Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 88/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 88/2010
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 2447 din 13.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj în contradictoriu cu intimați DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, SC SRL și SP având ca obiect procedura insolvenței - deschiderea procedurii generale a insolvenței în formă simplificată.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat pentru contestator, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar in valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei. după care se constată că, în data de 08.01.2010 s-a depus la dosar un înscris din partea contestatorului, la care a anexat dovada achitării diferența taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei pentru cererea formulată.
În data de 14.01.2010 s-a depus la dosar întâmpinare din intimatei DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul contestatorului.
La solicitarea instanței reprezentantul contestatorului arată că își susține contestația în anulare în temeiul art. 318 alin.1 pr.civ.
Curtea, pune în discuție excepția inadmisibilității invocate de intimata DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C prin întâmpinarea depusă la data de 14.01.2010.
Reprezentantul contestatorului solicită respingerea excepției, arătând că atât în fața instanțelor inferioare cât și în fața instanței de recurs, contestatorul și-a păstrat anumite drepturi procedurale, inclusiv dreptul de a reprezenta societatea în căile de atac și în căile extraordinare de atac. Totodată, se arată că instanța de recurs a omis să soluționeze excepțiile cu caracter absolut invocate de contestator.
Curtea, reține în pronunțare prin prisma incidentului de ordine publică invocat.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin contestația în anulare formulată de contestatorul s-a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimatele SC SRL și SP, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei civile nr.2447/2009 pronunțată de Curtea de apel Cluj în dosarul nr-, admiterea excepției lipsei capacității de folosință a debitoarei SRL la data deschiderii procedurii/excepției lipsei capacității procesuale de exercițiu a debitoarei SRL la data deschiderii procedurii insolvenței/excepției lipsei calității procesuale pasive a debitoarei SRL și pe cale de consecință: anularea în totalitate a încheierii comerciale nr. 2104/2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr- ca nelegală și a tuturor actelor efectuate în cadrul insolvenței deschise față de societatea SRL; repunerea în termenul de formulare a contestației la cererea introductivă de deschidere a procedurii insolvenței și citarea legală a reprezentantului societății SRL în vederea exercitării dreptului la apărare, respectiv a lichidatorului; cu obligarea intimaților la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În dezvoltarea motivelor contestației în anulare se arată că, procedura a fost viciată încă de la început, prin chiar cererea introductivă promovată de creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, având în vedere că nu au fost îndeplinite condițiile stabilite de lege pentru admiterea unei astfel de cereri, respectiv pentru faptul că procedura insolvenței a fost deschisă constatându-se "existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 2.50 lei, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 85/2006".
Se susține că soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței s-a făcut în lipsa debitoarei, fără legală citare a acesteia și fără respectarea unui drept la apărare, cu neobservarea flagrantă a situației juridice a societății debitoare.
Ca urmare a numirii unui lichidator ulterior dizolvării, societatea era reprezentată de acesta, având în vedere și prevederile art. 255 lit. a din Legea nr. 31/1990 care stabilește dreptul și obligația lichidatorilor de a sta în judecată în numele societății, nefiind astfel posibil și legal ca societatea să fie reprezentat de fostul administrator.
Capacitatea materială și procesuală a societății SRL nu mai există de la data dizolvării iar în cadrul judecării cererii de insolvență, societatea nu a fost legal citată și nu a fost legal reprezentată, toate aceste vicii atrăgând nulitatea actelor de procedură îndeplinite în cadrul dosarului de insolvență.
Hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, instanța făcând aprecieri care depășesc limitele investirii sale sau reținând o serie de fapte contrare stării de fapt reale.
Instanța de recurs nu a verificat excepțiile ridicate de contestator în procedura insolvenței deși avea această obligație.
Aceste excepții sunt următoarele: excepția lipsei capacității de folosință a debitoarei SRL la data deschiderii procedurii insolvenței; excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a debitoarei SRL la data deschiderii procedurii insolvenței; excepția lipsei calității procesuale pasive a debitoarei SRL.
Excepțiile invocate de către contestator, chiar și în calitate de administrator statutar al debitoarei, trebuiau să fie analizate în etapa recursului, cu atât mai mult cu cât societatea nu a beneficiat de o apărare efectivă la judecarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Intimata DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C prin întâmpinarea depusă la data de 14 ianuarie 2010 solicită a se constata inadmisibilitatea contestației în anulare, cu consecința respingerii acesteia și cu menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică.
În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că această contestație formulată de contestatorul nu poate fi circumscrisă dispozițiilor art. 318 teza II Cod procedură civilă, pentru ca, în conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, instanța de recurs era obligată să soluționeze excepția de fond a lipsei calității procesuale active a recurentului, excepție care făcea inutilă în tot cercetarea motivelor recursului declarat.
De altfel, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 318, teza II Cod procedură civilă trebuie ca instanța de recurs să fi omis să cerceteze unul din motivele de recurs, iar omisiunea să fie rezultatul unei greșeli.
Decizia atacată nu suferă de vreun viciu, care să poată fi asimilat motivelor contestației în anulare speciale prevăzută la art. 318 Cod procedură civilă.
Analizând contestația în anulare formulată de către contestatorul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.317 și urm. pr.civ. Curtea a apreciat-o ca fiind inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 2447 din 13 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a recurentului și în consecință s-a respins recursul declarat împotriva încheierii comerciale nr. 2104/23.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj care a fost menținută în întregime.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că judecătorul sindic a admis cererea formulată de creditorul DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată împotriva debitoarei desemnând în calitate de lichidator judiciar pe SP, apreciind că în speță sunt incidente prevederile art. 2 alin 1 lit f din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în nume propriu invocând pe această cale excepția lipsei capacității de folosință a debitoarei SRL la data deschiderii procedurii insolvenței.
Dezvoltându-și excepția invocată recurentul a arătat că procedura insolvenței derulată față de debitoare este nelegală, toate actele realizate în cadrul ei fiind lovite de nulitate absolută întrucât la data soluționării cererii debitoarea nu putea să formuleze o apărare în cadrul acestei proceduri atâta timp cât anterior, respectiv la 29 noiembrie 2007 s-a dispus dizolvarea acestei societăți în temeiul dispozițiilor art. 237 alin 1 lit b din Legea nr. 31/1990.
Urmare a dizolvării, în temeiul art. 233 din Legea nr. 31/1990 societatea a intrat în procedura lichidării și a fost numit ca lichidator.
În această procedură, legea prevede că "societatea își păstrează personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării până la terminarea acesteia" (art. 233 alin 4 din Legea nr. 31/1990) fiind vorba astfel de o capacitate de folosință limitată la aptitudinea de a avea drepturile și obligațiile necesare realizării activului și plății pasivului.
Cu alte cuvinte, de la data intrării în dizolvare, societatea nu mai are capacitatea de folosință generală respectiv aceea de a avea drepturi și obligații pentru alte acte și operațiuni care exced lichidării și în consecință nu putea să stea în calitate de pârâtă într-o astfel de procedură și mai mult, nu putea să formuleze ea însăși prin administratorii săi statutari, o poziție procesuală.
Dizolvarea societății comerciale reprezintă acea etapă premergătoare încetării existenței societății, etapă ce presupune îndeplinirea unor operațiuni în condițiile determinate de lege.
Motivele dizolvării societății sunt reglementate expres de lege sau sunt prevăzute de către asociați, acționari în actul constitutiv al societății și, potrivit legii, hotărârea de dizolvare este luată fie de adunarea asociaților, fie de către instanța de judecată. În mod excepțional, dizolvarea societății se produce și de drept, în temeiul legii, cum este și în cazul de față (art. 237 alin 1 lit b din Legea nr. 31/1990).
Din această perspectivă, este de reținut faptul că dizolvarea unei societăți comerciale nu presupune și încetarea personalității juridice a societății, aceasta fiind absolut necesară pentru îndeplinirea acelor operațiuni care privesc lichidarea patrimoniului social. Acest aspect este expres prevăzut de art. 233 alin 4 din Legea nr. 31/1990 care prevede că societatea își păstrează personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării, până la terminarea acesteia.
Deoarece în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1 alin 2 lit e din Legea nr. 85/2006 în sensul că debitorul căruia i s-a aplicat procedura are calitatea de societate comercială, potrivit Legii nr. 31/1990, și a fost dizolvată anterior formulării cererii de către creditorul DIRECȚIA DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, s-a dispus în mod întemeiat deschiderea procedurii simplificate.
S-a apreciat că în această situație se pune însă problema calității procesuale active a recurentului în promovarea acestui recurs.
S-a reținut că debitorul beneficiază conform Legii nr. 85/2006 de unele drepturi procesuale care se exercită fără reprezentarea juridică a administratorului judiciar și în contradictoriu cu acesta, cum este și cazul dreptului debitorului de a formula recurs împotriva sentinței de deschidere a procedurii sau a celei de trecere în faliment.
Cu toate acestea însă, în cauză recursul nu este declarat de debitor ci dimpotrivă de administratorul statutar care nu are calitate procesuală activă în formularea acestui recurs.
Astfel, debitoarea fiind o societate dizolvată pe seama acesteia a fost numit lichidator în considerarea dispozițiilor art. 52 alin 3 din Legea nr. 31/1990 prin încheierea nr. 10141/20 iunie 2008 pronunțată de judecătorul delegat la ORC.
Ulterior, fiind deschisă procedura insolvenței în formă simplificată față de debitoare la data de 20 septembrie 2008, fost numit de către judecătorul sindic lichidatorul judiciar în persoana SP.
Este adevărat că debitoarei îi este conferit dreptul de a formula recurs împotriva hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței deoarece acesta beneficiază conform Legii nr. 85/2006 de unele drepturi procesuale care se exercită fără reprezentarea juridică a administratorului judiciar sau a lichidatorului și în contradictoriu cu acesta.
Nu este însă mai puțin adevărat că aceste drepturi procesuale îi sunt conferite debitorului direct de lege și nu țin de capacitatea normală de folosință a acestuia, însă în speță recursul nu este promovat de debitor ci dimpotrivă de administratorul statutar care la această dată nu mai justifică nici o calitate de a reprezenta în mod legal debitorul aflat în procedura insolvenței în formă simplificată.
Potrivit art.318 alin.1.civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când - instanța, respingând recursul sau admițându-l numai in parte, a omis din greșeală sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speță se constată că ipoteza normei legale enunțate anterior nu este întrunită.
Analizând conținutul hotărârii contestate de către contestator se poate observa că instanța de recurs a analizat cu precădere excepția absolută, peremptorie a lipsei calității procesuale active a recurentului și, întrucât a apreciat-o ca fiind întemeiată a admis-o respingând astfel recursul declarat, analizarea celorlalte motive de recurs invocate nemaifiind posibilă, prevederile art.137 alin.1 pr.civ. găsindu-și astfel aplicare.
Mai mult, demersul judiciar al contestatorului vizează retractarea hotărârii instanței de recurs apreciind că aceasta nu a respectat ordinea de soluționare a excepțiilor invocate, contestatorul invocând astfel greșeli de judecată.
Ori, este de principiu că dispozițiile art.318 pr.civ. vizează doargreșelile materialecare înseamnă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite; prin urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt șinugreșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia contestația în anulare formulată ca fiind inadmisibilă iar în temeiul art.322 și urm. pr.civ. o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare declarată de împotriva deciziei civile nr.2447 din 13.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
6 ex./21.01.2010
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
