Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 811/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 811/2009
Ședința publică de la 3 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții și, împotriva sentinței comerciale nr. 1933/08.09.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, privind și pe intimatul în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL având ca obiect procedura insolvenței- angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere
La apelul nominal se prezintă pentru cei doi recurenți avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei și timbru judiciar de 0,6 lei.
S-a prezentat referatul cauzei după care, Curtea acordă cuvântul părților asupra excepției tardivității recursului, formulată de intimat prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul recurenților solicită respingerea excepției tardivității recursului ridicată de lichidator prin întâmpinare, ca nefondată, învederând instanței faptul că recursul a fost înregistrat la postă la data de 10.11.2008 conform confirmării de primire a corespondenței, pentru ambii recurenți, termenul de 10 zile s-a împlinit într-o zi nelucrătoare, deci conform art. 101 al. 5 cod procedură civilă, termenul se va prelungii până la sfârșitul primei zile lucrătoare, pentru aceste motive consideră că recursul este declarat în termen.
Curtea, după deliberare, în baza art. 302 și art. 303 cod procedură civilă, respinge excepția tardivității recursului ca nefondată, având în vedere faptul că, din dovezile de comunicare a hotărârii atacate, reiese că recurentului i s- comunicat sentința civilă la data de 29.10.2008, iar recurentului în data de 30.10.2008, iar recursul a fost declarat la data de 10 noiembrie 2008 - data poștei, potrivit filei 16, fiind respectate cele 10 zile prevăzute de lege.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Comercial Cluj, pentru motivele invocate în scris și susținute oral cu ocazia acordării cuvântului pe fond. Solicită a se avea în vedere faptul că, la instanța de fond, la primul termen de judecată, recurentul a formulat cerere de amânare a cauzei pentru angajarea unui apărător, cerere fundamentată pe prev. art. 156 al.1 cod procedură civilă, care a fost respinsă în mod nefondat, încălcându-i-se dreptul la apărare și la un proces echitabil. În lipsa vreunei apărări din partea recurentului, prin sentința atacată s-a hotărât admiterea cererii formulate de lichidator, fără a intra în cercetarea fondului și fără a se analiza situația contabilă a societății, recurenții fiind obligați în solidar la plata unor sume care de fapt erau achitate. În subsidiar, în cazul în care nu se va trimite cauza spre rejudecare, învederează instanței faptul că sentința a fost dată cu aplicarea gresită a prev. art. 138 cod procedură civilă, întrucât parte din sumele la plata cărora au fost obligați recurenții, prin sentința atacată, în solidar, nu se regăsesc în raportările financiare din decembrie 2007 și iunie 2008, în situația de față neputând a se stabili un raport de cauzalitate între fapta administratorului și prejudiciu, deci nu se poate stabili vinovăție. Arată că dovada raportului de cauzalitate nu poate rezulta din susținerile lichidatorului. Nu solicită cheltuieli de judecată, iar în completare depune concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 1933 din 8 septembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a admis cererea de chemare in judecata introdusa de catre reclamantul, lichidator desemnat in procedura de faliment a debitoarei SC SRL impotriva paratilor si.
Paratii au fost obligați in solidar la plata sumei de 171.446 Ron reprezentand o parte din pasivul debitoarei SC SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele.
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a- Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii.
Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art.138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
In cazul concret dedus judecatii, din actele contrabile puse la dispozitia lichidatorului judiciar reiese ca la data deschiderii procedurii generale a insolventei reiese ca in contabilitatea debitoarei era inregistrata suma de 171.446 Ron, suma compusa din: 205, 42 Ron in caseria societatii, 1677, 28 Ron in conturi curente la, 29,64 Ron alte valori si 169.533, 52 Ron avansuri spre decontare. Toate aceste sume reies din copia balantei de verificare din iunie 2007 depusa in probatiune la dosar (99-103).
Paratii, in calitate de fosti administratori statutari ai debitoarei nu au facut in nici un fel dovada destinatiei acestor sume. In conditiile in care nu exista nici o justificare a destinatiei aceastor sume prin acte contabile indeplinite in conditii de legalitate, judecatorul sindic prezuma ca suma a fost folosita in interes personal. Conform art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006:,La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane,
Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâților poate fi încadrată în prev. art.137 lit.a din Legea nr.85/2006, respectiv că aceștia au folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu.
Aceasta întrucât prin bun se înțelege orice obiect cu valoare patrimonială, iar sumele de bani existente la un moment dat în conturile persoanei juridice constituie în mod indubitabil bunuri ale acesteia.
Sunt indeplinite cumulativ in cazul concret dedus judecatii conditiile angajarii raspunderii fostilor administratori statutari.
Astfel, fapta a fost savarsita de catre o persoana care a avut calitatea de organ de supraveghere in cadrul societatii, fapta este prevazuta expres de lege, savarsirea faptei a produs un prejudiciu cert si nereparat constand in creantele neacoperite ale creditorilor, iar intre fapta paratilor si prejudiciu exista un raport direct de cauzalitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții și solicitând în principal casarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii dosarului la Secția Comercială de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Comercial Cluj spre rejudecare; în subsidiar, pe fondul cauzei solicită modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca nefondată a cererii de atragere a răspunderii recurenților.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâții arată că instanța a soluționat procesul fără să cerceteze fondul pricinii, în contextul în care s-a respins cererea formulată de pârâți pentru amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui avocat.
Instanța a respins cererea de amânare ca neîntemeiată deoarece nu au existat motive temeinice pentru încuviințarea unei cereri de amânare, neținând cont că lipsa apărării reprezintă un motiv temeinic care justifică admiterea cererii de amânare, astfel pârâtului nu i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil și i s-a încălcat dreptul la apărare.
Consideră că s-au aplicat greșit dispozițiile art.138 lit.d și e din Legea nr.85/2006 și că nu sunt îndeplinite condițiile pentru obligarea pârâților să plătească suma de 171.446 lei reprezentând pasivul debitoarei SC SRL, neexistând angajarea răspunderii pârâtului.
În acest sens arată că nu a făcut încasări în numerar, toate încasările fiind făcute prin bancă, există documente referitoare la cheltuielile societății, contabilitatea societății a fost ținută în conformitate cu legea, unitatea plătind în cursul anului 2006 carburanți în valoare de 171.446 lei, fapt probat cu bonurile fiscale, sume care nu au fost avute în vedere de lichidator și nici de instanță.
Lichidatorul judiciar al SC SRL prin întâmpinarea depusă la data de 30 ianuarie 2009 solicită în principal anularea recursului ca netimbrat, iar în subsidiar solicită respingerea acestuia ca tardiv introdus, pe fond solicită respingerea ca nefondat (22-25).
Recurenții și au depus și concluzii scrise în cauză.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea ce face obiectul prezentului recurs judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar împotriva pârâților, dispunând obligarea acestuia la plata pasivului debitoarei în sumă de 171.446 RON reprezentând o parte din pasivul debitoarei SC SRL.
La data de 31 iulie 2008 lichidatorul judiciar a formulat cererea de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâților recurenți și fila 56 dosar - a Tribunalului Comercial Cluj care a fost citat cu copia acțiunii pentru termenul din 8 septembrie 2008 (115). în vederea soluționării acestei cereri.
Prin scriptul înregistrat la data de 2 septembrie 2008, pârâtul recurent a formulat o cerere de amânare pentru lipsă de apărare dată până la care își va angaja un apărător iar pe de altă parte a arătat faptul că, la acest prim termen de judecată se află în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței deoarece va fi plecat din țară. (fila 119 dosar fond)
Cu toate acestea la termenul din 8 septembrie 2008 (129), termen când de altfel judecătorul sindic s-a pronunțat asupra cererii în fond, cauza nu a fost amânată iar asupra cererii privind acordarea unui termen de judecată pentru lipsă de apărare instanța nu s-a pronunțat în nici un fel.
Potrivit dispozițiilor art.156 alin.1 proc.civ. instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
Cererea de amânare a soluționării cauzei pentru lipsă de apărare respectiv pentru angajarea unui avocat care să redacteze apărări în fond și să pună concluzii în fața instanței poate fi considerată o cerere pentru lipsă de apărare aceasta fiind motivată pe considerentele mai sus arătate și îndeplinind cerințele prevederilor art.156.
Este adevărat că cererea pentru lipsă de apărare se impune a fi temeinic motivată, iar amânarea cauzei se apreciază de către instanță însă potrivit celor arătate de pârâtul recurent se impunea amânarea pentru ca acesta să-și poată formula apărarea pentru următoarele considerente: cererea a fost făcută pentru primul termen la care pârâtul a fost citat cu acțiunea care a făcut obiectul judecății, astfel că a fost îndeplinită una din cerințele prevăzute de art.156 alin.1 din proc.civ.; s-a formulat o singură cerere de amânare; cererea a fost temeinic motivată, respectiv pentru angajarea unui avocat, care să redacteze întâmpinarea, să asigure apărarea și să reprezinte pârâtul în proces; pârâtul nu are pregătire juridică și nici cunoștințe de contabilitate, astfel că asigurarea unei apărări era necesară, iar faptul că a primit cererea de chemare în judecată la data de 19 august 2008 nu exclude dreptul la apărare. Nu în ultimul rând prin respingerea cererii de amânare s-a încălcat dreptul la apărare al pârâtului, drept care derivă din dispozițiile art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale și art.21 alin.3 din Constituția României. Este evident că prin respingerea cererii de amânare formulată în scopul angajării unui avocat pârâtului nu i s-a asigurat efectiv dreptul la un proces echitabil iar vătămarea produsă acestuia prin respingerea cererii de amânare și încălcarea dreptului la apărare nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Deși în practicaua hotărârii Curtea observă că judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra cererii de amânare, în considerentele sentinței se face referire la cererea de amânare a pârâtului prin care a solicitat acordarea unui termen pentru pregătirea apărării însă această cerere a fost respinsă ca neîntemeiată având în vedere necesitatea respectării celerității modului de soluționare a litigiilor comerciale deoarece raportat la data primirii citației, 19 august 2008 pârâtul a beneficiat de un timp suficient pentru angajarea unui apărător și pregătirea apărării astfel încât această cerere formulată nu este temeinic motivată și are ca unic scop tergiversarea soluționării cererii întemeiată pe prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cele reținute de judecătorul sindic în considerentele hotărârii Curtea reține că acesta nu a dat eficiență juridică nici chiar dispozițiilor art. 156 alin (2) Cod procedură civilă ce precizează că atunci când se refuză amânarea judecății, pentru acest motiv se va amâna pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Prin neacordarea unui termen de judecată sau neamânarea pronunțării, a fost încălcat dreptul la apărare al recurentului, drept stabilit și prin Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor Omului care prevede în art. 6 pct 1 că "orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa".
Cerința din art. 6 pct 1 al Convenției, aceea ca o cauză să fie examinată în mod echitabil, trebuie înțeleasă în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces civil și anume principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părților în proces.
Contradictorialitatea este principiul care îngăduie părților din proces să participe în mod activ și egal la prezentarea, argumentarea și dovedirea drepturilor lor în cursul desfășurării procesului mai precis să combată susținerile făcute de fiecare dintre ele și să-și exprime opinia asupra inițiativelor instanțelor în scopul stabilirii adevărului și al pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Dreptul la un proces echitabil înseamnă și posibilitatea rezonabilă a oricărei părți de a expune apărările sale instanței în condiții care să nu o dezavantajeze față de partea adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului său la apărare.
Deoarece prin neacordarea unui termen de judecată sau neamânarea pronunțării au fost încălcate drepturile procesuale mai sus arătate efectul acestora este acela de a fi desființată hotărârea judecătorului sindic cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Întrucât răspunderea membrilor organelor de conducere s-a realizat în mod solidar atât față de pârâtul recurent cât și față de existând în această situație un caz de pluralitate așa cum a fost el stabilit prin art. 138 alin (4) din Legea nr. 85/2006 împrejurarea că doar unul dintre pârâții recurenți a formulat cerere de amânare îi profită și celuilalt existând în speță o coparticipare procesuală pasivă.
În concluzie față de cele mai sus arătate, Curtea reține că prima instanță a soluționat procesul fără să cerceteze fondul pricinii în contextul în care s-a respins cererea formulată de pârâtul recurent pentru amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui avocat, așa încât sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.312 alin.5 raportat la dispozițiile art.304 pct.5 proc.civ. pentru admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 1933/08.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./12.03.2009
Jud.fond.- A
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Delia Marusciac
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
