Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 97/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 97/2008
Ședința publică de la 05 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 2: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 3: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva Sentinței nr.2223/30.10.2005 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă dl. pentru intimatul lichidator SC Active S, lipsă fiind restul părților.
Procedura este îndeplinită.
Instanța constată că prin prezența dl. se acoperă procedura cu SC SRL.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul intimatului lichidator SC Active pune concluzii de respingerea recursului. Se susține că bunurile au fost înstrăinate de administratorul social și nu a putut lua legătura. Prin raportul final a solicitat închiderea procedurii. Se mai susține că la această dată dl. nu mai deține nici un bun.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare asupra recursului de față Curtea constată că prin sentința civilă nr.2223/C/2007 judecătorul sindic din cadrul Tribunalul Sibiu în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea insolvenței debitoare SC SRL, s-a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului și s-a descărcat lichidatorul judiciar Active de orice îndatoririi și responsabilități. A fost aprobat decontul lichidatorului și s-a dispus notificarea sentinței. A fost respinsă cererea de antrenare a răspunderii creditorilor AVAS B, DGFP S precum și cererea de intervenție în nume propriu a Consiliului Local al municipiului S împotriva administratorilor sociali și.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că în urma deschiderii procedurii reorganizării judiciare a falimentului societății comerciale o SRL și desemnarea unui administrator judiciar, debitoarea nu și-a declarat intenția de reorganizare motiv pentru care a fost numit lichidator judiciar aceiași persoană juridică care a fost administrator judiciar SC Active SRL.
Lichidatorul, prin raportul final și bilanțul de lichidare a solicitat închiderea procedurii, operațiune acceptată de judecătorul sindic.
Cu privire la atragerea răspunderii celor doi administratori sociali și judecătorul sindic a reținut ă deși creditoarele au invocat ca aceștia s-ar face vinovați de intrarea debitoarei în insolvență, nu au depus diligențe pentru a dovedi existența elementelor răspunderii administratorilor motiv pentru care judecătorul sindic nu a putut acorda efecte juridice afirmațiilor nedovedite conform art.1169 cod civil, 112 și 129 cod pr.civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Autoritatea pentru Valorificarea activelor statului, care solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în baza art.312 pct.3, în sensul admiterii în totalitate a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri și să se dispună obligarea acesteia la nerespectarea din averea proprie a sumei, reprezentând creanța nerecuperată de debitor în cadrul procedurii de faliment în favoarea AVAS.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
În motivele de recurs AVAS arată în esență că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri, care nu poate fi atacată cu apel, AVAS nu poate fi limitat la motivele prevăzute de art.304 cod pr.civil, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele potrivit art.304 indice 1 cod pr.civilă.
Susține că creanța AVAS provine de la Casa de Asigurări de Sănătate față de care debitoarea a înregistrat datoria către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate în sumă de 3.254,91 lei RON, fiind incidente prevederile art.138 alin.1 lit.f din Legea nr. 85/2006 respectiv utilizarea de mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri.
Arată că nedepunerea la fond contribuției reținute de la asigurații constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și că asupra acestei acestei sume s-au datorat dobânzi și penalități pentru stopaj la sursă care nu au fost achitate și care au contribuit la ajungerea societății în incapacitate de plată.
Susține că există o legătură cauzală între faptele ilicite culpabile ale pârâtului și prejudiciul adus creditorilor legătura rezultă din împrejurarea că pârâtul a cesionat părțile sociale cetățeanului, dar toate datoriile provin din perioada în care avea calitatea de administrator al SC SRL iar ulterior cesiunii debitoarea nu a mai desfășurat activitate. Se mai arată în motivele de recurs că activele din bilanțul contabil ultim nu au fost regăsite în patrimoniul debitoarei ceea ce creează prezumția că fostul administrator al debitoarei a folosit bunurile societății în interes propriu și a ascuns sau deteriorat activele acesteia potrivit art.137 alin.1 lit.a și e din Legea nr.64/1995.
Se mai susține că sunt incidente și prevederile art.137 alin.1 lit.d din Legea nr.64/1995 deoarece nu au fost înregistrate în contabilitate penalitățile datorate neexistând documente justificative și nefiind depuse la dosarul cauzei documentele la care se referă art.33 din Legea nr.64/1995, refuzul de a depune actele financiar contabile la dosarul cauzei demonstrând reaua credință a fostului administrator care pe această cale se sustrage controlului creditorilor.
Se mai susține că sunt îndeplinite și cerințele art.137 alin.1 lit.f din Legea nr.64/1995 republicată, respectiv, utilizarea de mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți.și cum potrivit art.138 din Legea nr.85/2006 prejudiciul este prezumat dovedirea faptelor se face prin simpla ajungere a debitorului în incapacitate de plată. Prin neplata la termen contribuției la fondul național unic de asigurări de sănătate și folosirea sumelor de bani pentru a susține activitatea curentă a societății foști administratori se fac vinovați de determinarea sau ascunderea unor părți din activul persoanei juridice, faptă prevăzută de art. 138 litera e din Legea nr.85/2006.
Se arată că hotărârea judecătorului sindic este nelegală deoarece reiese cu claritate din analiza probatoriului că administratorul societății a desfășurat o activitate nocivă, câtă vreme după valorificarea întregului patrimoniu creditorii nu au fost îndestulați.
Se mai arată că elementele răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite, respectiv fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul și legătura de cauzalitate, că fapta prevăzută de art.138 litera se săvârșește prin nevirarea sumelor reprezentând contribuția personală a salariaților în calitate de asigurați la fondul corespunzător.
pe care AVAS nu l-a recuperat este de 3.254, 91 RON echivalentul a 1.144,86 USD.
Se critică hotărârea instanței arătându-se că au fost ignorate actele de la dosarul cauzei din care reiese vinovăția fostei conduceri pentru ajungerea falitei în încetare de plăți și că nu au fost aplicate corect regulile răspunderii susținute de art.138 și urm. din Legea nr.85/2006 ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus la ajungerea în încetare de plăți.
Se arată că din formularea textului de lege a art.138 rezultă că sigurul fapt al constatării uneia din faptele enumerate expres și limitativ de lege este insuficient pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale cu atât mai mult cu cât răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, cuantumul despăgubirilor depinzând de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
Aplicabile în materie sunt prevederile art.72 din 31/1990 obligațiile și răspunderile administratorului fiind reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța trebuind să aibă în vedere și dispozițiile art.1540 cod civil
potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol dar și de culpa comisă în executarea mandatului.
Se mai arată că faptul că nu s-a putut stabili o legătură de cauzalitate între activitatea administratorului și starea de insolvență nu este relevantă în speță câtă vreme legea nu face referire expresă la aceasta.
În finalul amplelor dezvoltări ale motivelor de recurs se solicită modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în totalitate a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulate de AVAS și obligarea fostei conduceri la suportarea din averea proprie a sumelor reprezentând creanță nerecuperată de la debitor.
În drept se întemeiază pe prevederile art.299-316 cod pr.civilă, art.137 și următoarele din Legea nr.64/1995 precum și art.86 din OUG nr.51/1998 aprobată prin Legea nr.409/2001.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Un prim aspect ce trebuie clarificat în cauză este legea aplicabilă raportului juridic dedus judecății având în vedere faptul că în recursul său AVAS își întemeiază susținerile din recurs când pe prevederile legii 64/1995, când pe cele ale dispozițiilor Legii nr.85/2006, iar judecătorul sindic deși susține că cererea de deschidere a procedurii este întemeiată pe Legea nr.64/1995 totuși în considerente se întemeiază în drept pe Legea nr.85/2006.
Având în vedere principiul neconstituțional al neretroactivității legii civile consacrat de Constituție, în lămurirea problemei juridice a legii aplicabile se va avea în vedere data depunerii cererii introductive și respectiv data deschiderii procedurii. Astfel cererea introductivă a fost depusă la data de 1 septembrie 2003, iar procedura reorganizării judiciare și a falimentului a fost deschisă la data de 3 noiembrie 2003.
Față de principiul de drept enunțat mai sus, acela al neretroactivității legii civile se poate concluziona că legea aplicabilă speței este Legea nr.64/1995 în vigoare la data atât a formulării cererii introductive cât și la data deschiderii procedurii, și nu Legea nr.85/2006 intrată în vigoare doar la 21 iulie 2006.
Cum în Legea nr.64/1995 și Legea nr.85/2006, art.137 a devenit art.138 vom considera că recursul se susține în temeiul din aliniatul 1 al art.137 respectiv dispozițiile de la literele a, d, e și
Conținutul art.137 literele a, d, e și f este următorul:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
Pentru ca răspunderea persoanelor vinovate de ajungerea societății debitoare
în stare de insolvență să fie antrenată, săvârșirea faptelor despre care se face vorbire în textele de lege suscitate, trebuie să fie dovedită așa cum de altfel corect a reținut și judecătorul sindic. Această dovadă se circumscrie în prevederile art.998 și 999 cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală, natura pe care de altfel, într-o formă specială trebuia să o aibă și răspunderea întemeiată pe prevederile art.137 din Legea nr.64/1995.
În acest sens s-a pronunțat în anul 2004 Curtea Constituțională prin decizia nr.25/27 ianuarie 2004 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.124 devenit ulterior, prin republicarea Legii nr.64/1995 în temeiul art.VIII din Legea nr.149/2004 pentru modificarea Legii nr.64/1995, art.137 și a art.126 din Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului republicată cu modificările și completările ulterioare.
Prin această decizie s-a statuat că "Curtea constată că dispozițiile art.124 din Legea nr.64/1995 nu instituie prezumția de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită". Se menționează că "stabilirea existenței unei anume fapte de natura celei de la art.124( )" și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a societății comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile și în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet și pertinent. În cadrul acestui proces persoana a cărei răspundere se cere a fi stabilită poate exercita fără nici o îngrădire dreptul la apărare precum și căile legale de atac.
De altfel asupra aspectelor menționate Curtea Constituțională s-a pronunțat și anterior prin Decizia nr.286/30 octombrie 2001.
În considerarea celor expuse criticile recurentei din recurs nu pot fi primite, motivul privind "prejudiciu prezumat" și "nerelevantă legăturii de cauzalitate" dintre faptă și prejudiciu nu-și găsesc aplicabilitatea, câtă vreme condițiile generale ale răspunderii delictuale reglementate de cadrul civil menționat: existența faptei, a prejudiciului și-a legăturii de cauzalitate sunt condiții a căror existență nu se prezumă ci trebuie dovedite în mod nemijlocit cu probe în fața judecătorului.
În concluzie, recursul AVAS, nu este întemeiat, criticile formulate nefiind de natură să ducă la modificarea hotărârii atacate.
Se constată că deși s-au invocat prevederile unor dispoziții ale art.137 din Legea nr.64/1995 nici la fond și nici în recurs nu s-au făcut dovezi concrete ale existenței acestor fapte. Fapte ca nevirarea la Fondul național unic a unor sume de bani, așa cum susține recurenta pot constitui infracțiuni și nimic nu împiedică creditoarea în a-și recupera suma pe calea unei plângeri penale.
În ce privește atragerea răspunderii pentru această faptă, așa cum s-a mai arătat nu poate fi încadrată în prevederile art.137 litera f (utilizarea de mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii la plată), nefăcându-se nici un fel de dovezi referitoare la perioada în care nu s-a virat aceste sume și măsura în care această nevirare a dus la insolvența societății comerciale.
Față de această, în temeiul art.312 cod pr.civilă va fi respins recursul creditoarei și va fi menținută hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva Sentinței nr.2223/30 octombrie 2007 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu desemnat în procedura executării silite concursuale a societății " " SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în azi 5 martie 2008 în ședință publică.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. ex.2/14.04.2008.
fond:
Președinte:Doina HârceagăJudecători:Doina Hârceagă, Eugenia Florescu, Gilica Popescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
