Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 96/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 96/2010
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de creditoarea SC. C & S SRL, împotriva sentinței df377 din 19 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimata SC. SRL, având ca obiect procedura insolvenței contestație la deschiderea procedurii.
La apelul nominal se prezintă avocat B în reprezentarea intereselor intimatei-debitoare SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Pentru recursul declarat s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 8 ianuarie 2010 s-a înregistrat la dosar, transmisă prin fax, întâmpinare din partea intimatei, care a fost depusă și în original la dosar, la data de 11 ianuarie 2010.
Reprezentantul intimatei apreciază că recursul promovat este insuficient timbrat cu 20 lei taxa judiciară de timbru, având în vedere că recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 60 lei.
Instanța, după deliberare, apreciată că recursul este legal timbrat, având în vedere că vizează doar cheltuielile de judecată.
Reprezentantul intimatei-debitoare arată că nu are cereri în probațiune de formulat.
Curtea, după deliberare, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul intimatei-debitoare solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral și în fața instanței cu ocazia acordării cuvântului pe fond, solicitând și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar un set de înscrisuri de care solicită a se ține seama la soluționarea recursului, filele 26-32.
În susținere arată că, debitoarea a achitat creanța anterior deschiderii procedurii, cu trei zile înaintea înregistrării cererii de către creditoare, respectiv la data de 13.03.2009, rămânând un debit de doar 900 lei. În ceea ce privește penalitățile pretinse de recurentă, apreciază că acestea sunt neîntemeiate și ca urmare nedatorate de intimată. Culpa procesuală a acesteia constă în aceea că a uzat de calea prevăzută de Legea nr. 85/2006 în mod abuziv, știind foarte bine că societatea intimată nu se află în incapacitate de plată și că sumele pretinse nu sunt certe, lichide și exigibile, astfel cum se indică în actul normativ indicat.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 377/19 mai 2009 Tribunalului Bistrița -N s-a admis contestația formulată de debitoarea SRL B împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței și în consecință:
S-a respins cererea formulată de creditoarea C & S SRL B în contradictoriu cu pârâta debitoare SC SRL B ca neîntemeiată.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1039 lei.
În motivare se arată că reclamanta creditoare C & S SRL Baf ormulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva pârâtei debitoare SRL B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se deschidă procedura insolvenței împotriva pârâtei în condițiile în care aceasta datorează 9508,85 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale 29.- - 28.11.2009 și penalități de întârziere de 1% pe zi datorate de la scadența facturilor și până la data introducerii cererii de chemare în judecată în cuantum de 13.448,40 lei conform contractului nr. 781/14 august 2006.
În baza acestui contract s-a arătat că s-au desfășurat relații comerciale între părți pentru furnizarea de produse și că pârâta debitoare nu și-a respectat obligațiile asumate conform contractului precizat refuzând la plată facturile fiscale emise cu rea-credință și deși debitoarea a fost notificată în numeroase rânduri, aceasta nu s-a conformat.
S-a arătat că valoarea creanței depășește valoarea minimă de 10.000 lei și că au trecut mai multe de 30 zile de la data scadenței debitului, cu obligarea la cheltuieli de judecată a debitoarei, anexând la cerere facturile invocate pentru perioada de referință și contractul nr. 781/14 august 2006.
Pârâta debitoare SRL Baf ormulat contestație la cererea de deschidere a procedurii, solicitând respingerea cererii de deschidere a procedurii ca neîntemeiată.
În motivarea contestației a arătat că a avut relații comerciale cu creditoarea, că la sfârșitul anului 2008 s-a trimis o notificare de plată la care s-a răspuns prin adresa nr. 167 /8.11/2009 prin care se solicită trimiterea unui reprezentant care să asiste la recepția și returul mărfurilor furnizate de către aceasta (mărfuri nevandabile) pentru a se stabili sumele rămase de plată.
S-a mai arătat că la data de 26 ianuarie 2009 s-a achitat suma de 13.000 lei, iar la data de 13 martie 2009 8991,34 lei, astfel că la data formulării contestației facturile neachitate sunt în jurul sumei de 900 lei. Mai mult s-a arătat că urmare a serviciilor prestate creditoarei, aceasta datorează creditoarei 4480 lei. Nu poate fi reținută reaua credință, deoarece așa cum s-a arătat, s-a făcut o mare parte din plata sumelor facturate pentru diferență, existând divergență între părți cu privire la calitatea părților. În luna august 2008 creditoarea a propus societății încheierea unui nou contract de vânzare cumpărarea pentru produsele furnizate.
Cu privire la incapacitatea de plată invocată de reclamantă, debitoarea a arătat că nu este adevărată această afirmație și că așa cum dovedește cu extrasul de cont aferent lunii martie 2009 societatea a efectuat plăți în sumă de 76807,19 lei și a avut încasări în sumă de -,12 lei doar în cursul zilei de 30 martie.
În aceste condiții a apreciat că cererea de deschidere a procedurii a fost făcută cu rea credință pe de o parte, iar pe de altă parte, creanțele invocate de creditoare nu sunt cete lichide și exigibile, astfel că s-a solicitat respingerea cererii de deschidere cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a fost citată cu un exemplar din contestație însă nu și-a precizat poziția față de contestația formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că în cauză s-a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenței de către reclamantă împotriva debitoarei pentru motivele arătate în cerere și care au fost expuse, iar creditoarea a formulat contestație în baza art. 33 alin.2 din Legea nr. 85/2006 prin care, așa cum s-a precizat și s-a reținut, s-a invocat că cererea nu îndeplinește condițiile prev. de Legea nr. 85/2006 în sensul că creanța invocată nu este certă lichidă și exigibilă, că pârâta debitoare nu se află în incapacitate de plată așa cum s-a arătat în cererea de deschidere a procedurii, contrarul fiind dovedit de către debitoare prin documentația depusă în anexa la contestație, astfel că instanța în baza art. 33 a admis contestația și pe cale de consecință a respins cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței față de pârâtă.
Împotriva sentinței a formulat recurs SC C & S SRL C-N, solicitând modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de obligare recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1039 RON.
În motivare se arată că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond pronunțat o sentință nelegală, nemotivată, fără o analiză atentă a actelor din dosar și a argumentelor acesteia. La momentul când recurenta a formulat cererea de chemare în judecată, debitul nu fusese achitat, nici măcar parțial.
Plata parțială a sumei datorate, efectuate după introducerea cererii de chemare în judecată, chiar dacă a fost efectuată până la primul termen de judecată, nu are relevanță asupra cheltuielilor de judecată, din moment ce o creanță devenise exigibilă, iar debitoarea fost notificată să achite sumele datorate anterior sesizării instanței.
Întrucât sumele pretinse de recurentă prin cererea de chemare în judecată au fost achitate de pârât în cursul procesului, acesta datorează cheltuieli de judecată chiar dacă cererea reclamantului fost respinsă, culpa procesuală aparținând pârâtului.
Culpa procesuală ar fi putut reținută în sarcina recurentei în situația în care, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, debitul era achitat integral sau măcar parțial de către debitoare.
Singurul argument invocat de instanța de fond în obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată fost invocarea art. 274 alin. 1 Cod proc.civ. fără a detalia în vreun fel în ce constă culpa procesuală a recurentei.
Pârâtul prin întâmpinare solicitat respingerea recursului, cu motivarea că a achitat recurentei sumele restante în data de 13.03.2009, în cuantum de 8991,34 lei, rămânând astfel un debit de 900 lei, culpa recurentei constând în aceea că uzat de calea prevăzută în Legea nr. 85/2006 în mod abuziv.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală. Dar reclamantul nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată chiar dacă i s-a respins acțiunea, în cazul în care pârâtul își aduce la îndeplinirea obligațiilor care formau obiectul litigiului, abia după ce fusese, în mod justificat, acționat în judecată.
În cauză, plata sumei datorate s- realizat după data trimiterii prin poștă a acțiunii de chemare în judecată, relevant fiind acest moment, și nu data înregistrării acțiunii la instanță, care într-adevăr a avut loc în data de 16.03.1999, dar acțiunea a fost trimisă prin poștă în data de 13.03.2009.
Deci în cauză nu i se poate imputa reclamantului nici o culpă procesuală în intentarea acțiunii și astfel nu subzistă nici un temei penntru obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(3), 304(9).civ, va admite recursul creditoarei SC C & S SRL C-N împotriva sentinței civile nr. 377 din 19.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o va modifica în parte în sensul că va obliga debitoarea SC SRL să plătească creditoarei SC SRL suma de 1039 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea SC C & S SRL C-N împotriva sentinței civile nr. 377 din 19.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o modifică în parte în sensul că obligă debitoarea SC SRL să plătească creditoarei SC SRL suma de 1039 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în prima instanță.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/28.01.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
