Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 962/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 962/
Ședința publică din 11 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea recursului declarat de, cu domiciliul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 688/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
dezbaterilor este cuprins în încheierea de ședință din data de 4 2008, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru azi, 11 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 688/20.06.2008, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr- al Tribunalului Comercial Mureș, a fost admisă excepția lipsei calității procesual active, ridicată din oficiu, și, pe cale de consecință, a respins cererea formulată de creditoarea M pentru angajarea răspunderii administratorului societății debitoare "", respectiv pârâtul.
A admis cererile formulate de creditoarea "" și lichidatorul judiciar în contradictoriu cu pârâtul pentru angajarea răspunderii pârâtului, astfel că a dispus obligarea pârâtului să acopere întreg pasivul societății debitoare prin plata sumei de 310.532,88 lei și a cheltuielilor ocazionate de procedură în contul colector al debitoarei.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 07.02.2006, se arată în considerentele hotărârii atacate, creditoarea "" a formulat cerere de angajare a răspunderii administratorului statutar, motivând că acesta a folosit bunurile în interes personal, a săvârșit acte de comerț în interes personal și nu a depus la organele financiare evidența situației financiare a societății. În drept a invocat dispozițiile art. 137 și 139 din Legea nr. 64/1995 rep.
A formulat cerere de angajare a răspunderii și creditoarea M, se arată în continuare în hotărârea atacată, la data de 21.07.2006 pentru faptele prevăzute de art. 137 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
La data de 30.10.2006, lichidatorul judiciar a solicitat angajarea răspunderii materiale personale a administratorului pârât pentru întreg pasivul debitoarei, precum și pentru cheltuielile ocazionate cu procedura insolvenței, precum și instituirea măsurilor asigurătorii, ca urmare a adunării creditorilor din 21.08.2006, adunare care a decis că se impune angajarea răspunderii a administratorului statutar. În esență, reține judecătorul sindic din cererea formulată de lichidator, acesta impută pârâtului faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
În ce privește cererea formulată de creditoarea M, judecătorul sindic a respins cererea ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă, în sensul în care după intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, respectiv după data de 20.07.2006, conform noilor dispoziții ale legii insolvenței creditoarea nemaiavând calitatea de a introduce astfel de cereri. În schimb, argumentează judecătorul sindic, față de creditoarea "" nu a fost ridicată această excepție întrucât această creditoare a formulat cererea înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, iar potrivit Legii nr. 64/1995 rep. în vigoare la data formulării cererii, creditorii aveau calitatea procesuală de a formula astfel de cereri.
Pe fond, judecătorul sindic reține că deși pârâtul, în calitatea sa de administrator statutar, a predat toate actele contabile, acestea conțin grave neregularități. Astfel, se arată că debitoarea nu are o evidență operativă a autovehiculelor cu privire la valoarea de intrare și valoarea de amortizare a fiecărui autovehicul, fiind denaturat exercițiul financiar pentru anii 2005 și 2006 prin aceea că în lipsa acestei evidențe nu au putut fi înregistrate contabilicește amortizarea aferentă autovehiculelor înstrăinate. De asemenea, judecătorul arată că au fost cedate mijloace de transport sub valoarea rămasă neamortizată, cu suma de 13.603,34 lei mai puțin. Nu au fost recuperate creanțe de la clienți, pentru perioada 2001 - 2004, astfel că aceste creanțe pot fi considerate prescrise în ce privește recuperarea lor.
Deși potrivit balanței de verificare din decembrie 2005 există mijloace de transport, la valoarea de intrare de 340.293,45 lei potrivit listei mijloacelor fixe, conform declarațiilor date de pârât, faptic nu mai exista, în anul 2006, niciun autovehicul la societatea debitoare, totuși în balanța de verificare din 30.04.2006 apare, ca valoare de intrare a autovehiculelor, suma de 326.348,30 lei. Mai mult, judecătorul sindic reține că la finele anului și începutul anului 2006 au fost vândute autovehiculele debitoarei de către pârât.
În fine, judecătorul sindic mai reține că, potrivit bilanțului din 30.06.2003, debitoarea avea avansuri către pârât nedecontate, ce nu au mai putut fi identificate datorită defectuozității cu care au fost ținute evidențele contabile.
Ca atare, conchide judecătorul sindic, nejustificarea avansurilor ridicate și nepredarea autovehiculelor care mai figurau în patrimoniul societății debitoare sunt încadrabile în prevederile art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006. neglijarea recuperării creanțelor, de către același pârât, în calitatea sa de administrator statutar, se încadrează, potrivit judecătorului sindic, în fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, reținând că sumele nu mai pot fi recuperate, fapt de care se bucură societățile debitoare. În final, judecătorul sindic reține și fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 întrucât, deși avea obligația evidențierii în contabilitate a tuturor operațiunilor efectuate, datorită lipsei evidenței contabile corecte și complete pârâtul a împiedicat identificarea eventualilor debitori ai societății falite ce ar fi dus la posibilitatea recuperării unor sume de bani; în plus, administratorul statutar, respectiv pârâtul, avea obligația, în raport cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 82/1991 coroborat cu art. 73 din Legea nr. 31/1990 rep. să notifice încetarea activității, să păstreze evidența contabilă la sediul societății și să depună în continuare raportările obligatorii; totodată, judecătorul sindic a invocat, în raport cu fapta prevăzută de lit. d, că pârâtul avea obligația, potrivit Legii nr. 82/1991, ca în termen de 30 de zile să reconstituie documentele contabile, lucru pe care nu l-a făcut.
Aceste fapte, argumentează judecătorul sindic, au ocazionat insuficiența activului societății și, în cele din urmă, au contribuit la starea de insolvență prin lipsa sumelor corespunzătoare din patrimoniul societății, precum și prin imposibilitatea de a controla și gestiona activitatea societății.
Pe cale de consecință, judecătorul sindic a admis cele două cereri de angajare și a dispus obligarea pârâtului la plata întregului pasiv, constând din creanțele neacoperite, în urma distribuirilor succesive operate în cursul procedurii, precum și a cheltuielilor ocazionate de procedura insolvenței în contul colector al debitoarei.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs pârâtul, solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului sindic. În motivele de recurs acesta arată că judecătorul sindic, pentru faptele reținute în sarcina sa, nu a adus dovezi. De asemenea, arată că, în raport cu dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, pentru neținerea contabilității ar fi vinovată societatea juridică care a ținut contabilitatea societății debitoare, respectiv " COM", cu care debitoarea avea un contract de prestări servicii.
Analizând actele de dosar, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Judecătorul sindic și-a bazat întreaga argumentație pe raportul privind cauzele intrării în insolvență a debitoarei ( 113 - 115 vol. I al Trib. Comercial Mureș ), sprijinită și de celelalte acte de la dosar, cum ar fi raportul de inspecție fiscală ( 591 - 593 vol. II al Trib. Comercial Mureș ).
Nici în fața judecătorului sindic, depunând la acesta doar note de ședință fără a dovedi în niciun fel susținerile sale ( 288 vol. IV al Trib. Comercial Mureș ) și nici în fața instanței de recurs recurentul - pârât nu a făcut contradovada celor cuprinse în cele două rapoarte mai sus - amintite, ci s-a rezumat la a afirma că "nu există dovezi".
Or, în măsura în care art. 1169 cod civil impune celui ce face o propunere în fața judecătorului de a dovedi această propunere, în cazul de față lichidatorul judiciar, ce a făcut propunerea de angajare a răspunderii materiale a fostului administrator statutar, bazându-și pe o analiză și evaluare amănunțită a situației debitoarei, conform documentelor și informațiilor deduse din evidența contabilă a acesteia, revine și celui împotriva căruia se face această "propunere", în măsura în care face afirmația că "propunerea" nu este întemeiată, să "propună" la rândul său dovezi care să contracareze afirmațiile și dovezile intimatului lichidator judiciar.
Așadar, în lipsa acestei minime diligențe, impuse de altfel de legiuitor prin dispozițiile art. 1169 Cod civil mai sus - amintite, primul motiv de recurs, cum că nu ar fi dovezi pe baza cărora să fie atrasă răspunderea materială a sa, nu poate fi primită.
Cu privire la cel de-al doilea motiv, prin care recurentul arată că în fapt vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006, ce i se impută, se face "", și acesta va fi respins de instanță.
Însă, așa cum rezultă din încheierea din 14.12.2006, deși notificat în repetate rânduri, recurentul - pârât a refuzat predarea evidenței contabile către lichidatorul judiciar, deși avea această obligație legală ( 49 vol. III Trib. Comercial Mureș ).
În plus, raportul de inspecție fiscală întocmit de organele fiscale de control nu au relevat nicio neregularitate contabilă, de la data la care "" a preluat evidența contabilă ( 592 vol. II al Trib. Comercial Mureș ). Or, ceea ce i se impută mai ales administratorului statutar, relativ la fapta de la lit. d) a art. 138 alin. 1, este tocmai faptul că autovehiculele înregistrate în evidența contabilă nu s-au mai regăsit faptic. Este clar că, în măsura în care aceste autovehicule au fost înstrăinate, documentele de înstrăinare trebuiau predate responsabilului contabil, ceea ce recurentul nu a făcut. Din acest punct de vedere, evident că fapta aceasta, de a nu preda documentele primare, echivalează cu neținerea contabilității în acord cu dispozițiile legale în materia contabilității. Astfel, toate condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, respectiv existența faptei, a prejudiciului, a vinovăției recurentului și a raportului de cauzalitate dintre vinovăție și existența prejudiciului, au fost dovedite de cei doi reclamanți.
Ca atare, instanța va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul pârâtului, cu domiciliul în Târgu M,-, județul M, formulat împotriva sentinței nr. 688/20.06.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- a Tribunalului Comercial Mureș.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./09.01.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
