Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 225/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 225/2010
Ședința publică de la 2 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursurile declarate de către - SRL -în faliment - prin lichidator judiciar și creditoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2405/19.10.2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar -, în contradictoriu cu intimata-debitoare - V-T SRL, având ca obiect procedura insolvenței- deschiderea procedurii.
La apelul nominal se prezintă avocat - în substituirea avocatului titular, pentru creditoarea - SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei după care,
Reprezentanta intimatei-creditoare arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, după deliberare, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul intimatei-creditoare - SRL solicită admiterea recursului, casarea sentinței comerciale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu consecința admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de recurentă împotriva debitoarei - V-T SRL, pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în fața instanței cu ocazia acordării cuvântului pe fond.
Cu privire la recursul declarat de - SRL - în faliment - prin lichidator judiciar, arată că nu se opune la admiterea acestuia.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 2405/19.10.2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar - s-a respins ca nefondată cererea creditorului - - SRL C N, împotriva debitorului - V-T SRL, constatând că cuantumul creanței este sub valoarea - prag de 30.000 lei prevăzută de art.3 pct.12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În motivare se arată că, reditorul - - SRL CNa solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului - V-T SRL arătând că are împotriva patrimoniului debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 20.287, 69 lei de mai mult de 30 de zile.
Asupra cauzei de față, instanța a reținut că la data înregistrării cererii creditorului cuantumul minim al creanței era de 10.000 lei, situație care nu mai subzistă, deoarece prin Legea nr. 277/2009 de modificare legii insolvenței, cuantumul minim al creanței pentru a putea fi introdusă cererea creditorului este de 30.000 lei.
Cuantumul minim al creanței pentru declararea acțiunii judiciare împotriva debitorului reprezintă un act procedural, o condiție irefragabilă pentru deschiderea și continuarea procesului civil.
Or, potrivit dispozițiilor art. 725 Cod procedură civilă, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche.
În atare situație instanța a constatat că o asemenea condiție - valoarea prag, nu mai este îndeplinită, motiv pentru care a respins ca nefondată cererea creditorului.
Împotriva sentinței au declarat recurs creditoarele - - SRL și - SRL.
- - SRL a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru deschiderea procedurii indolvenței.
În motivare recurenta arată că a formulat cerere pentru deschiderea procedurii insolventei pe care a comunicat-o Tribunalului Sălaj la data de 16 iulie 2009. Prin sentința atacată, judecătorul sindic a dispus respingerea cererii ca fiind nefondată, constatând ca valoarea creanței debitoarei este sub nivelul prag de 30.000 lei prevăzută în art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Intr-adevăr creanța pretinsă este de 20.287,69 lei, dar la data la care a expediat cererea, 16 iulie 2009, intrase în vigoare Legea nr. 277/2009 care modifică cuantumul valorii prag de la 10.000 lei la 30.000 lei. Astfel, Legea nr. 277/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial al României Partea 1 nr. 486 din 14 iulie 2009, iar data intrării în vigoare a fost la 17 iulie 2009. Cererea a fost formulată sub imperiul vechii legi, care stabilea că valoarea prag este 10.000 lei și, în consecință, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In susținerea celor afirmate mai sus, depune în copie factura de expediere a scrisorii recomandată având data poștei 16 iulie 2009, confirmarea de primire la Tribunalul Sălaj din data de 17 iulie 2009 și dovada comunicării sentinței civile nr. 2405/19 octombrie 2009.
Recurenta - SRL a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței comerciale nr. 2405/2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Sălaj, cu consecința admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de aceasta împotriva intimatei-debitoare V-T
În motivare se arată că Tribunalul Sălaja pronunțat sentința recurată cu încălcarea dispozițiilor legale, în cauză fiind incidente disp. art. 304 ind.1 și disp. art. 304 pct 6, 7 și 9 din Codul d e procedură civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Astfel, recurenta consideră că, raportat la cererea de deschidere a procedurii insolventei formulată, hotărârea pronunțată de prima instanță este netemeinică-și nelegală. Instanța de fond a realizat o greșită aplicare a legii, pronunțând o hotărâre care cuprinde ceea ce nu s-a cerut, o hotărâre care nu își găsește suportul în probatoriul administrat, motivele sentinței fiind contradictorii și străine de natura pricinii.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, recurenta a solicitat deschiderea procedurii insolventei împotriva societății debitoare V-T, persoană juridică română, cu sediul în comuna nr. 229, jud. S, având nr. de ordine la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sălaj J -, CUI -, reprezentată de administratorul acesteia dl., societate față de care recurenta deține creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 71.589,21 RON, după cum urmează:
- suma de 21.393,55 RON, reprezintă preț neachitat pentru marfa livrată de către societății debitoare conform facturilor anexate cererii și emise în sarcina intimatei-debitoare.
- suma de 50.195,66 RON, reprezintă penalități calculate conform art. 14.1 și art. 14.2 capitolul XIV din contractul de vânzare-cumpărare comercială nr. 546/22.10.2008, penalități în valoare de 1% pentru fiecare zi de întârziere din valoarea produselor neachitate, în termenul convenit.
Prin dispozitivul sentinței reculate, tribunalul"respinge ca nefondată cererea creditorului - SRL C-N, împotriva debitorului V-T L, constatând că cuantumul creanței este sub valoarea prag de 30.000 lei prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei".
Mai mult, prin considerente, judecătorul sindic retine faptul că " - SRL C-N a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului V-T L arătând în motivare că are împotriva patrimoniului debitorului o creanță certă lichidă și exigibilă în cuantum de 20.287,69 lei de mai mult de 30 de zile".
Din cuprinsul sentinței recurate reiese faptul că instanța nu se referă - nici în considerente, nici în dispozitiv - sub niciun aspect, la calitatea recurentei de titulară a cererii de deschidere a procedurii insolventei, soluționând doar o cerere de deschidere a procedurii insolventei promovată de societatea - SRL C- Practic, instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea introductivă formulată de recurentă.
Recurenta nu are cunoștință de conexarea unei alte cereri de deschidere a procedurii insolventei la cererea acesteia. În măsura în care s-au conexat două dosare având ca obiect cereri de deschidere a procedurii insolventei formulate de creditori diferiți - în speță, recurenta." " și eventual."- " SRL C-N - împotriva aceleiași societăți debitoare, - V-T, Tribunalul Sălaj trebuia să se pronunțe cu privire la ambele cereri.
Mai mult decât atât, prima instanță a omis a face referire prin sentința recurată la creanța deținută de recurentă, precum și la documentele depuse de. în susținerea cererii de deschidere a procedurii, respectiv facturile anexate care dovedesc creanța certă, lichidă și exigibilă deținută de recurentă, contractul de vânzare-cumpărare comercială nr. 546/22.10.2008 încheiat cu societatea debitoare V-T, precum și calculul penalităților realizat în baza dispozițiilor art. 14.1 și art. 14.2 capitolul XIV din contractul mai sus menționat.
Astfel, prin considerentele sentinței comerciale nr. 2405/19.10.2009 pronunțată în dosarul nr. -, Tribunalul Sălaj formulează motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Astfel, prima instanță retine în mod netemeinic și nelegal faptul că "la data . cererii creditorului, cuantumul minim al creanței era de 10.000 lei, situație care nu mai subzistă deoarece prin Legea nr. 277/2009 de modificare a legii insolventei, cuantumul minim al creanței pentru a fi introdusă cererea creditorului este de 30.000 lei", invocând incidenta disp. art. 725 Cod proc.civ.
În mod evident, motivele invocate nu se referă la cererea de deschidere a procedurii insolventei formulată de recurenta creditoare, fiind străine de natura pricinii. Chiar și în situația în care aceste motive s-ar referi la o altă creanță (eventual, cea deținută de societatea - SRL C-N) nu este de acord cu cele susținute anterior prin considerentele sentinței recurate, apreciind că cererea introductivă trebuie să îndeplinească condițiile de admisibilitate prevăzute de lege la momentul înregistrării acesteia.
În ceea ce privește cererea, la data formulării acesteia au fost îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.31 din Legea nr. 85/2006, chiar cu modificările prevăzute prin dispozițiile Legii nr. 277/2009, pentru a dispune deschiderea procedurii generale a insolventei fată de societatea debitoare, V-T
Recurenta în calitate de titulară a cererii, are calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolventei.
Societatea debitoare V-T are calitatea de comerciant, fiind persoană juridică română, cu sediul în comuna nr. 229, jud. S, având nr. de ordine la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sălaj J - și cod unic de înregistrare -.
Creanța recurentei izvorăște dintr-un raport comercial și este de natură comercială.
Creanța este certă (existenta ei este probată cu înscrisurile anexate prezentei cereri), este lichidă (cuantumul este determinat) și este exigibilă (termenul de scadentă este împlinit), și îndeplinește condiția valorii prag prevăzută de Legea nr. 85/2006, fiind în cuantum total de 71.589,21 RON, incluzând debitul de bază în cuantum de 21.393,55 RON și penalitățile contractuale în cuantum de 50.195,66 RON.
Au trecut mai mult de 30 de zile de la data scadentei facturilor emise în sarcina debitoarei (toate facturile fiind emise în cursul anului 2008).
Examinând recursurile, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 3 pct.12 din Legea nr. 85/2006, valoarea prag reprezintă cuantumul minim al creanței pentru a putea fi introdusă cererea creditorului și era de la 10.000 RON în forma inițială a Legii nr. 85/2006.
Prin Legea nr. 277/2009 de modificare a Legii nr. 85/2006, valoarea este stabilită la 30.000 lei, modificare publicată în Monitorul Oficial nr. 486/14.07.2009 și intrată în vigoare la data de 17.07.2009.
Creanța precizată în cererea creditoarei - - SRL este de 20.287,65 lei, cererea fiind expediată prin poștă la data de 16.07.2009, înainte de intrarea în vigoare a legii care prevede pragul de 30.000 lei. Deoarece la data expedierii cererii, dată care are relevanță în speță era în vigoare prevederea care arată că valoarea prag este de 10.000 lei, creanța creditoarei se încadrează în prevederile legale în vigoare la data formulării cererii.
Deci valoarea prag ce trebuie avută în vedere este cea prevăzută de lege la data formulării cererii,deoarece a admite contrariul ar însemna că noua lege ar retroactiva.
Deoarece soluționarea cererii creditoarei s-a realizat doar prin verificarea valorii prag a creanței și pentru că cuantumul acesteia era cel prevăzut de legea în vigoare la data formulării cererii, se impune casarea hotărârii, urmând ca judecătorul sindic să soluționeze cererea și sub aspectul îndeplinirii celorlalte cerințe prev. de art. 31 din Legea nr. 85/2006.
În cauză a fost formulată cerere de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei și de către creditoarea recurentă - SRL, cerere care nu fost soluționată de judecătorul sindic.
Deoarece cererea acestei recurente nu a fost soluționată pe fond, în baza art. 312 (3), art. 304(6) Cod proc.civ. se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, judecătorul sindic va soluționa pe fond cererea creditoarei - SRL, cererea creditoarei - - SRL va fi soluționată din perspectiva prevederilor art. 31 și urm. din Legea nr. 85/2006, cu precizarea că la data formulării cererii, creanța acesteia îndeplinea valoarea prag prevăzută de legea în vigoare la acea dată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de creditoarele - - SRL și - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2405 din 19.10.2009 pronunțată în dosarul nr. - al Tribunalului Sălaj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
6 ex/26.02.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
