Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 978/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 978
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Geta Sandu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent, recurent și pe intimat G, intimat G, intimat SC " IMPORT" SRL, lichidator - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PT.. DEBITOARE SC IMPORT -SRL, intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE V, intimat SC V - SA V, având ca obiect procedura insolvenței continuare procedură de lichidare judiciară, recurs declarat împotriva sentinței nr. 494/F/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru recurenți, lipsă fiind reprezentanții legali ai intimatei-debitoare și lichidatorului acesteia, precum și intimații persoane fizice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la al 3 lea termen de judecată, recurenții au depus înscrisuri iar intimata-creditoare a depus concluzii scrise.
Interpelat de instanță, av. pentru recurenți precizează că nu are alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul cu privire la recurs.
Av. pentru recurenți solicită admiterea recursului. Consideră că au fost încălcate dispozițiile art. 304 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă. Învederează instanței că la termenul din 02.12.2008 a făcut parte din componența completului de judecată magistratul deși acesta formulase cerere de abținere care a fost admisă. Solicită casarea sentinței. În subsidiar, solicită admiterea recursului și respingerea cererii de antrenare a răspunderii materiale.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului comercial d e față:
Prin sentința civilă nr.494/F din 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic s-au admis acțiunile formulate de creditorii G și G ambii domiciliați în A,-,.1, județul A și de lichidatorul judiciar V cu sediul în V str. -.367,. A,.2,.9, județul V împotriva administratorilor debitorului în faliment SC Import SRL V: și, cu ultimul domiciliu cunoscut în V, G,-, județul și în consecință:
Au fost obligați pârâții să suporte din averea personală suma de 146.775,32 lei reprezentând pasivul societății debitoare conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor, soldului cont 5311 "Casa în lei" nedepus, și soldului cont 4111 "Clienți" neîncasat, și la plata sumei de 16.872 lei euro cu titlu de daune contractuale.
Executarea silită se va face prin intermediul executorului judecătoresc conform Codului d e procedură civilă.
Au fost autorizați creditorii înscriși în tabelul definitiv consolidat al creanțelor să pună în executare prezenta hotărâre potrivit dispozițiilor art. 142 alin 2 din Legea insolvenței.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din data de 18 septembrie 2007, creditorii reclamanți G și G, ambii domiciliați în A,-,.1, județul A, au solicitat în contradictoriu cu pârâta domiciliată în V-G,-, județul V, antrenarea răspunderii materiale în temeiul art. 138 alin.1 din Legea nr.85/2006 și obligarea pârâtei să suporte din averea personală a creanței de 16.872 euro cu titlu de daune contractuale stabilite prin Ordonanța nr.1279/27.09.2004 pronunțată de Tribunalul Vaslui, debit recunoscut de către debitoare și rămas neachitat în procedură.
În susținerea acțiunii creditorii reclamanți precizează că din raportul lichidatorului judiciar rezultă că administratorul a administrat defectuos debitoarea în scopul de a prejudicia celelalte părți contractante, lichidatorul judiciar neputând stabili cu certitudine proveniența sumei de plată.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din data de 24 octombrie 2007,. în calitate de lichidator judiciar reclamant pentru debitoarea SC Import SRL Vas olicitat în contradictoriu cu pârâții și, ambii domiciliați în V - G, - - nr.67, județul V antrenarea răspunderii materiale a pârâților și și obligarea acestora în solidar la plata sumei de 146.775,32 lei compusă din sume datorate conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor, sold cont 5311 - casă în lei - nedepus, sold cont 4111 - clienți - neîncasat.
În susținerea acțiunii, lichidatorul judiciar precizează că cadrul activității procedurale a constatat că asociații societății nu au respectat prevederile legale cu privire la încasarea contravalorii serviciilor sau mărfurilor livrate cu documente legale, procedând la livrări de marfă și întocmind facturi pentru suma de 67.114.19 lei, din care au achitat doar suma de 4.175,19 lei, rămânând rest de plată suma de 62.939 lei.
La 9.01.2008, pârâții au formulat întâmpinare în scris, prin care au solicitat respingerea acțiunii de antrenarea răspunderii materiale, susținând că acțiunea lichidatorului judiciar reclamant în temeiul dispozițiilor art. 138 alin.1 lit. d, e din legea insolvenței nu este dovedită cu privire la pretinsa ținere a unei contabilități fictive, despre dispariția documentelor contabile ori despre deturnarea unei părți din activul societății sau mărirea fictivă a pasivului acesteia, așa cum prevăd dispozițiile respective.
Pârâții au susținut că documentele contabile ale societății au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale, acestea au fost puse în totalitate la dispoziția lichidatorului judiciar, nu există dovezi că pârâții au deturnat sau au ascuns o parte din activul societății debitoare sau au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Art.138 alin.1 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței prevede că judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportat de către membrii organelor de conducere precum și de orice persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din faptele prevăzute în articolul susmenționat, la literele a-g din lege.
Verificând actele și lucrările dosarului se constată că reclamanții G și G, cât și lichidatorul judiciar reclamant au probat că pârâții și se fac vinovați de ajungerea societății în stare de insolvență și că în modul de desfășurare a activității debitoarei se întrunesc elemente care se încadrează în condițiile de atragere a răspunderii personale prevăzute la art. 138 alin. 1lit.d, e din legea privind procedura insolvenței.
În ce privește suma de 16.782 euro, stabilită și constatată prin Ordonanța nr.1279/27.09.2004 pronunțată de Tribunalul Vaslui pentru care reclamanții G și G au cerut antrenarea răspunderii personale a fostului administrator statutar, aceasta este recunoscută de către debitoare dar neachitată, datorită managementului defectuos în scopul de a prejudicia celelalte părți contractante.
Pârâții au continuat o activitate care ducea în mod vădit agentul economic la încetarea de plăți și nu au uzat de dispozițiile art. 27 alin.1 din legea insolvenței care instituie obligativitatea pentru debitor de a solicita să fie supus dispozițiilor legii speciale în maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență, deși existau indicii că debitoarea este în încetare de plăți.
Potrivit motivelor expuse de lichidatorul judiciar reclamant pentru debitoarea SC Import SRL V datoriile debitoarei sunt compuse din sume datorate conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor, sold cont 5311 -casă în lei-nedepus, sold cont 4111-clienți -neîncasat, în cuantum total de 146.775,32 lei
Administratorii societății nu au respectat prevederile legale cu privire la încasarea contravalorii serviciilor sau mărfurilor livrate cu documente legale, procedând la livrări de marfă și întocmind facturi pentru suma de 67.114.19 lei, din care au achitat doar suma de 4.175,19 lei, rămânând rest de plată suma de 62.939 lei.
Din expertiza contabilă efectuată în cauză rezultă că pârâții nu au prezentat situația analitică a datoriilor către furnizori necesitând refacerea acestora, există documente care nu au fost înregistrate cronologic acestea fiind înregistrate în altă lună decât cea indicată pe document, lucru demonstrat în anexele la expertiză, unde s-a specificat atât data documentului cât și data înregistrării, valoarea datoriilor către furnizori este de 30.778,95 lei, valoarea datoriilor reprezentând creanțe bugetare este de 56.552 lei, expertul contabil concluzionând după examinarea materialului documentar că pârâții nu au respectat prevederile Legii contabilității sub aspectul că orice operațiune economico-financiară se consemnează în momentul efectuării ei, iar datoriile se înregistrează în contabilitate la valoare nominală.
Față de această situație, rezultă că valoarea totală a datoriilor debitoarei este de 87.330,95 lei reprezentând furnizori neachitați la 31.12.2004 în sumă de 30.778,95 lei, și creanțe bugetare în valoare de 56.552 lei.
Față de aceste aspecte, poate fi constatată existența faptei ilicite prin care s-a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență, existența unui prejudiciu cert și direct, dovedit atât sub aspectul existenței cât și sub aspectul întinderii, cauzat în mod direct și nemijlocit de fapta ilicită dovedită, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, respectiv dovedirea faptului că prin aceste fapte s-a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență, și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, în cauză fiind incidente dispozițiile înscrise la art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Față de situația de fapt reținută în sarcina pârâților și urmează a se constata că aceștia se fac vinovați de starea de insolvență a debitoarei SC Import SRL V, urmând să fie obligați pârâții să suporte din averea personală pasivul debitorului în limita sumei de 146.775,32 lei reprezentând pasivul debitoarei conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor și la plata sumei de 16.872 euro cu titlu de daune contractuale.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
Arată recurenții că nelegalitatea hotărârii pronunțate de Tribunalul Vaslui rezidă din faptul că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la alcătuirea instanței și a fost dată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea în fond a cauzei.
Referitor la primul motiv de nelegalitate, se poate observa că la termenul din 2.12.2008, completul de judecată a fost alcătuit din judecătorul, conform încheierii de ședință din aceeași dată (fila 133 din vol. II al dosarului), magistrat care a formulat anterior o cerere de abținere de la judecata cauzei (fila 33 din vol. II al dosarului) motivată de faptul că în perioada în care își desfășurase activitatea ca avocat a reprezentat interesele unei alte societăți comerciale împotriva societății debitoare " Import" V, cerere de abținere ce a fost încuviințată prin încheierea de ședință pronunțată în camera de consiliu din data de 15.01.2008. În aceste condiții respectivul magistrat nu avea dreptul să facă parte din complet, motiv pentru care se impune casarea hotărârii în conformitate cu dispozițiile art.304 pct.1 Cod procedură civilă.
Al doilea motiv de nelegalitate vizează pronunțarea hotărârii recurate de un alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea în fond a pricinii. După cum a menționat anterior, dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 2.12.2008, astfel cum se consemnează în încheierea de ședință aflată la fila 133 din vol. II al dosarului. La acest termen, completul de judecată a fost alcătuit din magistratul, însă hotărârea a fost dată de judecătorul, după cum lesne se poate observa din practicaua acesteia. S-a încălcat astfel un principiu fundamental al procesului civil, acel al continuității dezbaterilor, motiv pentru care se impune casarea hotărârii conform art.304 pct.2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește netemeinicia sentinței, consideră că, în raport de probatoriul administrat în cauză, nu s-a probat vinovăția recurenților cu privire la starea de insolvență a societății.
Temeiul cererilor de atragere a răspunderii materiale a administratorilor societății debitoare l-a constituit art.138 al.1 lit. d și e din Legea nr.85/2006, în sensul săvârșirii de către recurenți a unor fapte de deturnare sau ascundere a unei părți din activul societății, mărirea fictivă a pasivului și încălcarea normelor imperative referitoare la întocmirea actelor contabile.
Deși se consemnează în considerentele hotărârii recurate că lichidatorul judiciar a precizat că asociații nu au respectat prevederi legale cu privire la încasarea contravalorii serviciilor sau mărfurilor livrate cu documente legale, din raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență întocmit de același lichidator rezultă că evidența contabilă a fost ținută în conformitate cu legea contabilității, de către un contabil autorizat, d-na., care a întocmit toată gama de documente cerute de lege, toate declarațiile cerute de instituțiile statului, precum și situațiile economice, bilanțurile semestriale și anuale pe care le-a depus la.
Raportul de expertiză financiar-contabilă concluzionează într-adevăr că nu au fost respectate prevederile Legii nr.82 din 24.12.1991, însă sub aspectul că nu toate operațiunile economico-financiare au fost înregistrate cronologic, acestea fiind înregistrate în altă lună decât cea indicată pe document. Din această constatare a expertului nu se poate trage concluzia că administratorii societății au săvârșit fapta prevăzută de art.138 al.1 lit. Din formularea acestui text de lege, existent și în Legea nr.64/1995, rezultă că legiuitorul a considerat necesar să stabilească existența unui raport de cauzalitate între fapta descrisă și ajungerea debitorului în stare de insolvență, iar simpla aflare a pârâtului în una din situațiile enumerate în cuprinsul textului de lege nu este suficientă pentru atragerea răspunderii acestuia. În evoluția practicii judecătorești mai apropiate s-a apreciat că faptele descrise în textul de lege pot avea și alte cauze neimputabile pârâților. De asemenea, s-a stabilit că întotdeauna - în funcție de specificul fiecărei cauze - se va verifica dacă nu cumva, în condițiile respectării cu strictețe a legilor contabilității, rezultatul ar fi fost același: falimentul societății.
Ori, este evident că acest raport de cauzalitate nu există în cauză. Neînregistrarea lunară a tuturor operațiunilor financiar-contabile de către administratorii nu a determinat intrarea societății în încetare de plăți. Nu au fost ascunse documente contabile și nu s-a mărit pasivul societății din această cauză. Mai mult, deși au existat întârzieri în înregistrarea operațiunilor financiare, toate bilanțurile anuale au fost depuse în termenul legal, fapt constatat prin același raport de expertiză.
Adevăratele cauze ale apariției stării de insolvență sunt punctate de altfel în același raport al lichidatorului: aprovizionarea cu mărfuri second-hand care nu s-au mai vândut, iar un transport de marfă a fost distrus într-un accident de mașină. Acestea nu sunt însă fapte ce pot duce la atragerea răspunderii administratorilor, ele reprezentând doar un simplu eșec al afacerii printr-o greșită apreciere a cererii și ofertei existente pe piață la un moment dat.
Nu există nicio probă care să dovedească eventuala deturnare sau ascundere a unei părți din activul societății debitoare ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia. În mod eronat s-a reținut ca și pasiv al societății sold cont 5311 "casa în lei", în condițiile în care această sumă de bani a fost depusă personal de administratorul în timpul desfășurării procesului.
Mai mult, raportat la concluziile raportului de expertiză, se poate observa că datoriile societății au fost calculate în mod eronat la suma totală de 146.775,32 lei, în realitate acestea fiind de 87.330,95 lei reprezentând furnizori neachitați în sumă de 30.778,95 lei și creanțe bugetare în valoare de 56.552 lei.
Referitor la suma de 16.782 euro constatată prin ordonanța nr.1279/27.09.2004, instanța de fond reține în mod absolut eronat că societatea recurentă ar fi recunoscut-o ca și datorie, deși debitoarea " Import" Vaf ormulat contestație cu privire la creanțele trecute de lichidator în tabelul preliminar de creanțe, în conformitate cu dispozițiile art.73 al.1 din Legea nr.85/2006, tocmai cu privire la această creanță. La termenul stabilit prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței pentru definitivarea tabelului de creanțe, judecătorul sindic nu a soluționat contestația societății recurente, deși aceasta fusese formulată în termen legal. Nici nu puteau să recunoască această datorie față de soții G în condițiile în care aceasta nu a existat niciodată, după cum reiese atât din concluziile raportului de expertiză, cât și din raportul lichidatorului. Deși exista autoritate de lucru judecat cu privire la ordonanța invocată, administratorii societății nu puteau să depună eforturi în a achita suma de 16.782 euro la care a fost obligată societatea, în condițiile în care - astfel cum concluzionează atât expertul, cât și lichidatorul - soții G nu s-au aflat printre furnizori, iar societatea intrase deja în încetare de plăți. Mai mult, ordonanța a fost pronunțată fără citarea legală a debitoarei, aceasta aflându-se în imposibilitate de a propune probe în apărare.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată următoarele:
Este fondat motivul de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.2 Cod procedură civilă, potrivit căruia modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii.
Prin urmare, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 2 decembrie 2008, la dezbaterea în fond a pricinii și rămânerea cauzei în pronunțare, completul de judecată a fost alcătuit din domnul judecător-sindic, iar la data de 9 decembrie 2008, darea și pronunțarea sentinței în această cauză a fost făcută de domnul judecător-sindic, situație ce se încadrează în motivul de nelegalitate anterior precizat.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul comercial d e față și va casa în tot sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Avându-se în vedere că primul motiv de nelegalitate, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.2 Cod procedură civilă atrage casarea cu trimitere a sentinței recurate, analiza celorlalte motive de recurs a devenit superfluă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții și împotriva sentinței civile nr.494/F/9.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic, sentință pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
09.VI.2009.-
2 ex.-
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Cipriana Poiană, Geta Sandu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
