul cauzei de însăși intimata-creditoare, respectiv facturi fiscale, contract de prestări servicii, angajamente de plată, acorduri de esalonare la plată, precum și intervenirea unei compensatii, se putea observa neîntrunirea caracterului cert, lichid si exigibil al creantei intimatei-creditoare.
Sub acest aspect, debitoarea a ontestat cuantumul debitului, având în vedere că temeiul deschiderii procedurii de faliment împotriva sa este cererea intimatei-creditoare formulată în vederea recuperării sumei de 91.128,86 lei, sumă calculată în baza facturilor fiscale emise de către intimata-creditoare în baza contractului nr. 280/2008 intervenit între părți din care 34.884,71 lei reprezintă debit principal, iar suma de 56.244,15 lei reprezintă penalități.
Referitor la factura fiscală nr. 27791/05.06.2008 pentru suma de 14.020.65 lei, debitoarea menționează că aceasta nu a acceptat-o la plată, deoarece nu este întocmită în conformitate cu prevederile legale, respectiv pe această factură nu sunt indicate produsele, serviciile, cantitatea, pretul acestora, valoarea lor, fiind trecut doar suma totala de plata de 14.102,68 ron, fără a se indica ce reprezintă această sumă. Mai mult, a arătat debitoarea, din tabelul de debit depus de către intimata-creditoare, se poate observa că penalitățile calculate la această sumă sunt de 25.780,00 lei, debitul total aferent acestei facturi fiind de 39.818, 65 lei, iar în urma urma demersurilor efectuate a identificat că persoana care a semnat factura de primire apare în evidente ca "decedată" de mai multi ani.
În sprijinul poziției sale, debitoarea a invocat și prev. pct. 4.6. art. IV din contract, prin care părtile au stabilit că cumpărătorul va semna si ștampila factura, drept dovadă a receptiei produselor și acceptării la plata a facturii.
Având în vedere că această factură o contestă, debitoarea consideră că din debitul initial de 34.884,71 lei urmează a fi scăzută această sumă de 14.102,68 ron, rămânând un debit total de 20.864.06 lei, iar din această sumă urmează a se scădea suma compensată de 15.785 lei ( 20.782,03 - 15.785 lei = 5.079.06 lei), astfel că suma datorată intimatei este de 5.079.06 lei.
In ce priveste enalitățile p. calculate, debitoarea a susținut că pentru suma de 14.102, 68 lei aferenta facturii contestate cu nr. 27791, penalitățile calculate la suma de 25.798 lei, urmează a fi scăzute din debitul total, neexistând debitul principal, astfel că nu pot fi calculate nici penalități la aceasta suma. De asemenea, având în vedere că prin compensare, debitul initial este de 5.079,06 lei, urmează a fi calculate penalități la această sumă, penalități care nu vor depăși suma de 10.000 lei.
Sub acest aspect, debitoarea a învederat si faptul că penalitățile calculate depășesc cuantumul debitului, astfel că, clauza inserată în contract este abuzivă si contrară legii.
Raportat la cele invocate mai sus, coroborate cu prevederile art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, debitoarea consideră că creanta intimatei-creditoare nu este lichidă, cuantumul acesteia nefiind determinat exact, astfel cum impun și dispozițiile legale în materie, respectiv nu sunt lichide acele obligații ale căror cuantum, dobânzile, despăgubiriie sau penalitățile lor, trebuie stabilit de instanța.
Mai mult, debitoarea apreciază că datoriile nu sunt nici exigibile, raportat la faptul că între părti au intervenit diverse întelegeri si au fost încheiate acte de esalonare a plății, angajamente de plată, prin care intimata a fost de acord să acorde termene de esalonare la plată a datoriei, respectiv angajament esalonare plati din 12.05.2009.
În ceea ce privește admisibilitatea cererii de deschidere a procedurii, debitoarea a invocat dispozițiile art. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, din perspectiva cărora creditoarea nu a făcut dovada că societatea-debitoare se află în încetare de plăți, simplul refuz al unor plăți nu constituie justificare pentru deschiderea procedurii, iar neexecutarea obligatiilor debitoarei s-a făcut în temeiul exceptiei de neexecutare a contractului, exceptie opusă intimatei-creditoare cu ocazia discutiilor avute.
Sub acest aspect, a susținut debitoarea, instanța trebuia să verifice în mod temeinic dacă societatea se află în încetare de plăți și dacă datoriile au o cauză comercială, neputând declara deschiderea procedurii în cazul în care refuzul se întemeiază pe exceptii pe care debitoarea le socotește întemeiate, în baza cărora refuză plata.
Prin urmare, a arătat debitoarea, refuzul de plată nu este determinat de o incapacitate de plată, iar simpla cerere a creditorului nu poate determina instanța de judecată să transforme o prezumție relativă de insolvență a societății, în una absolută și să declare deschiderea procedurii generale de insolventa.
În argumentarea acestei poziții, debitoarea a arătat și faptul că dispune de fonduri bănești, a efectuat plăți, nu doar în cele 30 de zile anterioare declarării falimentului, ci în toată această perioadă, atât anterior, cât și ulterior declarării falimentului, a avut si are contracte în derulare cu diverse societăți, cărora le-au fost prestate servicii.
În final, debitoarea a învederat că, creditoarea are posibilitatea de a-și realiza pretențiile pe calea acțiunii de drept comun, dar având în vedere că procedura prev. de Legea nr. 85/2006 îi conferă o alternativă avantajoasă, raportat la costurile pe care le presupune - taxa judiciara de timbru fixa - vis-a-vis de procedura de drept comun care presupune parcurgerea etapei prealabile a concilierii directe, plata taxelor de timbru la valoarea obiectului solicitat, precum si posibilitatea acordata debitorului de a-si face apararile in cadrul unei proceduri mai permisive, decat cea prevazuta de Legea nr. 85/2006, sunt motivele pentru care creditoarea a apelat la aceasta și nicidecum faptul că societatea se află în incapacitate de plată, condiție esențială, obligatorie, prevăzută în mod imperativ de lege, deoarece rocedura p. prev. de Legea nr. 85/2006 nu este un mijloc de executare a unei creante, ci o procedura care se impune numai fată de comerciantii insolveniți.
Pentru considerentele de mai sus, debitoarea a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea cererii de deschidere a procedurii generale de insolventa a formulată de creditoare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs retine urmatoarele:
Starea de insolventa a unei debitoare fata de care s-a deschis procedura reglementata de Legea 85/2006 nu se apreciaza doar in raport de creanta in baza careia s-a solicitat deschiderea procedurii de insolventa, ci se apreciaza in raport de toate creantele certe, lichide si exigibile detinute impotriva acesteia si declarate ulterior deschiderii procedurii de insolventa, in baza notificarilor comunicate de catre administratorul judiciar. Concluzia enuntata se impune cu forta evidentei plecand de la dispozitiile art. 3 din Legea 85/2006 care prevede ca,insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Mai mult, conform lit. a) al aceluiasi articol,insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata deunul sau mai multi creditori,
In cazul concret dedus judecatii, desi recurenta invoca faptul ca nu exista o creanta certa, lichida si exigibila a creditoarei care a solicitat deschiderea procedurii generale a insolventei impotriva sa, omite faptul ca ulterior deschiderii procedurii alti doi creditori au depus declaratii de creanta impotriva debitoarei, din care doar creanta M are un cuantum de 46.011 Ron care depaseste valoarea prag si este dovedita prin titluri executorii pe care recurenta nu e dovedit ca le-ar fi contestat conform procedurii speciale instituita conform codului d e procedura fiscala si care astfel nu mai pot fi puse in discutie nici in cadrul procedurii de insolventa. O alta creanta in cuantum de 12.065, 44 Ron a fost declarata de catre un creditor chirografar, insa cu privire la acesta creanta recurenta nu face nici o referinta.
Mai mult, apararile formulate de catre recurenta cu privire la creanta invocata de catre creditoarea care a solicitat deschiderea procedurii de insolventa sunt total neintemeiate, deoarece aceasta creanta nu este dovedita doar cu facturile fiscale pe care debitoarea recurenta le contesta vehement, ci si cu un billet la ordin (20) care da nastere la drepturi si obligatii autonome de raportul juridic fundamental care a generat emiterea sa, conform pricipiilor generale care guverneaza materia titlurilor de valoare.
Recurenta nu a solicitat administrarea vreunei probe prin care sa rastoarne prezumtia starii de insolventa, nu a facut dovada ca detine resursele banesti necesare pentru achitarea datoriilor certe, lichide si exigibile inscrise in tabelul definitiv de creante.
Prin prisma textelor enuntate si a starii de fapt retinuta, deschiderea procedurii de insolventa a debitoarei recurente - Contruct este pe deplin legala si temeinica, situatie in care in baza art. 312 alin. 1. recursul declarat va fi respins ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea -, cu sediul în,-, jud. M, in contradictoriu cu intimatii SC SRL, cu sediul in comuna, parcul Industrial Crangul lui, DN 72, km 8, jud. P si lichidatorul judiciar, B M,-,. 20, jud. M împotriva sentinței civile nr. 2.460 din 08 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECATORI
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. /5 ex./
Jud.fond. Șt.
Președinte:Andrei Axente IrinelJudecători:Andrei Axente Irinel, Idriceanu Claudia, Pușcașu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
