Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 966/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 966/
Ședința publică din 12 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Grefier
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de, cu domiciliul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 762/27.06.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
dezbaterilor este cuprins în încheierea de ședință din data de 4 noiembrie 2008, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru 11 noiembrie 2008 și ulterior pentru azi, 12 noiembrie 2008, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința nr. 762/27.06.2008, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr-, a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar împotriva pârâtului, având ca obiect angajarea răspunderii personale și, în consecință, în baza art. 138 alin. 1 lit. a, b, d și e, precum și alin. 4 din Legea nr. 85/2006, a obligat pârâtul să acopere integral pasivul debitoarei "" prin plata sumei de 4.603.423 lei, la care se adaugă cheltuielile de administrare a procedurii insolvenței.
S-a dispus, în baza art. 142 din Legea nr. 85/2006, ca executarea silită să se efectueze de executorul judecătoresc potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă.
În temeiul art. 140 din Legea 85/2006 s-a dispus ca sumele încasate să intre în averea debitoarei și să fie destinate acoperirii pasivului, distribuirea urmând să se efectueze în conformitate cu art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 02.04.2008, se arată în considerentele hotărârii atacate, lichidatorul judiciar a solicitat angajarea răspunderii personale, motivând cererea, în fapt, pe faptul că din documentele contabile ale societății, mai exact din ultimul bilanț contabil din 31.12.2004, rezultă că din gestiunea societății lipsesc o serie de bunuri pentru care nu există documente justificative, iar răspunderea revine administratorului statutar; că la data de 31.12.2004 societatea avea în patrimoniu mijloace fixe de 271.572 lei și un stoc de marfă în valoare de 6.101 lei, precum și creanțe de recuperat în valoare de 971.896 lei; că pârâtul nu a ținut evidența contabilă la zi, astfel că nu se poate stabili modul în care au fost înstrăinate bunurile, și, de fapt, evidența contabilă nu a fost ținută încă din 2005.
Judecătorul sindic consemnează faptul că pârâtul nu a depus întâmpinare și, deci, nu a formulat nicio apărare în cauză.
Din raportul privind cauzele care au dus la deschiderea procedurii insolvenței, judecătorul sindic reține că, deși contactat de lichidatorul judiciar numit în cauză, administratorul statutar nu i-a putut pune la dispoziție actele și documentele debitoarei, motivând că le-ar fi încredințat numitului pentru a-i conduce evidența contabilă, persoană care, însă, nu a putut fi contactată din lipsa datelor pe care pârâtul să le fi oferit lichidatorului judiciar.
Pe baza elementelor de fapt furnizate de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a apreciat că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a, b, d și e din Legea nr. 85/2006, reținând că pârâtul a recunoscut în discuția avută cu lichidatorul că debitoarea nu mai deține bunuri în patrimoniu, fapt confirmat și de inspectorii fiscali cu ocazia controlului fiscal efectuat. Or, reține judecătorul sindic, în raport cu situația contabilă de la finele anului 2004, când a fost depus ultimul bilanț contabil, rezultă că aceasta a fost decapitalizată, cu atât mai mult cu cât, în lipsa actelor contabile, nu se poate stabili modul în care au fost valorificate bunurile. În plus, mai reține judecătorul sindic, debitoarea avea numeroase creanțe despre care nu se poate stabili dacă au fost recuperate sau s-au prescris, și prin această ultimă modalitate fiind cauzată starea de insolvență a debitoarei.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs pârâtul, solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună casarea în întregime a hotărârii atacate, ca fiind pronunțată fără să se intre în cercetarea fondului. În acest sens, se motivează că recurentul a avut calitatea de administrator începând cu luna mai 2006, în condițiile în care s-a dispus angajarea pentru acte și fapte anterioare acestei date, respectiv înstrăinarea unor bunuri aflate în patrimoniul debitoarei, mijloace fixe în valoare de 271.572 lei, ce s-a realizat în anul 2004. În continuare, recurentul precizează că în luna august a delegat atribuțiile de fapt ale administrării societății numitului, depunând și înscrisuri în acest sens, care, de fapt, ar fi creat prejudiciul.
În subsidiar a solicitat modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de angajare a recurentului - pârât. În esență, pe baza acelorași elemente de fapt susținute și în ce privește cererea principală, recurentul susține că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în temeiul principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În mod constant s-a arătat atât în doctrina de specialitate, cât și în practica jurisdicțională că răspunderea persoanelor indicate de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 are natura juridică a răspunderii comerciale delictuale, fiind dominată de principiile răspunderii delictuale prevăzute de art. 998 Cod civil, sens în care trebuie îndeplinit, cumulativ, condițiile acestei răspunderi: existența faptei ilicite, prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre faptă (fapte, dacă se constată a fi mai multe fapte prevăzute exhaustiv de alin. 1 al art. 138) și vinovăția persoanei sau persoanelor față de care s-a solicitat atragerea răspunderii personale.
În plus, ca o condiție special prevăzută de aliniatul 1 al art. 138 din Legea nr. 85/2006, este necesar ca, în cazul răspunderii delictuale prevăzute de acest text de lege, este necesar ca, cumulativ cu celelalte condiții, să se constate și existența condiției special prevăzute de acest text de lege, adică că fapta ilicită a persoanei față de care s-a solicitat angajarea răspunderii "cauzat starea de insolvență a debitorului,".
De aici se desprind cel puțin două aspecte, care sunt importante în analiza existenței acestei condiții speciale ale faptei (faptelor) ilicite, și anume: ca prim aspect, de a stabili dacă fapta ilicită, ce se constată ca primă condiție a răspunderii delictuale în ce privește una din persoanele enumerate de același aliniat 1 al art. 138, cauzat efectiv, în mod concret starea de insolvență; și, al doilea aspect, dar, în același timp, dacă fapta ilicită se verifică în raport cu persoana față de care s-a cerut angajarea răspunderii personale și, în caz contrar, dacă de fapta ilicită, constatată ca fiind existentă, nu cumva se face vinovată și o altă persoană din cele enumerate de textul de lege mai sus - menționat. Pornind de la premisa că răspunderea delictuală nu poate fi decât una personală, instanța este datoare în raport cu o faptă ilicită să partajeze vinovăția, ținând cont de factorul timp sau în ce privește actele componente ale faptei ilicite. Cu alte cuvinte, chiar dacă pentru aceeași faptă se poate atrage răspunderea solidară a mai multor persoane, totuși trebuie scoasă în evidență contribuția (prin acte sau fapte) a fiecărei persoane în parte la săvârșirea faptei.
În cazul de față, instanța de recurs pornește de la premisa, dovedită pe deplin de judecătorul sindic, și necontestată de recurent, că sunt întrunite trei dintre elementele răspunderii delictuale speciale prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a, b, d și e: faptele există, că s-a creat un prejudiciu societății debitoare, și această fapt comiterea unei (unor) fapte ilicite.
Astfel, în raport cu elementele de fapt scoase în evidență de recurent, urmează ca instanța de recurs să analizeze celelalte două elemente, și anume vinovăția acestuia și măsura în care recurentul - pârât a contribuit efectiv la săvârșirea acestor fapte reținute de judecătorul sindic în sarcina lui.
Așa cum se precizează și în de bune practici în insolvență, ghid orientativ realizat de un consorțiu de specialiști condus de, practica jurisdicțională a consacrat ca principal element de fapt care poate sta la baza angajării răspunderii este, pentru o corectă apreciere a stării de fapt, raportul privind cauzele intrării în stare de insolvență, care trebuie să cuprindă "analiza concretă a conduitei foștilor membri ai organelor de conducere și de supraveghere ale societății debitoare și/sau a oricărei alte persoane care ar fi putut contribui prin faptele sale la ajungerea debitoarei în stare de insolvență"(p. 158 din ).
Sigur, nu acesta este singurul element de fapt, dar, în orice caz, însuși raportul trebuie să aibă la bază toate informațiile și documentele pe care administratorul/lichidatorul judiciar le deține la data întocmirii raportului. Pe de altă parte, raportul privind cauzele trebuie corelat, de către judecătorul sindic în aprecierea de fapt, cu celelalte probe și mijloace de probă ce urmează a fi administrate în cauză.
În cazul de față, odată cu cererea de deschidere a procedurii insolvenței, creditoarea Mad epus, conform art. 31 din Legea nr. 85/2006, pentru a dovedi temeinicia creanței, și înscrisuri referitoare la creanță, printre care se numără referatul din 08.11.2007, întocmit de Târgu M ( 4 - 9 dos. Trib. Comercial Mureș ), cât și raportul de inspecție fiscală întocmit de organele de inspecție fiscală ale M ( 33 - 59 dos. Trib. Comercial Mureș ).
Așa cum rezultă din actele de control fiscal, acest control a început la data de 05.01.2006 ( 33 dos. Trib. Comercial Mureș ). În raport se consemnează că la data începerii controlului fiscal administrator statutar și asociat al debitoarei era numitul, iar pe parcursul desfășurării inspecției fiscale, intempestiv, acesta a cedat toate părțile sociale recurentului pârât, prin același act revocându-se din funcția de administrator și numitul ( 34 dos. Trib. Comercial Mureș ). Același raport mai consemnează faptul că la dispoziția organelor de control fiscal numitul a depus doar o parte din actele contabile pe perioada 2005 - 2006. După inițierea controlului fiscal, sus - numitul nu a mai colaborat cu organele fiscale, fiind necesară intervenția IJP M, ocazie cu care s-a constatat lipsa mai multor facturi fiscale (un număr de 174 de facturi fiscale), acestea nefiind înregistrate în evidența contabilă ( 50 dos. Trib. Comercial Mureș ).
De altfel, din actele de control fiscal rezultă grave nereguli financiar - fiscale, datorate inclusiv neținerii contabilității în raport cu dispozițiile legale, toate aceste nereguli localizându-se în perioada anterioară datei la care a devenit administrator statutar, și asociat, pârâtul recurent.
De asemenea, instanța mai constată că inclusiv depunerea ultimelor bilanțuri contabile ale debitoarei, la. de pe lângă Tribunalul Mureș ( 105 - 108 do. Trib. M), sunt cele pe anul 2004. Deci, pe anul 2005 nu au fost depuse actele contabile, prevăzute a fi depuse în mod obligatoriu de Legea nr. 31/1990 rep. obligație ce-i incumba fostului administrator statutar.
Din cele de mai sus, instanța de recurs constată, în primul rând, că raportul privind cauzele intrării în stare de insolvență, raport care trebuie să prevadă și care sunt persoanele ce s-ar face vinovate de una din faptele prevăzute de art. 138 alin. 1, nu este complet.
Or, judecătorul sindic avea la dispozițiile toate actele, documentele și informațiile pe baza cărora a fost întocmit raportul privind cauzele intrării în stare de insolvență, inclusiv și mai ales sub aspectul indicării persoanelor care s-ar face vinovate de această situație. Și, deși potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic era dator a exercita controlul judecătoresc asupra acestui raport, nu a făcut acest lucru, din actele dosarului impunându-se ca lichidatorul fie să refacă acest raport, fie să-l completeze conform actelor de la dosar și a informațiilor pe care le conțin aceste acte.
Sigur, noul administrator statutar, respectiv pârâtul recurent, avea datoria de a reface actele și documentele contabile, fapt pentru care se poate pune în discuție atragerea răspunderii personale, în măsura în care din acest motiv s-a ajuns la insolvență.
În schimb, înstrăinarea bunurilor (lit. a) sau actele de comerț sub acoperirea persoanei juridice și care constau în operațiunilor comerciale cuprins în cele 174 de facturi fiscale neînregistrate în contabilitate (lit. b) ca și deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice (lit. c) din actele, pe care atât lichidatorul judiciar, cât și judecătorul sindic le avea la dosar la momentul formulării cererii de angajare, respectiv a pronunțării hotărârii atacate, nu aparțin recurentului, sau nu au fost comise de acesta, ci, se pare, de o altă persoană, respectiv numitul.
Deși judecătorul sindic, în argumentare reținerii faptelor prevăzute de lit. a, b și e, pornește de la premisa că în lipsa documentelor contabile nu se poate stabili modul în care au fost valorificate bunurile și cine și-a însușit sumele de bani, din starea de fapt desprinsă din documentele de la dosar, documente și informații pe care le avea la îndemână și lichidatorul judiciar cu ocazia întocmirii raportului privind cauzele, rezultă o concluzie contrară, și anume că ar exista premise care ar conduce că vinovat de săvârșirea faptelor se face altă persoană decât recurentul sau, în măsura în care se va proceda în primă instanță la reaprecierea tuturor probelor și mijloacelor de probă administrate în cauză, că vinovăția și responsabilitatea recurentului în comiterea acestor fapte este partajabilă în raport cu vinovăția și a altei persoane.
Ca și consecință, instanța de recurs constată că judecătorul sindic nu a intrat în cercetarea fondului cauzei. Această sintagmă, a necercetării fondului cauzei, în cazul de față trebuie privită din cel puțin două aspecte:
- în măsura în care probele și mijloacele de probă aflate la dosar nu au fost cercetate, analizate de judecătorul sindic, evident că suntem în prezența necercetării fondului, întrucât procesul de administrare a probelor și mijloacelor de probă presupune și aprecierea lor (prin operațiuni de interpretare pozitive sau negative) de către judecător. În lipsa unor astfel de aprecieri, fondul cauzei nu a fost cercetat astfel că este necesar ca fondul cauzei să fie cercetat de prima instanță, respectiv judecătorul sindic;
- având în vedere că este necesar, în urma aprecierii acestor probe de la dosar, de a stabili gradul și partea de vinovăție, în măsura în care aceasta există în raport cu fiecare din faptele constatate ca existând, și în măsura în care prin acțiunile/inacțiunile ale recurentului s-a cauzat starea de insolvență, și, mai ales, pentru a da satisfacție dreptului la apărare recurentului pârât, garanție constituțională în materia drepturilor fundamentale, de asemenea se impune ca în cauză să se dispună casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului sindic, în limitele de fapt indicate de instanța de recurs mai sus, aceasta și pentru a respecta dreptul la un recurs efectiv al părților implicate în proces după ce judecătorul sindic va proceda la cercetarea corespunzătoare a fondului.
Pentru toate aceste motive, instanța va dispune admiterea recursului formulat de, va casa integral hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului sindic, urmând ca acesta să procedeze la cercetarea fondului prin prisma tuturor probelor și mijloacelor de probă de la dosar, în limitele de fapt și de drept indicate în prezenta hotărâre dată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâtului, cu domiciliul în Târgu M,-, județul M, formulat împotriva sentinței nr. 762/27.06.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș și, în consecință:
Casează integral hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului sindic.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnord.
2 exp./15.01.2009
Jud.fond. R
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
